20,801 matches
-
ștrengar cu nas cârn, pantaloni scurți și cămașă în carouri, răsări ca din pământ, lângă buturugă. Nu, nu,nu!! O mușcătură zdravănă, câțiva stropi pe bărbie și amica de ocazie deveni istorie. Îl cuprinse o spaimă nemaivăzută, încercă să se miște, dar degeaba. În câteva secunde țâncul fu lângă el, apucându-l cu mâna stângă și ducându-l până la nasul pistruiat. Părea nehotărât. Zgribulit în mantia lui de un roșu perfect, încercă să se facă mic, mic de tot în palma
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
este pur și simplu o expulzare din timp, o dezrădăcinare. "Ion fără țară" trebuie perceput ca ostracizat, expulzat nu din spațiu, ci din timp. În genere, personajele lui Emil Botta au ceva pirandellian, fără să plece în căutarea autorului, ci mișcându-se confuz în întâmpinarea sfârșitului. În Aventura (II) are loc subiectivarea eului poetic. Patetismul romantic își află "locul sălbatic", propice desfășurării: Trecând prin locul acela sălbatic voi murmura: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Întrebarea, de un retorism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
prin excelență o artă a iluziei, a ipocriziei. Gorgias, în Elogiul Elenei, relevă caracterul persuasiv al cuvântului, "crai puternic". Accentuează puterea lui cvasimagică și demonică. Unele întristează, altele înveselesc, unele îngrozesc, altele încurajează. Prin intermediul lor, un auditoriu teatral este succesiv mișcat de groază, milă, admirație sau mâhnire și poate trăi experiențele altuia ca și cum ar fi ale lui însuși". Gorgias spune despre tragedie: "Cel ce înșeală e mai cinstit decât cel înșelat, iar cel înșelat mai cuminte decât cel care se ferește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
asfodelelor (Psyche) Și m-au fugărit Eumenidele (În loc de sonet) Al lui Marsyas flaut aș lua... (Cugete rele) Electra veni, din vis și neunde... (Muza tragică) De mult visez că Roland e pe-aici... (Epopee) Elisafta, sora lui Crai (Elisafta) Și mișcat-ai țărâna, Și acum știi ce dulce-i Glia României, Dulce ca o azimă dospită în miere, Turta din miere și fiere a tatălui nostru Carele ești în ceruri, Bălcescu. (La moartea lui Paul Popescu) Abundă referințele livrești, poetul mărtu-risindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pregăteau pentru secerișul grâului. Toată suflarea satului, cu mic cu mare, se muta pe câmp cât era ziulica de mare. De la un capăt la altul al ogorului se puteau vedea niște mogâldețe albe prăfuite pe un fond galben, auriu, uneori mișcându-se, alteori părând statice, toate în funcție de distanța de la care erau văzute. Când te apropiai de acele ființe umane încovoiate de șale, observai cum tăiau spicele de grâu cu securea și le făceau polog. Familiile care aveau copii mai mari îi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
este un păcătos. Spunea odată un preot bătrân: Circulă o zicală că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantități, și te miști în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie și prin toate imperfecțiile legate de orgoliu și de pofta de stăpân. BĂTRÂNEȚE Nu pot evita
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
social-politic este liberalismul. Pentru că asigură elita conducătoare, triumful personalității, triumful elitei conducătoare, nu-i așa, și nu deranjează cu nimic mersul dogmatic al lumii creștine. În climatul creat de liberali se poate respira spiritual și se poate progresa material, valorile mișcându-se nederanjate de nimeni. Democrația înseamnă mai puțin decât liberalismul, care are, într-un anumit fel, și un aspect aristocratic. Indiferent cine conduce Partidul Liberal astăzi, poporul român nu poate să evite liberalismul, fiindcă îi datorează crearea statului român modern
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
un bun ministru? Nu să fii bun funcționar, ci să ai vocație de stăpân. Când un ministru e funcționar, se încurcă în hârtii. Iar ca prim-ministru, trebuie să porți în geantă imaginea ideală a României, spre care să te miști asimptotic. MISTER Un mister care se leagă și se dezleagă devine o problemă și nu mai e mister. Misterele sunt supranaturale și sunt singurele mijloace de ieșire din înlănțuirea cosmică, din limitele comunității și din mărginirea personală. În orice caz
