8,581 matches
-
dacă io am fost toată viața mea tovarăș, domn’e, cum pot io acușa să mai fiu domn? — Domnilor, dar dumneavoastră unde mergeți? — Mergem la Căr... — La Cărbunești... La Cărbunești mergem, că să face revizia la termocentrala de- acolo. SÎntem mecanici, cap sec ăsta de-acia e șef de echipă. De-aia vorbește așa din vîrful buzelor, de zici că-i sare șmalțu’. L-a făcut comuniștii șef că are zece clase la seral. Și ete că acuma Îi Înjură și nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
liberal? — Ei, se poate, s-a mai pomenit..., zice profesorul și-și strînge tacticos hîrtiile și le pune În servietă. Dar, domnu’ Mărin, pot să vă Întreb ceva? De unde sînteți dumneavoastră de baștină? — Io? De ce baștină, bre, domn’e? zice mecanicul Înțepat. — De naștere, omule, de născare, de unde ești? — A-a-a! Io? De la Gostavățu, mai În jos pe Olt de Slatina. — Am Înțeles, spune profesorul și se ridică și iese pe culoar, salutîndu-i și zîmbind vag spre compartiment. Se pare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care le văzuse la început. Nu observase pereții laterali, și acum, când aburii se întețiră, nu putea distinge nimic în jur. Întregul eșafodaj, cu el în mijloc, părea să atârne în spațiu. Tom se gândi că ușile rămăseseră deschise pentru că mecanicii încercaseră, probabil, să verifice izvorul; se vede că se întâmplase ceva. Așa se explica jetul de apă clocotită proiectat de Pârâul lui Lud. S-ar putea să se fi revărsat peste tot, poate că inundase toată țevăria asta și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că erau cu toții foarte alarmați, altminteri n-ar fi uitat să închidă ușile. Pe urmă își spuse: „Dar unde-or fi? S-ar crede că nu mai există nimeni, că sunt absolut singur. Să fie... să fie morți cu toții, toți mecanicii de aici să zacă acolo la fund, înecați în apa clocotită sau sufocați de aburi? Poate că nu a mai rămas nimeni care să dea alarma? Oare aburul te poate sufoca? Fără îndoială“. Tom își ținea gura deschisă în timp ce inhala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șuierător și scăpărător iluminat. Căldura umedă, tropicală, irespirabilă, se propaga în valuri de aer pârjolitor, pe care plămânii lui arși îl respingeau. Cuprins de o teribilă și neputincioasă lasitudine, se sili să respire încet și regulat. Se gândea că, desigur, mecanicii, când coborau acolo, purtau îmbrăcăminte de protecție și măști împotriva căldurii. Se întoarse, cu pași lenți, spre ușa ferecată și o încercă din nou, fără nici un rezultat, apoi se rezemă de ea și o izbi cu piciorul. Era inaccesibilă, construită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că se adaptează, tocmai, la valența exuberantă a tuturor capacităților lumii naturale și sociale. Desigur, poate părea dezordonat. Dar el traduce ordinea internă a lucrurilor în care superfluul compensează utilul, în care surprinzătorul îmbogățește obișnuitul, în care organicitatea amplifică ceea ce mecanicul putea avea prea abstract. Metaforă adecvată pentru a înțelege că, oricât de șocante ar fi, toate modurile de viață au dreptul să existe în etosul pre-sau postmodern. Metaforă care ne forțează să ne dăm seama că viața este făcută din
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în mod supranatural „per verba Verbi”. Iată de ce, atât celebrarea Cuvântului, cât și celebrarea celorlalte elemente de rit, sunt două părți ale reconcilierii, în care se inserează și îndemnul confesorului, pentru a nu se crea impresia că sacramentul este ceva mecanic sau un rit magic, ci o mărturisire și împlinire reală a credinței. Mesajul confesorului nu este o corectare morală, ci o formă de evanghelizare, prin care îi anunță penitentului într-un mod personalizat „vestea cea bună”. Unii autori propun ca
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Locotenentul a prezentat documentul cerut. După o scurtă examinare, șeful gărzii - un sergent - i-a înapoiat documentul, cu indicația: 18 Nu aveți voie să mergeți în gară. Apă de băut puteți lua de la turnul pentru apă aflat colea. Găsiți acolo mecanicul de serviciu. Spuneți-i că v-am permis să luați apă de băut. Am înțeles. Aș avea totuși o întrebare. Vă rog. Unde ne aflăm? Nu vă putem spune... Au pornit către turnul pentru apă. După destule poticneli, l-au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
