46,957 matches
-
V. Voiculescu, cu insistență asupra lui Ion Voiculescu, toate culese de autor de la Gabriela Defour, ultima supraviețuitoare dintre frații Voiculescu, în vîrstă de 84 de ani; consemnarea refuzului lui V. Voiculescu de a colabora cu autoritățile comuniste, refuz reconstituit după Memoriile lui Mihai Beniuc; reproducerea unei dedicații oferite de Ion Voiculescu lui George Sbârcea pe romanul Zahei orbul; reproducerea integrală a două poezii de V. Voiculescu, Sonetul (84) și Colind pentru vînătorii de munte, în variante care "împodobesc" colecția lui George
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
cercetătoarei care sînt nu mă opresc. Cunosc stilul: cîtă ignoranță, atîta aroganță. Informațiile biografice întrucît acestea sînt mai numeroase și apar în articolul lui George Corbu într-o ordine aleatorie, îmi permit să le răspund în ordine cronologică. I) în Memoriile lui Mihai Beniuc numele lui V. Voiculescu apare de două ori: atunci cînd se relatează refuzul politicos, dar "categoric" al lui Voiculescu de a face parte din conducerea S.S.R. după 1944 și atunci cînd se relatează încercarea unuia dintre fiii
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
și atenuări, și în ediția definitivă a revizuirilor din volumul VI de Critice, în 1928. După mai bine de un deceniu, criticul renunțase la purism și milita pentru restaurarea neologismului în drepturile sale depline, după cum mărturisește în volumul II din Memorii, capitolul III, recunoscându-și numai parțial greșeala: "Iluziunii puriste i se datoresc, în parte, și atacurile aduse limbii lui Galaction, deși, în cazul său, prezența neologismului era agravată prin banalitatea ziaristică și prin asocierea lui cu alte cuvinte arhaice, dăunătoare
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
observa numai "specialiștii". Nu-i lipsit de utilitate, pentru a găsi o altă explicație acestei aversiuni mult prea puternice, suspect de persistentă, să citez un fragment din portretul pe care criticul i-l face lui Galaction în volumul I din Memorii, capitolul XXIX: "Un ortodox militant, care în tinerețe a prefațat romane profanatoare de cele sfinte șe vorba de prefața lui Galaction, sub numele real de Grigore Pișculescu, la romanul lui N. D. Cocea Poet-Poetă, 1898 - n. n.ț, și care acum
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
nedrept, impresia unei chestiuni personale". E. Lovinescu încearcă aici imposibilul: să dea o motivație obiectivă unei antipatii. Criticul ar vrea să pună totul în seama unei incoerențe de personalitate a prozatorului. Dar, târziu, în 1930, de când datează primul volum de Memorii, numește foarte bine principalul defect al articolului său din 1915 despre Galaction, defect a cărui recunoaștere trezește o nouă suspiciune: virulența criticului și-a depășit obiectul. E o doză de remușcare, e un pic de regret. De unde o fi provenit
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
de-oblânc, Sufletul tău de sihastru. O zi de toamnă E o zi frumoasă de toamnă, acum, perfect inutilă. Neașteptate de tine, cuvintele mi se grupează în silă Glasul tău iluzoriu, mi se cerne-n urechi ca nisipul. La fel de iluzoriu, memoria îți dizolvă-n acidul ei, chipul. Așadar, ți-a reușit dispariția, atât de îndelung exersată, încât eu, proasta de mine, credeam că n-o să se întâmple niciodată. Și acum ce să fac? Și acum ce să fac? Să mă cobor
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
primitivitate și fastuos. Mărturisesc - fără pic de ipocrizie - ce tirană este ispita de a scrie despre uluitorul constrast. Dar nu vreau să fiu socotit un iconoclast. Nu, nu! Imaginea măriei sale, în broderii de aur și paftale, doresc să rămînă în memoriile mele, nealterată! Mărinimia-i față de mine, fără pată! Domniței Calypso și lungilor ei gene li s-ar cuveni, în ediție "princeps" înflăcărate quatrene. Nu, nu pot dezminți spiritul curteniei, eleganței! Sînt și rămîn un occidental, un fiu al Franței! Pentru
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
bune, reușieră să treacă strada ...nimic însă din toate astea, păi altfel cum, poți să mori în mii de feluri plimbîndu-te pe strada care nu oprește nicăieri vei fi văzut mergînd mai departe, atît de scurtă și fără ieșire este memoria fiecărui locuitor al său afară se dăduseră bătălii și umbrele tot nu fuseseră recîștigate eram înconjurat de palisade de ceață, de smîrcuri și ape mai înșelătoare decît cerul prins în luciul lor se dezghețaseră cîteva amintiri în vecinătatea cărora crescusem
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
