2,962 matches
-
ginecologului. Pe scaunul pe care stătuse el cândva se afla acum femeia-salcie, Olivia. Aceeași lună nefirească Îi lumina trupul slab, acoperit de un lințoliu, ca un reflector. De pe fața sa, ca dintr-o scorbură, se revărsau În valuri-valuri cohorte de melci, purtând În loc de cochilii zaruri În spinare, răspândindu-se În toate părțile. Piciorul alerga În fața lui Noimann, oprindu-se din loc În loc, chipurile pentru a-și trage răsuflarea. De fapt, arătarea Își bătea joc de medic, lăsându-l să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gura plină cu vinuri, în sticle absinturi viclene reflectă blânde satinuri. Și-așteaptă întinse pe masă fructe cu pielea pustie, desfrâul molatic se toarnă din negre lămpi de hârtie, trunghiuri perfecte valsează atunci, acum și acolo, șiraguri de ciocolată și melci în costume de polo. Agude albastre inundă oglinzi născute să-nchege arome de scorțișoară în ceașca cu margini dulcege. Sunt flori și calme cristaluri, iar într-o caleașcă am fluturi și-un gong argintat să ne bată în ritm de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
magnifice. După multe cotituri, îmi pierd simțul orientării. Am trecut cu siguranță de vreo douăzeci de pavilioane înainte ca, în cele din urmă, să fim conduse la unul albastru, sculptat cu flori de prun. Are un acoperiș în formă de melc, incrustat cu plăci albastre. — Pavilionul Florilor de Iarnă, anunță eunucul-șef Shim. Aici locuiește Marea Împărăteasă, doamna Jin. Le veți întâlni curând pe Majestățile Lor. Ni se spune să ne așezăm pe băncile de piatră cât Shim ne ține o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
stilizate. Tata mi-a spus cândva că atunci când lucra la birou, ca să economisească timp sărea de obicei peste părțile în manciuriană ale rapoartelor și trecea direct la părțile în chineză. Greutatea de pe cap mă face să mă simt ca un melc care își poartă casa în spinare. În timp ce lectura continuă, arunc o privire spre hol. E plin până la refuz cu gărzi. Pe terasa centrală așteaptă două palanchine. De ce două? mă întreb. Nu sunt eu singura cea care trebuie să fie luată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
hârtie roșie, paie galbene, păstăi verzi și fructe uscate colorate. Încerc să-mi țin bărbia ridicată pentru ca podoaba mea de păr să stea la locul ei. Sunt condusă și ridicată cu grijă în palanchin. Acum chiar că sunt precum un melc. Cu o mișcare care aproape că m-a aruncat de pe locul meu, cărăușii ridică lectica. Dincolo de poartă, caii au pornit la trap. Stegarii poartă flamuri cu dragon și umbrele galbene. Printre ei se află călărețe îmbrăcate în costume manciuriene de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu vase. Le număr. Sunt nouăzeci și nouă! Nouăzeci și nouă de feluri de mâncare doar pentru mine? An-te-hai anunță ce mi se servește: — Tocăniță din labă de urs, legume cu ficat de căprioară, homar prăjit cu sos de soia, melci cu castravete și usturoi, prepeliță marinată friptă cu sos dulce-acrișor, clătite umplute cu fâșii din carne de tigru, sânge de căprioară cu ginseng și plante aromatice, piele crocantă de rață în sos de ceapă condimentat, carne de porc, de vită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ta în fiecare minut de acum înainte. Ce înseamnă „minut“? — E un ac pe cadranul ceasului. — Și un „ceas“ ce e? — Ei bine, o să-ți arăt. Ceasurile sunt jucăriile împăratului. Ele arată timpul. Se ascund în cutii de metal, precum melcii în cochiliile lor și fiecare cutie are înăuntru o inimioară care ticăie. — Ca o ființă vie? — Da, numai că ele nu sunt vii. Majoritatea au fost făcute de oameni din țări străine. Vei avea multe atunci când te vei căsători cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
O DÂRÅ DE CENUȘÅ Refrenul timpului e mișcarea bâzâitul vâjâitul rumoarea sunt efecte ale mișcării O roatå dințatå cu secunde ascuțite segmentând Nașterea Viața Moartea Prima și ultima aprindere stingere arderea între ele låsând o dârå de cenușå Un melc pierdut în propria-i caså așteptând ploaia så se reverse în afarå de sine
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1593]
-