serviciu. Spuneți-i că v-am permis să luați apă de băut. Am înțeles. Aș avea totuși o întrebare. Vă rog. Unde ne aflăm? Nu vă putem spune... Au pornit către turnul pentru apă. După destule poticneli, l-au găsit. Mecanicul, om de treabă - avea și el un fecior plecat pe front - i-a ajutat să-și umple bidoanele, dar - cu regret - nu le-a putut spune nici el în ce gară se aflau. Nu avem voie să spunem nimic. Îi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
alergător de siguranță care aleargă în fața precedentului fiind, desigur, precedat de un alt alergător care e și el o verigă în acest lanț viu și mereu în mișcare al alergătorilor. în unele situații de excepție, însuși conducătorul de tren sau mecanicul de locomotivă, depinde cum cade banul, devine un alergător de siguranță, motiv pentru care călătorii pot fi invitați să împingă spre mai departe întreaga garnitură de tren sau, la alegere, doar vagonul în care călătoresc. Excepție de la regulă fac blatiștii
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ai vrea să cunoști arta perspectivei de aproape. Picioarele tale te vor purta În direcția inversă a numerelor de circ, acolo unde Însuși dresorul exersează mersul de felină pe ape. Undeva, niciodată prea departe de locul unde te afli, cîțiva mecanici destoinici, Îi vor smulge poemului tău, cu cleștii tarotului, Îi vor smulge ― ziceam ― mărturii periculoase pentru soarta sindicatelor din Vechiul Testament. Chiar dacă nu știai, poți afla acum de ce au Încercat să-mi prindă, ca pe un inorog, poemul, momindu-l cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
deopotrivă pe Bulgakov, Kafka și John Lennon: „Ea era atât de frumoasă / încât vechiul pensionar / se porni să roadă tapițeria / scaunului pe care ea a stat în autobuz / Când ea intră în casa fără nume / portarul își înghiți decorațiile / iar mecanicul sparse în dinți / cheia franceză...“ După care, recitind cu înfrigurare tulburătorul poem Unu, am măsurat drumul lui Ion Stratan între Nichita și Mazilescu: „În orizont se încălța cineva / Cineva îl lovea și-l crăpa. / Înăuntru mergea gheata mea. Încălțată în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Ași! Încurajată, femeia dă să înceapă o galeșă tiradă pe tema nevoii de cultură, dar pesemne c-am făcut o moacă îndeajuns de agasată ca să-i stopeze orice elan. Îmi pare rău, dar altminteri era peste poate. Tot atunci, un mecanic Metrorex ne salută complice din ochi și-l ia pe accidentat la per tu: „Nu mișca, tataie, și trage-ți picioarele de pe scară, că nu e bine să stai cu ele în sus“. Ce-i drept, o cam băgasem pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
-și putu opri lacrimile care începură a-i șiroi pe obraji. Da, nu avea bani să-l cumpere, dar era fericit să-l știe acolo în vitrină, să-l admire, în fiecare zi și să-și imagineze că el este mecanicul de care ascultă locomotiva și vagoanele și cu care aleargă în zbor printre munți și văi, prin viaducte, tuneluri și peste poduri. Dar acum, visul lui a luat sfârșit! În locul gol lăsat de trenuleț, vânzătoarea a așezat un urs mare
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
bucolice". Firul melodic agrest trebuia să răzbată prin țesutul complex al unor multiple filoane de ansamblu, după altă concepție însă, ca cea reconstitutivă a lui Strauss. O evocare măestrită. Căuta să arate Elenei care e elementul sentimental și care cel mecanic în același sunet, apoi care sunt sunetele pur materiale și care cele emotive ale aceluiași acord. Le denunța succesiunea sau le disocia prezența simultană. Exem-plificînd din Strauss și din propriile lui compoziții, semnala diferența 239 între muzica reconstitutivă și cea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
după atâția ani de la evenimentele din Decembrie 1989, lumea se mișcă bâjbâitor într-un păienjeniș urzit de firele suspiciunii, corupției, minciunii, înșelăciunii, injustiției, învrăjbirii, urii, vrerii de a gândi toți uniform, de a vorbi toți monocolor, de a gesticula toți mecanic. Retina frapată de lumina scuturării de comunism, comandă închiderea pleoapelor, blocarea văzului și a mersului înainte spre regăsirea demnității noastre naționale, spre împlinirea dezideratelor strigate unanim pe baricadele lui Decembrie 1989, sfințit cu atâtea jertfe. Deși treziți, românii nu se
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
va vedea, n-a dat chiar rău. Adică, nu mai rău decât pentru mulți alți logofeți. A ajuns într-un depou de locomotive. Acolo, a făcut el cum a făcut, și, ascultător din fire, cum era, s-a dat pe lângă mecanici. Ca un soi de ajutor de fochist, de aprovizionare cu cărbuni, a gurii de foc a locomotivei cu aburi, existentă, la acea dată,în traficul feroviar al țării. Cu timpul,însă, mai toate au evoluat,în felul lor. Locomotivele cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ea un copil. Deși nemăritată, în felul său Ioana avea mândrie : nici un flăcău din sat nu se putuse lăuda vreodată că a intrat la dânsa în timpul nopții. Mai darnică se arăta însă cu străinii. La ea trăgeau în fiecare vară mecanicii care dădeau grâul la treier, colindând prin sate. Timp de o săptămână, cât ținea aria, în tinda femeii se auzeau seară de seară bușeli și chicot. Scurtele nopți de vară se țineau tot într-o petrecere. Spre deosebire de oamenii din partea locului
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
urcă un bărbat blond; avea ceva de ungur, poate că era ungur cu adevărat, un tip vînjos, cu un păr obișnuit, probabil că maică-sa era peraviană, cu un aer de fotbalist de categoria a treia sau de ajutor de mecanic, un om simplu În orice caz, dar era blond... avea ceva de corcitură europeană, de țăran cu pielea albă și de indigen civilizat În același timp. În orice caz, pruncul Iisus sau Președintele Republicii pentru Păsărică, fiindcă o Îmbrînci cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că nu ne trebuie cabinet de matematică, ce, în școala asta face fiecare ce vrea? Pe urmă, au renunțat ei, am renunțat și eu... În timp ce spațiul ce trebuia afectat cabinetului stă și acum nefolosit. Țin acolo femeile de serviciu măturile, mecanicii și-au instalat câteva rastele cu scule și unelta de lucru...” “De ce nu spui toate astea în ședință?” “E ca și cum m-ai întreba de ce nu m-apuc să mping blocul ăsta al nostru cu zece etaje, până-l duc mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lăsase brațul moștenire după moarte. —Mai bine nu mi-l lăsa. Cade peste mine, pur și simplu. Îmi cade pe piept când dorm. De ce-o fi vrut să mi-l lase mie? E o povară groaznică pentru mine. Un mecanic auto în vârstă de patruzeci și opt de ani îi spusese lui Weber că brațul paralizat care stătea în pat lângă el era al soției lui. — Acum ea e-n spital. A făcut un atac. Nu-și mai poate folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Karin îl ura pe domnul Thurman din toată inima și amenința adesea că o să-l gazeze, când Mark o să adoarmă. Capgrasul o schimba și pe ea. Lupta să nu se obișnuiască. Un timp continuase să vadă: râsul lui, nefiresc de mecanic. Răbufnirile lui de tristețe, simple constatări. Chiar și furia lui, un ritual colorat, nimic mai mult. Izbucnise într-o declarație de dragoste pentru Barbara, demnă de un copil de șapte ani, din nimic. Se ducea la pescuit cu amicii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
i-ar fi venit s-o ghideze pe Karin, cercetările ei înspăimântate, e-mailurile ei disperate, autoanihilante. Cum l-ar fi putut locui pe Mark Schluter suferindul de Capgras orb la toate, când nu-l putea locui nici măcar pe Mark Schluter mecanicul amator de mașini și tehnicianul de la abator sănătos? Nu-și mai putea imagina nici măcar cum era să fii Gerald Weber, cercetătorul sigur pe el de primăvara trecută... — Toată lumea care s-a născut prin părțile astea e băgată în mușamalizare. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
intervale regulate deasupra ierbii de pe pajiște, iar apoi nu se mai auzea decît zăngănitul ritmat al roților ce se pierdea În liniștea amorțită a după-amiezii. Zilnic, de mai bine de douăzeci de ani, cînd trenul se apropia de casa aceasta, mecanicul trăgea sirena și zilnic, de Îndată ce auzea semnalul, o, femeie apărea la ușa din spatele căsuței și-i făcea semn cu mîna. La Început, femeia avusese un copilaș, iar acum copilașul devenise femeie În toată firea, și venea și ea zilnic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o, femeie apărea la ușa din spatele căsuței și-i făcea semn cu mîna. La Început, femeia avusese un copilaș, iar acum copilașul devenise femeie În toată firea, și venea și ea zilnic cu mama ei, și făcea semne din prag. Mecanicul Îmbătrînise și albise În slujbă. Străbătuse țara cu trenul său mare, Încărcat cu vieți omenești, de mii de ori. Copiii lui crescuseră, se căsătoriseră, iar el văzuse cu ochii săi de patru ori săgeata tragediei arcuindu-se peste șine, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]