cu purtările lor periculoase" ș.a.m.d. Dar există și cazuri cînd fidelitatea notițelor virează spre umorul negru; ele conservă dogmele epocii într-un moment al înfloririi supreme, sub forme pe care generațiile tinere le-ar putea socoti inventate, iar memoria celor de atunci le smulge greu din negura timpului. 24 octombrie 1951 (cursul de Introducere în literatură): "Arta ca formă a conștiinței sociale, ca reflectare veridică a lumii, contribuie la demascarea burgheziei. De aci și încercările burgheziei de a cultiva
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
Afgansitan. Irac. Curzi. Ceceni" Osetia, înjosire umană, cadavre mutilate, ruguri, devastări - în numele puterii, al cîștigului, al libertății animalului din noi - aceste repetate orgasme ale crimei pe toate meridianele globului" sînt complet debusolată. Citim cărți. Scriem cărți. în cărți se păstrează memoria omenirii. Ne silim să nu uităm ca să nu se repete. Propovăduim în deșert. în cărțile noastre nu încetăm să refacem traseele morții, reînviem totul de la altare de jertfă la cuptoare pentru oameni, la Sibirii, la cîrlige de măcelărire în care
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
a fost împotriva lor, îmi spuse Stalin cu modestie, ca și când el ar fi fost ceva mai indulgent. Lichidați, zise, printr-o discuție în Comitetul Central și apoi în adunări de partid lărgite acest grup de deviaționiști. Ești mulțumit, Gheorghe?" În memoriile sale, Sorin Toma, fost redactor-șef al "Scânteii", una dintre cele mai triste figuri ale momentului, are altă părere despre Gheorghe: "În calitatea sa de secretar al CC, Ana Pauker răspundea de îndrumarea agriculturii și de raporturile cu țărănimea. Aici
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
îți spun, aici nu se bea și nu se citește pe capete oricine poate avea un supersonic orange din care visele bufnesc cu zgomot pe asflatul strălucitor între două lumi totul se trăiește dublu ar trebui să avem și două memorii complet separate altfel n-o să mai știi dacă asistenta obeză din Puerto Rico nu ți-a făcut injecții când erai mic copiii au fost aici înfiați de Mall-uri iar în grădinile zoologice pot uneori vedea pe viu găini și ornitorinci
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
Nu mai știm nici rugi nici blesteme Nici locul unde ne-am înfășurat glezna de trupul unui copac Cu pretenția apartenenței în urma fiecărei plecări � neputința O gură schimonosită bâlbâind silabe fără înțeles Până unde se poate ridica sufletul în absența memoriei De câte cuvinte ar fi nevoie să putem mișca lucrurile Doar cu privirea? Singurătatea la ceai Cel mai greu e să înveți să trăiești singur, să pui sub coajă de copac trupul unui nou-născut și din el să crească un
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
ar crede, nu simpatizez cu discursul științific brut, sec, lipsit de nuanțe, care face dovada exactității fără să transmită cititorului ceva din compoziția intelectual-afectivă a celui care scrie. Barthes, nu Greimas. Privită din acest unghi, cartea Ruxandrei Ivăncescu, Paradisul povestirii - memorie și realitate trăită în povestirea tradițională, e o adevărată delectare. Introducerea în esențele povestirii (înțeleasă ca epos, nu ca gen în sine) pe care o face autoarea dintr-o perspectivă antropologic-comparatistă nu se citește mai anevoios decât un discurs ficțional
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
radical priveliștile.) Când îmbătrâni, nici cel mai celebru geamgiu din istorie nu mai avu succes. Era mai bine așa: pensionându-se din acea muncă minunată, putu să savureze și el odihna binemeritată, certându-se doar cu soția și scriindu-și memoriile. Un asemenea maestru în domeniu n-a mai apărut niciodată. Cei de astăzi nu sunt decât simpli epigoni. Aceasta este desigur o povestire romanțată. Celor interesați, pentru o mai bună documentare, oferim o foarte sumară bibliografie selectivă: l Alecu Firedlender
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
au trecut și pe la treizeci de ani devenisem într-adevăr povestitoare profesionistă, chiar dacă nu știam încă să spun poveștile atât de bine precum "unchiul" meu de odinioară. În orice caz, uitasem complet de Maharajah, care zăcea într-o gaură de memorie. Știu că era duminică după-amiaza și că mă pregăteam să mă uit la televizor, la interviul cu un scriitor indian care devenise faimos și îmi stârnise interesul atât ca povestitor cu har, cât și pentru că fusese amenințat cu moartea din pricina
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
regiune, mă simt profund diferită, tocmai fiindcă nu există în mine o asemenea regiune. Poate c-am avut în copilărie sentimentul că sunt ieșeancă, dar o primă strămutare la București a făcut să se piardă, în cele din urmă, din memorie farmecul. A urmat la maturitate strămutarea în Franța ca o confirmare că mă caracterizează nomadismul, o diasporă începută de mult și nu atașamentul de un loc. Am în vine amestec de sînge venit din Orient în România și pot considera
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
sub străvechiul ocean. Se povestește că ești mereu frumoasă în lucrările terestre și divine, Dar încă nu ai întrupare, Haos marin ce vine și dispare. Deasupra lui se poartă rana mea Și ceea ce din mine mai rămâne, Corpul dintr-o memorie, o, cât fără corp, Ceva semănând cu scheletele de zâne, Ceva din aer și de sub pământ Cu miros de coajă de lămâie. Nimic nu s-a împlinit, Numai reveria cu peticele ei de mister. Zac într-un mormânt clădit de
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
ofer? E umbra o creație din pustie Făcută pentru a mă cere, Iar eu către ea fără putere înaintez, dar fără să o văd. Leacul și boala rămân îndărăt, Idealizate, numai gând, himere. Așa începe vidul, șchiopătând, Dar plin de memorie. Dinainte-mi viața se reașează De-a îndărătelea și altfel aș vrea să o trăiesc. Chiar dacă orice cuvânt s-a făcut nimic. Alunec, deci visez, mai am picioare, Mâinile cine știe unde au plecat. Ochii se pregătesc în spațiu să doboare Puținul
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
altă ieșire, doar o veste De întuneric posedând aceste Lumini ce-mi ies din pori Atât de mari cum morții-n duh văzură Când au ieșit din prima lor natură, Lumini fiind sudoare și răcori. De ce în fiecare clipă saltă Memoria în lacrima-i înaltă Și calcă-n infinitul marginal, Acolo unde mi s-a dat privire Să văd mereu aceeași nălucire în care adevărul e final? Căci viața mea trăiește-n apariții, Sublim prin carne stau cu prăbușiții Din numele
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
să treacă mereu prin judecata dreaptă, despre o înscenare copilărească a Tribunalului de la Nürenberg. Dar înainte de judecată se află înțelegerea. Ea rămâne tema majoră și aici, ca în toate celelalte romane ale lui V. Duda. O șansă a înțelegerii este memoria, la care naratorul-autor se crede condamnat. De aceea el își vede viața ca pe un război al amintirilor. Tânărul are iluzia că devine în schimb un Don Juan al timpurilor noi, cucerind câteva femei de toate categoriile, între care unele
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
reflexivă și factologică, romanele sale par lipsite de evoluție. Mult mai mult se modifică relația cu materia literară, societatea "socialistă", din perspectiva lumii libere și a celei postcomuniste. România. Sfârșit de decembrie, 1991, este un volum care ajunge la non-ficțiune. Memoriile reflexive despre viața în comunism au ca interes încercarea de a o înțelege, în sensul de a lămuri, dar și în acela de a asuma, de a motiva mentalități și fapte, din puncte de vedere diferite. Comună cărților de ficțiune
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
săvârși mari nedreptăți. Lui Petru Comarnescu îi plăcea mult să vorbească, să consemneze, nu să nareze. Mereu precipitat, el nu selectează numeroasele fapte diurne de cele cu adevărat semnificative. însemnările sunt când laconic-sumare, când stufoase, amestecând pe parcurs jurnalul cu memoriile și chiar corespondența. Nu știu ce va conține cealaltă mie de pagini (dacă există), însă din cele trei volume publicate acum descifrăm o dramă existențială și intelectuală, încă unul dintre dureroasele exemple ale modului condamnabil cum a reușit comunismul să-l umilească
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
și reținere, între libertate și disciplină. Reveria asupra copilăriei revolute se detașează prin suavitatea ambianței și abundența detaliilor, dar și prin inserția unei tehnici subtile a sinesteziei, a corespondențelor secrete și armonioase dintre senzații, care declanșează, în manieră proustiană, mecanismele memoriei involuntare ("O, vechi și dragi bucătării de vară,/ Simt iar în gură gust suav de-amiază/ Și în tristețea care mă-nconjoară/ Din nou copilăria mea visează"). Universul copilăriei are savori robuste și, în același timp, rafinate, într-un ceremonial
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
unor epitete din altă sferă lexicală, epitete care indică suavitatea, irealitatea, de-materializarea. E, în aceste versuri, un adevărat spectacol carnavalesc al simțurilor dilatate ce sunt, parcă, incapabile să cuprindă, să-și anexeze o asemenea plenitudine vitalistă inaugurată de o memorie lirică ce caută să restaureze timpul paradisiac al copilăriei. Elementele gastronomice, obiectele, suprafețele și liniile sunt parcă erotizate; un flux insinuant de voluptate plutește printre obiecte, conferindu-le acestora palori gingașe, trăsături candide, dar și o beatitudine somnolentă: "Ienibahar, piper
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]