5,396 matches
-
intersecției culturilor, al redefinirilor identitare. Nevoile de a trăi și de a lucra împreună, de a ne cunoaște mai profund, de a ne înțelege și de a ne respecta reciproc au devenit imperative într-o lume globală, în care se micșorează distanțele dintre Eu și Celălalt. Comunitățile interculturale sunt grupuri culturale, etnice, religioase etc. ce trăiesc într-un spațiu (mai mult simbolic decât geografic) comun, întrețin relații deschise de interacțiune, schimb și recunoaștere mutuală, respectând tradițiile, valorile și modul de viață
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
relațiilor regionale din lumea arabă (Binder, 1958; Brecher, 1969). Așadar, studierea regiunilor și a situațiilor de securitate regională este nu doar legitimă, ci esențială pentru Înțelegerea naturii și dinamicii relațiilor internaționale și a problemelor de securitate, dar și pentru a micșora riscul de a eșua În procesul decizional real. 6.2. De la sistem la complex de securitatetc "6.2. De la sistem la complex de securitate" 6.2.1. Trei modele explicative Conceptul de securitate regională apare ca subiect de cercetare În
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
regional de analiză În probleme de securitate este și va rămâne extrem de important pentru a Înțelege evoluția relațiilor internaționale. În același timp, dat fiind faptul că majoritatea actorilor internaționali acționează pe plan regional, cunoașterea dinamicii relațiilor internaționale la nivel regional micșorează riscul de eșec În procesul decizional real. Din punct de vedere teoretic, instrumentele de analiză sunt Încă insuficient dezvoltate. Teoriile elaborate În perioada Războiului Rece În jurul conceptului de sistem sunt Încărcate ideologic și, oarecum, mult prea simplificatoare. În plus, sunt
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
regional. Dat fiind faptul că majoritatea actorilor internaționali au un rol cel mult regional, analiza situațiilor de securitate regională este esențială atât pentru a Înțelege natura și dinamica relațiilor internaționale și a problemelor de securitate contemporane, cât și pentru a micșora riscul de a eșua În procesul decizional real. Capitolul identifică trei tradiții de analiză a interacțiunilor la nivel regional (sistemul subordonat, subsistemul internațional și complexul regional de securitate), discută agenda fiecăreia și arată În ce mod se pot articula elementele
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
figurată făptura celei care nu mai este: „Vine încet și lin/ trupul tău: ninsoare”, „Ți-a rămas un fulg de nea necules / pe potecile gurii”, „Sufletul tău, fluier de mătase”. Aglomerarea jocurilor de lumină și de culoare, nu o dată forțate, micșorează autenticitatea acestui cântec nostalgic al iubirii. Aceleiași imagistici i se subsumează în placheta Reculegeri în nemurirea ta (1925) un discurs poetic eliberat de stângăcii, de unele prețiozități și excese, ceea ce l-a făcut pe E. Lovinescu să-și exprime fără
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
se zbârcește clipa,/curg pieile luminii pe pământ,/în părul rar al cerului, pe rând,/mătreața stelelor se înfiripă./ Încet se șubrezește schelăria./ Marele Cariu roade dedesubt/și cu făina unsă ne-ntrerupt/își ghiftuiește moartea brutăria/adulmecând veciilor reversul./ Ne micșorăm sau crește Universul?” Toate volumele, chiar cele în care „recursul” la forme canonice este programatic (Anonimus, Lieduri, 1992, premiate de Asociația Scriitorilor din Cluj-Napoca, Ronsete, 1995), reiau simfonic temele fundamentale (iubirea, moartea, timpul) într-o orchestrație ceremonială. Poemele pot fi
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
35 de ani - 1 la 350-400, la 40 de ani - 1 la 100. În plus, riscul ca și al doilea copil să se nască cu sindrom Down este de 1 la 100. Caracteristici somatice: capul este mic, diametrul antero-posterior este micșorat și cu occiput plat (brahicefalie). Faciesul este rotund aplatizat, cu absența aproape completă a pomeților și ridicăturilor orbitare. Roșeața obrajilor și a vârfului nasului îi dă aspectul de „față de clovn”. Mai pot fi întâlnite nasul turtit, tipic mongoloid, gura mică
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