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de morala dogmelor, care e creștină și eternă, adică absolută, și de morala normelor, care, ca morală laică, e construită pe puținătatea și imperfecțiunea omului. Morala laică nu poate fi desprinsă de morala absolută și ea arată că omul se mișcă asimptotic la perfecțiune, pe care n-o poate atinge niciodată. Morala în sine, autonomă, e mai primejdioasă pentru religie decât ateismul. Știința moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egală cu zero. Seamănă
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
este că omul cel mai semnificativ, de fapt singurul care este om, este homo religiosus. Deoarece setea de absolut nu i-a fost satisfăcută la grad biopsihic, omul e etern trist. Autonomia spirituală a omului este iluzorie și ea se mișcă perpetuu între Dumnezeu și dracul. Fără credință și Biserică, omul rămâne un simplu animal rațional și muritor, raționalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condițiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici că omul e un animal
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Nivelul meu intelectual, chiar dacă sunt savant, nu depășește nivelul unui popă obscur din Bărăgan. Pentru că preotul ăla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatră, stă de vorbă cu absolutul. Nici o știință nu te duce acolo. Știința se mișcă asimptotic la absolut. Arta se mișcă asimptotic la absolut. Știința este sediul folosului și arta este sediul plăcerii. Religia este sediul adevărului transcendent în esență și unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situează peste ultimele speculații teoretice
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
nu depășește nivelul unui popă obscur din Bărăgan. Pentru că preotul ăla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatră, stă de vorbă cu absolutul. Nici o știință nu te duce acolo. Știința se mișcă asimptotic la absolut. Arta se mișcă asimptotic la absolut. Știința este sediul folosului și arta este sediul plăcerii. Religia este sediul adevărului transcendent în esență și unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situează peste ultimele speculații teoretice ale științei, prin adevărul absolut unic
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
În mintea lor nu avea de unde să știe dar, mama le privea cu luare aminte și Încerca să le antreneze și pe ele să facă puțină ordine și curat cât ea lipsea de acasă. Nu era În firea lor să miște măcar un deget. Spărgeau semințe și aruncau cojile pe unde se nimerea. Tot greul rămânea pe Săndica, fetița de patru ani, care manifesta un spirit matern Încă de mică și-l Îngrijea pe mezinul familiei care nu Împlinise Încă un
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de muncă, chiar și prost plătit și ne putem crește copiii. Vezi noi suntem totuși norocoase, tu urmezi liceul, acum mergem la mare. Altă dată m-aș fi revoltat, aș fi protestat În ședințe. Făceam eu ceva ca să se mai miște treburile, dar acum nu mai am nici putere nici voință. Îți amintești când m-am certat cu președintele de sindicat că nu face nimic pentru noi salariații? Așa au Început să aducă la microcantină, unt și brânză telemea, așa sărată
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ce-o să mai vină, ce frig în orbite, sau ce foc va arde altare învinuite de păcat, de pământul uitat cu soarele îmbrățișat. Singurătatea îmi sună în urechi ca un clopot și mă asurzește de tot. În fiecare colț se mișcă ceva, în afară de ființa mea și nu o pot vedea, oricâtă lumină s-ar strecura pe sub ușă. Pe balcon zâmbesc florile și scrisorile din cutia de lemn, stă ca un semn, demn, rămas inutil lângă calculator prevestind că mușcata românească a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de această lunecare împietrită în mărgăritare. Poate profesorul meu, cu privirea de zeu, mai veghează, să rămână ce am trăit, peste vremea bătrână, în lumea fără hotare până la zenit. * * * Dacă statuile ar asedia orașul și nu ne-am mai putea mișca după voia noastră neghioabă? Ce s-ar întâmpla? Viața s-ar schimba; după alt chip, ne vom întinde aripile în zbor, ne va fi ușor? Ne vom iniția mereu sub ceața lăsată de Dumnezeu! Faustic ne vom răsuci după soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nu scriu încă de ei nimic, e fiindcă sunt la o epocă când sunt absorbită prea viu de mine. Cât va mai ține ? Nu prea mult. Știu să mă stăpânesc Ăîi scria lui Garabet Ibrăileanu), ați văzut o, m-ați mișcat mult cu asta, voi ști sper, și să mă retrag la timp. Voi scrie atunci poveștile celorlalți. Și iată-mă gata să plâng la ideea acestei viitoare abnegațiuni...“ 19 februarie 1914).” Investigațiile merg de la cunoscut spre necunoscut, de la revelație la
