2,951 matches
-
prinde acea eliberare deplin taumaturgică, acea descătușare nu doar din încleștarea unei singure dureri ce izbește dinspre corporalitate ci din întreaga paradigmă a viețuirii în trupul supus topirilor ce picură arzător spre suflet. Aici suferindul își asumă transcendența trecând prin metamorfozele impuse de experiența durerilor fizice. Această experiență transformă conștiința, așadar, spulberând vălul naivității profane ce-o înveșmântă menținând-o în iluzia stării de bine a mundaneității. În acest context, abia prin suferință, fie ea fizică, spiritul începe să trăiască ca
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
alături de orice alt suferind din insuficiențe și incapacități ce privează trupul de normalitate, dețin conștiințe a căror luciditate poate străpunge hipnoticul devenirii cotidiene, poate susține proiecția spre esența ontică a spectrului cu care lumea ne întâmpină amăgitor. Aceste conștiințe datorită metamorfozelor impuse în interioritate prin suferințele pe care le îndură, transformări ce se rezumă la procesualitatea unei maturizări spirituale accelerate, dobândesc noi temeiuri, noi rădăcini ce se întind spre a-și extrage seva în solul a ceea ce descoperă prin fereastra deschisă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
din simplă atenție redirecționată spre sine luciditate care-și aprofundează sinele. Pe fundalul suferinței de ordin spiritual, eul se reia în posesie ca entitate deschisă sieși, ca dimensiune lăuntrică ce se revarsă metafizic în imensitatea unei individualități cu adâncuri insondabile. Metamorfozele impuse prin suferințele de ordin spiritual vizează convertirea modalității de abordare a paradigmei sufletului de către suflet. Înainte de survenirea cutremurării aduse de aceste suferințe, conștiința se raportează la propria ființare precum și la prezența celorlalte conștiințe prin intermediari, într-o formulă ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei deja survenite convingeri că această confesiune își îndreaptă deschiderea spre conștiințe ce doar imită înșelător atitudinea compasiunii depline. Odată cu implozia suferinței de ordin spiritual în miezul conștiinței proprii, sufletul trăiește procesualitatea graduală a mărturisirii de sine. Acest complex de metamorfoze interioare determină tranzitarea de la o stare naivă și credulă către una a lucidității și profunzimii, către un nou mod de percepție și sondare asupra lumescului învăluitor. Aici masca ornamentală a falsei însoțiri întru durere este străpunsă iar spiritul privește către
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
un ne-firesc primejdios ce ocultează realitățile primordiale direcționând și focalizând atenția spiritului uman spre artificii de suprafață, spre ornamentări ce seduc întru banalitatea și superficialul unei rătăciri în narcoza trecerii mundane. Prin suferință, omul cunoaște coborârea în propriile profunzimi, metamorfozele impuse de reîntâlnirea cu sensul său primordial, cu vocația și destinul său teluric, cu albia spre care ar fi trebuit dintru început să-și reverse substanța solară a ființei sale așezată ca enigmă între adâncurile și înălțimile aceluiași infinit. Naivitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tonul optimist ce proiectează prematur suferința în relativitate evitând astfel răgazul, pauza contemplării asupra durerii ca realitate fundamentală a ființei umane prin deschiderile spre transcendență pe care le oferă acesteia. Într-adevăr, suferința trece odată cu bizara corabie a vieții dar metamorfozele pe care le determină sufletului îndurerat rămân prin finalitatea, prin rezultatul operării lor interioare. Spiritul astfel atins și schimbat în adâncurile sale lăuntrice poartă cu sine acea profunzime ce-l predispune transcendenței pe care și-o asumă în temporalitatea mundaneității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
apartenenței la o solitudine circumscrisă și delimitată în interiorul mundaneității cotidiene și de către aceasta. Ei sunt damnați la o singurătate în mijlocul lumii sociale și nu în afara freamătului de cetate al conviețuirilor umane. Daca pentru cei a căror suferință s-a stins metamorfozele interioare remise de aceasta se păstrează în efectele lor, pentru cei constant îndurerați efervescența prefacerilor interioare este și ea neîntrerupt activă. Aici profunzimea, deschiderea spre transcendența întemeietoare nu este doar o calitate interioară cumulată ci una ce se dobândește perpetuu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu mai lucrase niciodată? Uneori avea senzația că străbate ceruri vaste, alteori i se părea că e închingat într-o verigă de oțel, că e încătușat, înrădăcinat în locul unde se afla. Câteodată avea impresia că de-a lungul tuturor chinuitoarelor metamorfoze prin care trecuse, urmărise, de fapt, una și aceeași idee. Se afunda în haosul primar și ieșea apoi la suprafață încleștând în mână cochilia fragilă ce adăpostea un tezaur și care, pe dată, se și sfărâma. Scotocea după prada lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