simt cum Îmi sondează pieptul - vechiul ei tic nervos - ca să vadă dacă se Întâmplă ceva pe-acolo. Fluidul bolnav al disperării adolescentine care-i curge prin vene se amestecă din nou cu al meu. Dar apoi, la fel de brusc, pleacă, se micșorează și se topește Înăuntrul meu, iar când Întorc capul ca să-mi privesc imaginea reflectată În oglindă, iată ce văd: un bărbat de patruzeci și unu de ani cu un păr destul de lung, ondulat, cu o mustață subțire și cu barbișon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întâlnesc pe ale mele. Și apoi, undeva sub toate acestea, inima mea reacționând. Nu chiar o zbatere. Nici măcar un salt. Ci un fel de clipocit, ca o broască sărind de pe un mal noroios. Inima mea, acea creatură amfibie, s-a micșorat În acel moment Între două elemente: unul era emoția, celălalt teama. Încercam să fiu atentă. Încercam să fiu stăpână pe situație. Dar Clementine mi-o luase cu mult Înainte. Își dădea capul pe spate și Înapoi, așa cum făceau actrițele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vată. Dar acum, la șaptezeci de ani, povara de a nu mai avea pe cine să Îngrijească În afară de ea Însăși o Îmbătrânise peste noapte. Părul grizonat Îi albise complet, iar silueta ei robustă Începu să se Încovoaie și să se micșoreze, așa Încât părea să se dezumfle câte puțin În fiecare zi. Se făcu mai palidă. Îi ieșiră la iveală venele. Punctulețe roșii, ca de la soare, Îi erupseră pe piept. Încetă să Își mai cerceteze chipul În oglindă. Din cauza protezei proaste, Desdemona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din pat și să se ducă la baie. Cea mai simplă cale de a o spune: anii treceau. În afara geamurilor anotimpurile se schimbau, sălciile plângătoare Își lepădau milioanele de frunze, zăpada cădea pe acoperișul plat și unghiul luminii solare se micșora, iar Desdemona rămânea În pat. Tot acolo era și când se topea zăpada și sălciile Înmugureau din nou. Era acolo când soarele, Înălțându-se, Își trimitea o rază drept prin luminator, ca o scară spre rai pe care ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
porneam: tatăl bondoc, durduliu, care conducea În stilul lui sigur pe sine, de modă veche, al pașilor de foxtrot, și fiica bizară, ca o insectă cu picioare lungi, Încercând să țină pasul. Dragostea părinților mei pentru mine nu s-a micșorat atunci când mi-am pierdut frumusețea. Totuși, cinstit vorbind, În acei ani, pe măsură ce mi se schimba Înfățișarea un gen de tristețe se infiltra În dragostea părinților mei. Erau Îngrijorați că nu aveam să atrag băieții, că urma să rămân nedansată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bancă de pe rândul de la geam. Credeam că ne vom trezi ușurați, găsindu-l în fața tablei negre anunțându-ne un picnic sau o ieșire în colectiv în afara orașului. Pășeam încet și cu grijă în acea liniște mormântală. Distanța dintre noi se micșora și nu ne mai trezeam, Orande rămânând, în continuare, întins pe jos, într-o baltă de sânge, asemeni unei păpuși ale cărei sfori fuseseră tăiate. Deși conștientizam că nu visez, totul se petrecea aievea. Nu mai știu când am îngenuncheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
decât să adauge suspans la o atmosferă încordată la maxim. Când acoperișul părea să nu se mai fărâmițeze, ferestrele de la etajul trei începură parcă să se spargă, iar ecoul lor răsuna clar pe coridoarele încremenite, făcând inimile tuturor să se micșoreze și mai mult în strânsoarea de fier a fricii. Urmară geamurile de la etajul doi, apoi cele de la unu, și în final, temutul final, puturăm vedea cum pe geamurile din fața noastră încep să răsară flori de gheață! Porneau de jos timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lasă să se scurgă un timp, Augustus reia calm: — Nu a venit încă momentul să ne debarasăm complet de acești intermediari. Îl amenință cu degetul. — Tu ai fi primul care mi-ai reproșa că imperiul se năruie dacă i-am micșora veniturile! Libertul aprobă din cap. Augustus suspină din nou. — Așa că n-am ce să le fac, chiar dacă și pe mine mă deranjează. Ianuarius consimte. Într-adevăr, nu poți să-i suprimi pe cei care strâng dările fără să le desființezi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
i-ar fi plăcut să-și împodobească locuința. Dar Gallus, cu gustul lui îndoielnic, n-a vrut în ruptul capului să-i contemple pe Nemuritori maiestuoși ca în temple. A preferat să-i vadă în mijlocul aventurilor lor galante, să îi micșoreze la o scară aproape umană. Probabil că așa îi înțelege și-i simte mai aproape. Cum totuși scopul lui nemărturisit este să-și impresioneze vizitatorii, n-a putut nici să renunțe la scenele mitologice. Căci și el gândește asemenea mitocanului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