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
anișori. Descrierea copilului realizată de aceasta ingenuă femeie este de-a dreptul șocantă : ”se apropie de ea ca o dihanie blajină, și puse pe poala ei o mână mică și murdară”)”înfipte tare ca două gheare”)”I se păru că mișcă iar ca o gânganie”. Copilul este atras de Manuela, de basmul pe care ea le spune cu voce tare Ădar numai pentru ea, pruncul era în afara universului ei, obosind-o, enervând-o). Paradoxal basmul evidențiază o virtuozitate sufletească de excepție
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
căutând o consolare pentru cumplita ei singurătate. Trăirea ei se strivea de pasiunea lui înfrânată pe care o simțea ca pe o stâncă. Această stare febrilă a nervilor o face să fie exaltată în gesturi, pentru prima dată ea se mișcă, trăiește, devine pătimașă. Ea privește de jur împrejur descoperind peisaje arcadiene din bucolicele vergiliene și toată această descărcare de energii doar pentru că ea crede că iubește. Zbuciumul ei sufletesc este manifestarea ei firească, la fel de firească precum firul existențial al celorlalți
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
că nu are ce să-i reproșeze soțului său în afara unei obtuzități la adresa activității sale literare, o atitudine ostilă față de statutul de scriitoare, care duce inevitabil la ruperea oricărei punți de comunicare între cei doi. Fără posibilitatea de a se „mișca“, așa cum singură o afirmă, unicul obiect al analizei sale rămâne propria persoană, de unde și abundența prozelor claustrării, în care personajul principal este întotdeauna o femeie închisă, captivă în propria existență, a cărei poziție în lume este cea a spectatorului unor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fie totul ideal. Mă uit la ele și-mi amintesc de mine, de primul an la pictură. Și le zic: nu te strădui să fie ideal, nimic în viață nu-i perfect. Eu pun vopseaua de parcă aș arunca cu ea, mișc pensula și, la sfârșit, este bine. Îmi place și mie și colegelor de pictură. Bunicii mele îi place mai puțin, ea nu este interesată de iubirea mea pentru pictură. Consideră că-mi pierd timpul. Eu prefer să-mi pierd timpul
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
individului vine, uneori, în contradicție cu conveniențele sociale. Profesorul dezaprobat de colegi, victimă a unor prejudecăți „respectabile” pentru comunitatea în care trăiește, întâlnește o ființă umană lovită de soartă într-un mod insuportabil, se atașează de ea sentimental și sexual, mișcat de un firesc simț de solidaritate în durere. Ea îl acceptă în măsura în care simte nevoia iubirii de care a fost lipsită în copilărie (dragostea părintească) și apoi în tinerețe (iubirea soțului). Are însă accese de respingere „în bloc” a lumii bărbaților
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
își amintește foarte bine, chiar nu mințea!) O studiază atent pe Clara și înțelege altceva: numai privind de sus, din brațele adultului, copilul poate descoperi mai mult și mai repede, pe verticală și pe orizontală. După ce nu s-a mai mișcat „de-a bușilea”, s-a ridicat dreaptă, ca un lujer de floare în lumina soarelui de vară orbitor, a început să exploreze curtea pentru ca, într-o zi, să-și arunce privirea peste gardul înalt, din scândură de brad: „- Ce se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și mai grijuliu după ce a asistat la convorbirea ei cu Tudorel, frățiorul mai mare, pe subiectul unei povești văzute la cinema: „- Vreau să pun mâna pe prințul cel frumos!” „- Nu se poate!” „- De ce?” „- Acolo nu-s decât fotografii care se mișcă pe pânza aceea albă de pe perete. Nu-s oameni adevărați!” „- Dar noi suntem adevărați?” Întrebarea din urmă l-a pus în încurcătură pe băiat, iar pentru domnul R. a fost un semnal și un avertisment. Copilul caută în orice imagine
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
adulții o iau în seamă, adesea nu știu să o protejeze și să o „conserve” pentru mai târziu. „- Cât de târziu?” Să zicem, la vârsta când copilul de ieri ajunge să se întrebe cine există cu adevărat: insul care se mișcă pe coaja pământului, târând după el cortegiul pestriț de suferințe și bucurii, ori umbra lui proiectată pe pânza ireală a tuturor fericirilor trăite întru spirit? „Se înțelege - își spune Profesorul - nu orice copil ajunge adult întrebător, răspunzător și, în final
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]