este chemat de o stranie hârtie (un mesaj mistic?!) și nu părăsește această așezare populată de țărani molipsiți și ei de acel birocratism de coșmar? De ce se îndeiază el însuși cu două femei de acolo și se împotmolește ca un melc în propria lui substanță alunecoasă? Îmi făcuse impresia că toți oamenii care populau acest univers semănau cu acele insecte despre care vorbește Fabre că sânt prinse de altele mai puternice, li se paralizează printr-o înțepătură care ră-mîne un mister
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o voce gîtuită. Subsuoară cu un teanc de cursuri, a doua zi m-am înființat la Patricia acasă. Ședea într-o clădire veche, cu zidirea groasă și curte interioară la care puteai s-ajungi prin gang. Prin perete urca, în melc, o scară. La etaj, un cerdac cu geamlîc înconjura clădirea. Pe vremea cînd casa aparținea celui care o zidise, fiecare încăpere avusese anume destinație: dormitoare, camere de zi, cabinet, sufragerii, bibliotecă, bucătărie; după naționalizare, imobilul fusese invadat de o colonie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am tras-o!» a rânjit unul; și-a pus palmele pe ceafă, s-a Întins pe spate de era să frângă scaunul. Ălalalt a căscat gura a mirare. A Înghițit În sec. I se beliseră ochii din cap ca la melc. «Minți, du-te dracului!» Nu te mint, de ce să te mint, ce interes aș avea? Uite, miercurea trecută s-a Întâmplat. După ce s-a Înnoptat bine, a ieșit la poartă, așa cum stabiliserăm. Ta-su, grecul, se culcase, că aici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nămolul În care intra mai sus de genunchi. „Unde te duci, băi prostule, apucă plasa de jos și hai s-o ridicăm, să vedem ce căcat am prins În loc de pește. Hai, Lică, sus!” Plasa era plină de nămol, cochilii de melci, crengi putrede și pene de găinușă. Din nămol ieșeau resturile Împuțite ale unei căpățâni de crap de care atârnau o bucată de șiră și câteva coaste. „Al dracului animal”, zise cu mirare Încântată Scurtul, „a vrut mai bine să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le agățau de cârligele sudate pe bara de protecție din față. Puține dintre camioane izbuteau să urce singure coasta dinspre Dunăre a satului. Celelalte erau așteptate de două tractoare care le agățau și le târau la deal, cu Încetineală de melc și răcnete de demoni În agonie. Când munca se Înțețea, adică atunci când grânele culese deveneau prea multe față de numărul mic de mașini, lucrau În echipe de câte trei pe un camion și Își Împărțeau timpul ca atunci când erau de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oraș ori se băteau ca chiorii când venea mașina brutăriei), așa că militarii Își puneau pielea În saramură și le făceau rost, contra băutură. Drumul coastei șerpuia pe lângă curțile sătenilor. Camioanele Încărcate gâfâiau și se mișcau la deal cu Încetineală de melc. Cel care voia să cumpere grâu de la soldați știa ce să facă: atârna În crengile pomilor de la marginea drumului o traistă cu trei sticle de-un litru de vin În ea. Soldatul, cățărat În remorcă, o dezgăța și arunca peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bordeleză. E de prisos să merg mai departe, căci ți-ai dat seama și singur - cu puțina și leneșa ta minte - că finu’ Cucu a Încuviințat cu bucurie să vină la muncă, dar În ziua următoare - ghinion - și-a pierdut melcul de la pompa de stropit, după care s-a frânt un șurub de la manivelă, iar mai apoi s-a prăpădit o garnitură de piele; pentru fiecare dintre cele trei făcuse lungi călătorii În sat, la Întoarcerea din una dintre ele nimerise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le obligau să nu mai stea ca niște maimuțe, ci să tragă de umeri Înapoi, să-și țină pieptul țanțoș Înainte; le Învățau să se miște unduit, să-și legene lenevos trupul. Bărbătușilor le ieșeau ochii din cap ca la melc și le curgeau balele. Nici nu se punea vorba să se tocmească. Ba chiar uneori se ajungea la licitări Înverșunate, În care concurenții ofereau tot ce aduseseră, mult peste prețul cerut la Început, căci În acele clipe Înfierbântate ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În conflict cu Biserica și dacă nu cumva, așa, s-ar fi putut lua vreo măsură Împotriva ălui de sub urzici, care de la o vreme se apucase să viseze o grămadă de prostii ce tulburau viețile oamenilor; un dobitoc, auzind că melcii sunt căutați În străinătate și sunt plătiți cu bani buni, s-a apucat să Înființeze o fermă În care să crească mucoasele gasteropode, dar nu a izbutit decât să distrugă grădinile cu varză și salată ale vecinilor, care i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
coperților caietelor. Ectoraș se amețise după primele două sau trei Înghițituri, iar apoi se Îmbătase de-a binelea și râdea Întruna, așezat turcește În țărâna măruntă ca un mălai și plină de capace albe de scoici și cochilii răsucite de melci. Vieru se Întreba, cântărindu-le și fărâmițându-le În palme, dacă vreun Urmaș al Întemeietorului le Înșirase cumva - așa cum aflaseră de la profesorul Foiște - pe mațe răsucite și uscate de oaie, dacă făcuse troc cu ele, schimbându-le pe cine știe ce alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ședea ea... Ca împins de un arc a sărit în întâmpinarea ei. M-am apropiat și... luându-i mâinile, le-am sărutat cu grijă să n-o sperii. Le-am lăsat apoi să cadă cuminți pe lângă trup. Cu încetineală de melc, am cuprins-o de mijloc și am apropiat-o de mine. Ardea ca un cuptor și fremăta ca un lăstăriș dezmierdat de zefirul primăverii. Nu a făcut nici cel mai neînsemnat gest de împotrivire. Îi simțeam respirația fierbinte și vedeam
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
GRÅDINA SENTIMENTALÅ Iarba verde translucidå rånitå de lumina de rouå sângerie Suspinând trandafirul iubirea își declarå margaretei îndrågostitå de crinul regal cel care iubește în tainå o lalea neagrå înlåcrimatå påråsitå de luna cea îndoielnic fidelå Și melcul gråbit så urce înalta frunzå de iris cu privirea tot sus tot sus spre acoperișul pe care bånuiește cå îl așteaptå steaua ce-o våzu el poposind Ce pereche fårå seamån ar fi gândea gasteropodul îndemnându-și umbra peste påmântul
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1609]
-
nu mai știu dacă am apucat vreodată să-ți vorbesc despre „liceul de fete“ de pe strada mea. Elevii erau în proporție zdrobitoare, probabil peste nouăzeci la sută, de „sex frumos“. Dimineața, când încă nu mă hotăram să migrez din cochilia Melcului într-o ținută decentă, îmi treceau pe sub fereastră, ultrasociabile, rareori solitare - seara, când mă întorceam acasă cu senzațiile ațâțate de un păhărel, altele o roiau de la orele de după-amiază, tot așa volubile, în grupuri de cinci, șase gagici înconjurând câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mâna pe poarta Întredeschisă, gata s-o Împingi! Un copil cu fața murdară și fundul gol se ridică de lângă gard și-și trage pantalonii, al cui o mai fi și copilul ăsta, cu mucii sclipind argintiu pe obraz, ca balele melcului, uscate la soare. L-ai pierdut din ochi În curtea plină de zumzet de albine, de soare, e vară, e primăvară... Și copilul ăsta, lăsat să crească de capul lui, ca o buruiană, Îl știi, l-ai mai văzut undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vrabie, o ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o privighetoare himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu bufnituri în frunziș, asemeni picăturilor de ploaie. Neobosită, căuta o nouă plantă, un nou fruct de pădure, o nouă ciupercă sau lichen, mucegai sau floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
va fi clar vizibilă În aer. În vreme ce treceam pe lângă o fată În rochie argintie, ea s-a dat Înapoi și-mi atinse ușor brațul cu umărul. Materialul era alunecos și vâscos, lăsând În urmă o dâră de umezeală, asemenea unui melc. Într-un final, am răzbit până la toalete, unde atmosfera era mai curând bahică. Băieți și fete stăteau aplecați peste chiuvete, iar printre ei ( Într-un caz, chiar printre picioarele lor) se Împingeau alții care voiau să bea de la robinete. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
îmi vor fi luate, plânsul izbucnește din nou dinăuntrul gâtului meu ars, părea că mi-a trecut, dar imediat revine, se ascunde printre pături, asaltându-mă acum, că am rămas singură, fără apărare și fără protecție, o pradă ușoară, un melc fără casă, cu goliciunea sa moale și venoasă, mă învelesc în prosopul umed, nu va veni, somnul, nu îmi dă nici o clipă de liniște, nu va veni, dar din câte se pare ajunsese în cele din urmă, mai este încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]