are obligația să i-l dea. Însă nimeni nu-l poate împiedica totuși ca la sfârșitul unui proces încheiat în favoarea sa... Înțepenește locului de parcă ar fi prins rădăcini. Pe Hercules! Smaraldul ăsta a fost incizat. Plescăie nemulțumit. I s-a micșorat cu mult valoarea. Ce naiba au încercat să graveze aici? Renunță. Este totuși un cadou frumos din partea lui Libo. Pe care el nu se simte câtuși de puțin obligat să-l refuze... Ia uite! A mai văzut un asemenea sardonix în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu mai e nevoie să-i spună restul. Înțelege motivul. Prevederile legii limitează cu strictețe numărul de sclavi pe care un stăpân îi poate elibera testamentar. Cu cât are mai mulți, cu atât are dreptul la mai puțini. Fracția se micșorează invers proporțional. Celor cu mai puțin de trei sclavi nu li se aplică. Dacă ai zece, poți dezlega până la jumătate. Sunt vizați mari proprietari. Reduși la cel mult o cin cime. Iar bătrânul, deși sărac la început, se pusese pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prea cald. Se zbuciumă întruna, chemând în zadar somnul. Prin ferestrele închise, nu-și poate da seama cam cât e ceasul. Acum, la început de toamnă, ora e mai mică decât vara. Ziua a început să descrească și să se micșoreze. Tresaltă, cu simțurile biciuite de un gând nou. Dacă m-aș întoarce la viața particulară, totul ar fi mai restrâns, fără îndoială, dar mi-ar fi îndeajuns. Aprobă viguros din cap. Poate a venit tim pul să lase în seama
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
concavitatea ei emisferică mersul răsturnat al soarelui pe cer. Un fel de paralelă diurnă. Mai are timp îndeajuns să-și vadă clienții înainte de a pleca la Ara Pacis. Întoarce capul către Seianus: — Despre ce bănuieli vorbești? Îl vede cocârjându-se, micșorându-se la propriu. Teamă, sau sfiiciune? — Nero, spune încet Seianus, umblă vorbe prin lume, vorbe de pizmă care mă amenință... Și ce treabă ai tu cu ele, dacă sunt nefondate? Pornește înspre atrium, cu pași mari. Aelius Seianus aleargă tropăind
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
drumul său, el ia contact cu opozanții stihiali pe care îi convertește, cu abilitate, în adjuvanți indispensabili, care îl vor sprijini în confruntările sale cu Împăratul Roș si fiica acestuia. Fiecare dintre ei deține controlul absolut asupra cataclismelor naturii, putând micșora sau mări, la nevoie, dimensiunile unui dezastru. Încercările inițiatice devin tot mai numeroase, într-o adevarată avalanșă, parcă pentru a surprinde și apoi compensa punctele slabe ale protagonistului acțiunii. Cele cinci personaje himerice par coborâte din opera lui Rabelais, formând
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
Hainele îmi sunt un pic mai largi, pantalonii nu mă mai taie în locul unde ar trebui să-mi fie mijlocul, și nici nu le crapă turul când stau jos. Uitasem ce plăcută e senzația asta. Pentru moment, poftele s-au micșorat, iar în ultimele săptămâni nu am mâncat decât un bol mic cu cereale la micul dejun și am trecut total peste sandvișurile mele zilnice, cu șuncă. Mirosul încă mă mai cheamă în fiecare zi, dar am reușit cumva să învăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nu poate fi serios. Sau poate? ― Sigur că nu te voi uita, Jemima. Ești singura mea prietenă adevărată de aici, cum aș putea să te uit? Zâmbesc și îmi așez mai bine în scaun fundul meu care de-acum se micșorează rapid și mă întorc să dau la iveală un pomete care abia începe să apară, dar Ben nu-l observă. Ben nu pare să observe câtuși de puțin că am slăbit, ceea ce înseamnă un singur lucru: nu sunt încă suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
modă și greu de găsit în altă parte, Cut Glass este acum unul dintre cele mai mari, dacă nu chiar cel mai mare lanț de optică din țară. ― Ești optician. Este o afirmație, și nu o întrebare. Ochii Geraldinei se micșorează brusc în timp ce se gândește cum să scape de el. O cunosc atât de bine, îmi zic în sinea mea, zâmbind. Ea se gândește că e drăguț, dar plictisitor, plictisitor, plictisitor. ― Nu, râde Nick. Nu tocmai. O, Doamne, o văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
scris Geraldine, și nu Ben. Apoi, dacă decupajul alăturat e de la Ben și nu de la ea, de ce s-a deranjat să-mi mai scrie ea, și... o, Doamne, nu prea mă simt bine, luminița de la capătul tunelului începe să se micșoreze, așa că iau decupajul, după care trebuie să mă așez foarte repede. Ce este? spune Lauren, așezându-se lângă mine, așa că încep să citesc cu voce tare, dar șovăielnic, pentru că nu-mi vine să cred. ― „Ben Williams este rezervat în subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]