hartă sau în ghid. Este același exercițiu repetat al luptei cu propriile limite, al răbdării, al transformării suferinței în putere care te împinge mai departe, mereu înainte, cu o seninătate interioară ce crește proporțional cu suferința fizică. Are loc o metamorfoză greu de înțeles și mai greu de explicat. Confruntarea cu limitele și suferințele proprii se transformă în energie ce-ți alimentează motoarele și te face să mulțumești cerului pentru fiecare pas pe care îl faci. Pe o distanță de 14
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
tradus și în românește). "Idealul comunitar" (avându-și originea în grupurile monastice, fondate pe o servitute voluntară, în care sufletul găsește deopotrivă "sclavie și libertate"), beția exceselor și modulațiilor antropologice ale noilor grupări hedoniste muzicale, sportive, religioase, amoroase -, semne ale metamorfozei corpului social, sunt toate forme sociale emergente transgresive, depășind adică o ordine morală normativistă și rigidizată, care extirpa relativitatea din lumea normelor și a valorilor etice. Sunt emblematice pentru gestația noii culturi și a unui corp social care se inventează
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a umbrei și a luminii. Printre atâtea alte exemple în acest sens, cel al picturii neorealiste americane, ca cea a lui E. Hopper, unde accentuarea trăsăturilor realiste va conferi acestui real un efect imaginar 49. În toate aceste cazuri, jocul metamorfozelor, pe care îl putem repera și în "pointillismul" lui Seurat sau, mai general, în "fovism", trimite la un primitivism, la o întoarcere la arhaismul naturii umane ilustrându-se în multiple moduri în actualitatea socială. Umbra lui Dionysos, în aspectele sale
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ce recapătă forță și vigoare în practicile cotidiene. În acest sens, "indienii metropolitani" ce populează megapolisurile postmoderne, acești sălbatici ce perturbă raționalitatea pe care burghezismul l-a impus societăților moderne nu fac decât să traducă, în exuberanța lor, procesul de metamorfoză aflat la baza unei socializări inițiatice. Și în loc să le condamnăm, ar fi bine să le privim cu atenție. Căci asta traduce o "căutare" ce busculează certitudinile noastre instituite. Romantismul Anilor de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, așa cum îl descrie Goethe
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
această alteritate supremă care este moartea. Înțeles astfel, relativismul, deschizându-se către celălalt, este un mod de a-și muri sieși. Depășire a ceea ce înțelepciunea antică numea "filantie", iubirea oarbă de sine. Și, prin urmare, intrare într-un proces de metamorfoză pentru care călătoriile inițiatice, diversele căutări ale Graalului, efervescențele festive în care "ne facem de cap" sunt ilustrări excelente. Acest lucru face grandoarea umanității. Este ceea ce pune în evidență metafora drumului incert: a înfrunta moartea, a o integra homeopatic în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
spiritual al poetului și, bineînțeles, cu „obiectele” aflate în contiguitatea eului și viețuind, ca și acesta, sub ineluctabila tiranie a timpului, fiind timpul dictator tânăr, însă acest mod de a percepe, se manifestă doar până când omul își înțelege rostul, menirea, metamorfoza petrecându-se când ochii îi / înalț la sânul dulce al timpului. Și, totuși, mâine este un cuvânt obscen. într-un timp în / schimbare (...). Volumul reface alegoric destinul christic, avându-l ca actant pe creatorul de poezie, pentru care filonul credinței
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
critic pe măsură, Dimensiunea ascunsă - Princeps Edit, Iași, 2011 -, în cuprinsul căruia se regăsesc treptele parcurse de autor de la volumele din 1983 (Ora ideală și O altă nuanță a revoluției) și până la Omul virtual, din 2011, ultimul poem preconizând alte metamorfoze artistice: Ca prințul Danemarcei mă-ntreabă masca-mi tristă / În care punct din spațiu făptura mea există. Apelând la prozodia clasică și la cea modernă, străbătând cărări bătute de alți și alți creatori sau căutând locuri neumblate, vrând să dezvăluie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se întocmește imaginea desăvârșirii (Ce trup frumos de fată tot cată să se mire / În trupul meu ca-n trupul unui mit?), dar ochiul îndrăgostitului are forță cvasidemiurgică, idee regăsită, de pildă, la Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, după care metamorfozele privirii nu ni-l dezvăluie doar pe acela care privește; ele îl descoperă pe cel care este privit atât lui însuși, cât și observatorului. În ritualul dragostei desfășurat în poezia lui Emilian Marcu, este reliefată, totodată, o retorică a așteptării
