2,085 matches
-
micii pregătiți pentru a petrece o seară de pomină cu cântece și prietenie. Deși obositoare, ziua ne-a fericit pe toți - o adevărată zi de vacanță, de documentare și de îndestulare. Sâmbătă, 6 iulie Ne-am îmbarcat din nou în microbuz și am pornit spre Cozia, am vizitat mănăstirea și de aici am luat-o înspre Voineasa cu gândul de a găsi un loc cât mai izolat pentru a ne așeza la iarbă verde cu grătare preparate de noi și vinul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe colo, mai băgându-ne picioarele în câte un pârâu rece, mai culegând plante pentru ceaiuri, mai râzând, mai bombănind... Duminică, 7 iulie Încă o zi ne-a umplut sufletele și iată-ne ajunși după un somn binefăcător în același microbuz dar cu alt șofer, mai morocănos și mai puțin cooperant în drum spre Olănești. După ce am înconjurat stațiunea privind-o pe geamurile mașinii, am început să urcăm spre mănăstirea de la Iazuri și apoi spre cea de la Pahomie printr-un peisaj
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pictorii artiști și măgarul turc, Ionel, fiecare în drumul lui. La masă când ni s-a relatat discuția, mai în glumă mai în serios am întrebat cu vocea gâtuită: „Dar de ce nu l-am lega, oare pe săracul măgar de microbuzul nostru? Să-l plimbăm și pe el pe la Sucevița că alt premiu de consolare nu cred că va avea!”. Uite așa se nasc dictatorii! Merciutkina - Cehov Joi, 6 noiembrie 2003 Încetul cu încetul, plină de răbdare și înțelepciune (dacă mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sunt „fragil dar funcțional“, însă, conform rapoartelor copoiului de narcotice trimise de pe traseu via e-mail departamentului de publicitate de la Knopf, eram indubitabil nefuncțional. e-mail raport #6: „La 45 km. sud-vest de Detroit scriitorul a fost depistat ascunzându-se în spatele unui microbuz staționat pe porțiunea mediană, despărțitoare, a unei autostrăzi, jupuindu-și bube inexistente.“ e-mail raport #9: „Cumva, scriitorul a devenit victima gazelor lacrimogene din timpul demonstrațiilor anti-globalizare, în Chicago.“ e-mail raport #13: „Berkeley; dealer de droguri furios găsit strângându-l de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
împroșcat pe extemporalul neterminat, bălțile roșii formate pe linoleum, catedra năclăită cu viscere, profesorul rănit îndrumându-i pe copiii speriați afară din cantină, omul de serviciu împușcat în spate, fetița care murmură: „Cred că am fost împușcată“, înainte de a leșina, microbuzele CNN sosind val-vârtej, șeriful care se bâlbâie la conferința de presă, știrile succedându-se cu repeziciune pe ecranul televizoarelor, știristul „pătruns“, furnizând ultimele detalii, elicopterele care roiesc, ultimele momente, atacatorul ducându-și țeava puștii în gură, secția de urgență supraaglomerată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
7 b â n t u i ț i Lumea se micise, o insulă superficială de lumină plutind în vastul întuneric, deși era ora prânzului și noi eram în drum spre casa din Elsinore Lane și eu stăteam în spatele unui microbuz convertit având în față doi asistenți (din câte am aflat erau doisprezece de toți și ai fi putut să-i iei drept niște computeriști anonimi, cu tipice tunsori perie de studenți). Dale, care m-a întâmpinat cu „Urâtă vânătaie,“ conducea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se transforma încet într-un covor de nisip de plajă), Miller a dat o serie de telefoane în timp ce eu priveam un nou șir de palmieri răsărind în depărtare. A venit după mine până la Four Seasons, unde un valet a parcat microbuzul lui Miller, iar când urcam în apartamentul de hotel ca să luăm cheile de la casă am discutat despre onorariul său. