3,007 matches
-
cu diplome... Josephine și-a dres zgomotos glasul. —Rachel, a zâmbit ea cu grație, la ea ne referim. A, da, așa e, au dat din cap mama și tata. Josephine a tăcut până când tata a scăpat-o: —Mediocră! Rachel e mediocră. Nu e tâmpită, dar nici vreun geniu nu e. Hahahaha, a adăugat el cu jumătate de gură. — Și-atunci care sunt punctele ei bune? i-a presat Josephine. Mama și tata s-au întors unul către celălalt, s-au privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să crezi, uneori îmi vorbește de maică-sa. Fără jenă, mie, unui străin! Apoi, discuții literare, la care nici nu mă pricep. De clasici n-am timp destul, așa spune, iar pe ăștia noi nu-i pot suferi, par confuzi, mediocri, snobi, așa spune. Înjură, plânge, glumește, se vaită, se confesează, se căiește, ca un adolescent. Acest ton confesiv, la arogantul Tolea! Poate doar se distreaza, cine stie...sa ma provoace si pe mine la confesiuni. Urme, traiectorii, contradicții... traseele confuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
carte deschisă în față, întotdeauna mestecând cât mai încet, pentru a prelungi cât mai mult masa. După ce am testat mai multe posibilități prin apropiere, m-am oprit asupra lui Cosmic Diner ca loc obișnuit pentru prânz. Mâncarea era cel mult mediocră, dar una din chelnerițe era o portoricană adorabilă pe care o chema Marina, pentru care am făcut rapid o pasiune. Avea jumătate din anii mei și era deja măritată, ceea ce excludea orice idee de legătură între noi, dar era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
le citește. Putem ține legătura prin intermediul site-ului www.marisamackle.com Această carte îi este dedicată incredibilei mele bunici, Sheila Collins, cu toată dragostea mea. Capitolul 1tc " Capitolul 1" De acum încolo rămân singură... sau mă mulțumesc cu un tip mediocru. Fără bărbați frumoși. Nu. Cu cât mai banali, cu atât mai bine. Bărbații banali sunt mereu recunoscători. Cel puțin așa cred. Ieșeam în oraș doar cu tipi superbi până când l-am întâlnit pe Tim. Și Tim nu este tocmai arătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pasageri de obicei fac escală la Bruxelles, îndreptându-se spre destinații mai exotice. În caz că vă gândeați că politicienii noștri fac ore suplimentare! Acum am pierdut iar firul povestirii. Scuze, am tendința să fac asta. Bine. A, da. Înapoi la bărbații mediocri. Am citit undeva cândva că e mai bine să fii cu cineva care te place puțin mai mult decât îl placi tu pe el. Bun sfat. Iubiții mei m-au plăcut mereu un pic mai mult. La început, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ales singură să plimbe farfurii de plastic și el nu va avea cum s-o mai ajute. Știe de-acum și clipa când, prea târziu, ea are să regrete că și-a ascuns strălucirea minții pentru bucuriile Înșelătoare ale unei vieți mediocre. I se strânge inima atât de tare pentru că se gândește la Ana Maria, care, probabil, nici nu a avut de ales? — ...Anton era vărul fetei de care eram Îndrăgostit, o orfană de război, cu câțiva ani mai mare ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vad la apa Nistrului. Calidorul nașterii mele (la egală distanță de paralelele 46 și 47 - Însă nu chiar 47 - și cam pe unde coboară meridianul 29) a fost un asemenea punct obligatoriu de pasaj pe care un scriitor, mai Întâi mediocru pășunist, devenit realist-socialist de-a dreptul prost (Camilar) Îl numea: „Poarta Furtunilor”. Prin acea poartă au trecut, mai la trap, mai la galop - dar mereu dinspre Răsărit spre Apus - toți Încălărații deșerturilor și pedestrașii mlaștinilor: Ostro-, Viziși Goți curați, Huni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai ales când provoc râsul, Dacă-i așa, Îndrăznesc să vă cer o favoare, Care, Compensați-mă pentru absența de la concertul de ieri, Nu văd cum, Aveți aici un pian, Nici să nu vă gândiți la asta, sunt un pianist mediocru, Sau violoncelul, Asta e altceva, da, aș putea să vă cânt una sau două piese dacă țineți neapărat, Pot să aleg, Întrebă femeia, Da, dar numai ceva ce Îmi este la Îndemână, În limitele posibilităților mele. Femeia luă caietul suitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
categorie neeficientă, nu aduc profit. Mă mir că nu propune nimeni să li se scadă salariile. Îmi fac un ceai de mentă și mușc dintr-un covrig cu mac. Dacă nu aș ști că cei mai mulți dintre politicieni au fost elevi mediocri, frustrați la maturitate de trecutul lor școlar, dacă nu aș cunoaște plimbatul de hârtii și învățarea maniacală a procedurilor de la companiile multinaționale, mai că m-aș lăsa convins să dau șpaga necesară intrării în politică sau într-o televiziune. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și înțepenindu-și degetele de la mâini, ca niște gheare! Hait! Ia vezi! Vezi...! Pericol! Delirium tremens! Boala lu' Spiridon! Sindromu' lu' Calache! Fii cu ochii ficși, pe hahaleră! adaugă Fratele. Poetul, ale cărui reflexe și detentă de fost pivot-bastchebalist, oarecum mediocru, mai țâșneau (chiar dacă selectiv, cu pauze), era deja la căpătâiul patului, la datorie. Apoi... Apoi, o înjurătură piperată, care evoca grotesc raporturile incestuoase complexe, dintre numeroșii membri ai unuia și aceluiaș trib emancipat de inuiți, explodează plastică, în semiobscuritate. Ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
suficientă pentru refacerea pleoapei inferioare. Se poate proceda în același mod, prelevând un lambou cutanat de la nivelul pleoapei inferioare (fig. 34). Lambourile sunt indicate când leziunile depășesc tegumentele și mușchii, iar pierderile de țesut sunt constituite de țesuturi cu vitalitate mediocră (radiodermite) sau insuficient nutrite (arsuri). În general, se preferă lambourile locale prin alunecare sau rotație. Dacă tegumentele din vecinătate sunt inutilizabile, se pot folosi lambouri prin transpoziție dintr-o regiune vecină (tâmplă, frunte, obraz etc.) sau în cel mai rău
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
este un mare sportiv. Nu, nu merită osteneala nici să te gândești măcar să ajungi doar un biet mare scriitor, doar un pârlit de autor genial. Ia cele mai bune cărți scrise vreodată. Abia dacă sânt ceva mai răsărite decât cărțile mediocre. Fundamental sânt tot cărți, nimic altceva, îți vor da, la citire, o plăcere estetică ceva mai intensă. Ca o cafea un pic mai dulce. O să le lași din mână după treizeci de pagini ca să-ți faci un sandvici sau ca să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi se părea că nu cumpărasem destul "Capstan", iar amintirea unei nopți fără tutun de pipă, silit să fumez mahorcă lucrătorilor, mă înfiora). Nu intram niciodată în vorbă cu vecinii mei de compartiment, nu-mi plăceau acei hara-sahib cu studii mediocre la Oxford, nici tinerii cu romane polițiste în buzunări, nici indienii bogați, care învățaseră să călătorească în clasa I, dar încă nu învățaseră cum să-și poarte vestonul și cum să se scobească în dinți. Priveam pe fereastră dropiile Bengalului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
singurătății mele în această lume de minuni mă amețise. Mă gândeam la Norinne, la Harold, la ceilalți toți, și mă întrebam cum au intrat ei în viața mea, ce rost am eu printre existențele lor atât de tihnite și da mediocre. Umblam fără să înțeleg nimic. Când m-am întors la șantier, veneam cu o poftă nebună de singurătate, de liniște, și mă bucuram că am să rămân aici, în cort, încă o săptămână, în care timp n-am să citesc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încercînd să aflu cine îmi vorbise mie, chiar atunci, de Lord Jim al lui Joseph Conrad. Îl auzisem, îi știam glasul și cât n-aș fi dat să mă pot ridica din pat și să-i spun că romanul e mediocru, că nici pe departe nu-l pot asemăna cărții mele favorite Almayer's Folly, scrisă de Conrad în tinerețe. ― Cine n-a citit Almayer's Folly nu cunoaște încă talentul lui Conrad, spusei eu tare către doamna care își continua
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de mine. (Notă. Maitreyi n-a fost o clipă excitată, cum credeam eu. O turbura numai atitudinea mea. Ea voise să se joace, iar eu ajunsesem mult mai departe.) Maitreyi e o fată rară; dar soție nu va fi tot atât de mediocră ca oricare alta? A venit mai târziu, spre seară, cu acel admirabil șal stacojiu, care o lasă aproape goală și îi vădește sânii bruni într-o paloare ucigător de turburătoare. Știu că a îmbrăcat acest costum obscen și fermecător pentru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
puse la adăpost. Dar unele uniforme fuseseră de atâtea ori descusute, cusute și din nou descusute, după atâția ani, începuseră să se zdrențuiască. Atunci, subdirectorul Muzeului a avut o idee nefericită: a hotărât restaurarea lor, dar s-au aplicat vopsele mediocre, uniformele arătau mai rău decât înainte de restaurare și subdirectorul a sugerat să li se schimbe culoarea. Și așa s-a descoperit, și a izbucnit scandalul. - Ca într-un roman de aventuri, spuse Pantelimon. Pantazi îl privi curios, parcă ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și-o păstră așa, fără nici cea mai mică tresărire, ascultând ultimele întrebări: "Etes-vous Jesus-Christ? Voulez-vous jouer du piano? Ce matin, avez-vous bu du champagne?"' Acea noapte, toți cu paharele de șampanie în mână, înconjurîndu-i și strigîndu-le cu o tristă, mediocră lipsă de pudoare care îi surprinse pe amîndoi: "Pînă la Veneția să nu mai beți șampanie, că vi se face rău!" " Mi-e teamă că ei au băut mai multă șampanie decât ar fi trebuit", spuse Laura după ce pornise trenul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de acest fel, începu după ce chelnerul îi aduse cafeaua, toate întîlnirile între persoane incredibile, ca noi, au un aer de pastișă. Consecință a literaturii proaste, pseudoocultistă, adăugă. Dar trebuie să ne resemnăm: nu se poate face nimic împotriva folclorului de mediocră calitate; legendele care încîntă anumiți contemporani sunt de un gust detestabil... Îmi aduc aminte de o convorbire cu Mathila Ghyka, la Londra, în vara lui 1940. Era puțin timp după căderea Franței. Acest admirabil savant, scriitor și filozof (în paranteză
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și totodată magician și revoluționar, mai degrabă iredentist. A murit în 1825, iar treizeci de ani mai târziu, în iunie 1855, admiratorii - avea, pe atunci, încă destui admiratori - au inaugurat, într-un square, un monument în onoarea lui: un bust mediocru, având drept soclu o rocă marină. În aceeași zi au sădit un stejar, la vreo trei metri în spatele statuii. - Era 23 iunie 1855, preciză doctorul Griffith. - Exact. Iar acum cinci ani, noi, ultimii admiratori ai poetului și magicianului Sean Bran
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să îl condamne pe cel care, după patruzeci de ani de domnie fericită în scaunul voievozilor, la cea dintâi probă a sorții, s-a arătat a fi rămas ceea ce a fost și când a sosit din Sigmaringen : un obedient, un mediocru ofițer prusac. Sau dimpotrivă : să îl deplângă pe nefericitul rege, care, ajuns la o venerabilă vârstă, când s-ar fi cuvenit să cunoască pacea sufletească, s-a văzut dintr-odată silit să aleagă între a vărsa sângele strămoșilor sau pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și mai lipsit de prejudecăți, poți să nu iei atât de în serios asemenea lucruri. Ba chiar, simțind mereu în preajmă o atare admirație supusă, vei ajunge să îl incluzi pe bietul tânăr într-o imagine de familie... O, solidele, mediocrele noastre sentimente familiale, născute din obișnuință, încredere, comoditate sufletească și toleranță ! Mediocrele și profundele noastre sentimente familiale care dau vieții necesara stabilitate, care eliberează spiritul, lăsându-l să se dedice lucrurilor mai înalte ! Apărându-l... Păstrându-și ochelarii pe nas
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
serios asemenea lucruri. Ba chiar, simțind mereu în preajmă o atare admirație supusă, vei ajunge să îl incluzi pe bietul tânăr într-o imagine de familie... O, solidele, mediocrele noastre sentimente familiale, născute din obișnuință, încredere, comoditate sufletească și toleranță ! Mediocrele și profundele noastre sentimente familiale care dau vieții necesara stabilitate, care eliberează spiritul, lăsându-l să se dedice lucrurilor mai înalte ! Apărându-l... Păstrându-și ochelarii pe nas și șnurul lor tras după ureche, Profesorul își destinde în scaun trupul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu obișnuita ei siguranță de sine... O plăcere a vanității îi animă chipul tânăr sau doar o încă dulce, o încă grațioasă-mică gușă ? Fruntea joasă, recele nas acvilin, buzele lungi și subțiri - o fire egoistă, ba chiar meschină ? O, stabilele, mediocrele noastre sentimente familiale, în care s-ar părea că nu știm nimic despre cel ce respiră alături, așa cum nu știm despre necunoscutul nostru trup pe care îl folosim în rutină ! Domnul Ialomițeanu aruncă o întrebare cu glas atât de scăzut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să prindă cubulețul de zahăr. Privirea pe care i-o trimite pe sub genele lungi spune îndeajuns despre grija ei autoritară și posesivă. Și, cu aceeași mișcare ce nu admite replică, îi face semn spre felia de tortă, obligatorie. O, stabilele, mediocrele noastre sentimente familiale, de care s-ar părea că nu ești demn, atât timp cât nu te poți împiedica să-ți vezi aproapele ! Să-l vezi și, văzându-l, să cazi în păcat și să-l judeci ! Dar ce amar este ceaiul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]