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de cristal // încerci să-l ajuți / pe cel prăbușit pe trotuar / dar el îți refuză mâna întinsă (...), fiindcă fiecare gest de acest fel poate deschide ușa camerei cu fantome, și atunci refulările se dau în vileag. Orașul contemporan produce propriile metamorfoze, care, de fapt, sunt doar nuanțări ale vieții, chintesența rămânând aceeași. Iar schimbările încep devreme, cu mijloacele pe care acest perimetru puternic antropizat le are la dispoziție, încât omului orașului, față de ceilalți semeni ai lui, i se induce ideea de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
acest sens. E vorba de un aparent sacrificiu, fiindcă, de fapt, prezența magicei cifre trei în ritualul zidirii iubirii în celălalt, al întrupării, combinând urme de eresuri, de basme, de mit se face la limita dintre sacrificiu și sacrilegiu, din moment ce metamorfoza îndrăgostitului e ambiguă, ca și starea de imponderabilitate pe care i-o induce dragostea: De trei ori trebuia să-ndrăgesc chipul tău - / jumătate vis, jumătate inimă bună (...) / a trebuit să devin de trei ori / jumătate de om, jumătate de șarpe-cu-Lună
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
disperare, cu toate formele ei care-i fac posibilă statornicia sau, după expresia lui Nichita Stănescu, îi dau dreptul la timp. El / ei își asistă propria naștere: a lui / lor și a operei: poemul s-a născut în dureri din metamorfozele nimicului, iar, în această facere teribilă, suferința și împlinirea sunt reciproce: spre creație și spre creator. Obsesia, devenită la nivelul textului laitmotiv, evul mediu, este fundalul alegoric al unui cronotop - conexiunea dintre spațiu și timp - spiritual, în care schimbarea frecventă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și, îndeosebi, a perspectivei lui implacabile, adică a metamorfozării în nonexistent. Fără a fi mistic, poetul definește moartea prin raportare la divin: atunci/ se înțelege / când Domnul / în mare mila Lui / mă va chema spre bolgii / sau ambrozia cerească. O metamorfoză pe care o privește, tot meditativ, poetul este a sinelui, în poezie: toți mor cum mor și eu / nu tocmai prin acest poem / nu tocmai dar și prin el, din moment ce prin creație mă scriu, iar literele devin idei adesea sinucigașe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
întregii sale vieți. În cazul creatorilor de frumosscriitori, muzicieni, artiști plastici nostalgia copilăriei și mirajul amintirii se prefac în imagine vie și perenă, pe care noi o numim, generic, operă de artă. În această iposta¬ză, totul căpătând valențe publice. Metamorfoza se produce în tainele laboratorului de creație, aco¬lo unde miracolul divin este atotstăpânitor. Un fel de alchimie care răscolește, selectează, prelu¬crează și împlinește în imagine artistică faptul de viață, adică materia primă din care numai metalul prețios rămâne
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
și plecări și are încă și mai mult loc pentru cei ce urmează să vină. Se-nalță a noastră Biserică Neagră ocrotind răsărituri și-apusuri, petrecând alaiuri prin veacuri. Se-nalță între păduri și neamuri, Senalță și crește, se-nalță. Metamorfoze Se macină pietrele... precum zilele, orele; disipându-se-n clipe, curg mereu risipindu-se. Nisipul doar, pe fundul mărilor, sub greutatea orelor pietrificându-se. Nu se mai știe - nisipul sau piatra a fost mai întâi? Poate odată vom sparge Codul acesta al rocilor
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
sufletesc este redat în acest decor amorf doar printr-o clipire tristă de pleoapă. Poetul își ia adio de la Timp pentru a dispare sub frunzele moarte în locuința lui viitoare. Timpul și el - o pereche de var-stele își vor continua metamorfoza lor și cine-și va mai aminti de o pereche de moaște (El var și Timpul consumat). Imaginile din fiecare poem zugrăvesc o lume fantastică, aproape pustie, o cale prin ere, ca o lintiță pe ape stătute, portret al morții
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
de farmec crud și ludic ritualic - am admirat-o de la Valurile Dunării la Agamemnon Dandanache, de la Pădurea spânzuraților la copleșitorul final, de carnaval bahtinian, al Scrisorii pierdute, trecând prin coregrafiile jubilative din Leonce și Lena și, mai ales, prin halucinantele metamorfoze la care (Prospero alchimic!) i-a supus pe Victor Rebengiuc, Clody Bert h ola și Irina Petrescu, pe Toma Caragiu, Ion Cara mitru și Florian Pittiș, pe Gina Patrichi, George Constan tin, Ma riana Mihuț, Oana Pellea, Marcel Iureș, Virgil
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
place să ne aducem aminte continuu. Și se poate trăi, oare, fără nici o minciună? De ce mi-aș zice în nopțile cu lună, că lumina Lunei e una de împrumut? La mare, omul nu mai are nimic metafizic", devine întrutotul "fizic". Metamorfoza aceasta se bazează pe o minciună. Căci, aici, observi cerul doar când se strică vremea. În rest, în loc să ridici privirea, te uiți în larg. Ți se pare că, sus, nu e decât un cer gol, banalizat, fără nici o taină. Nici
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]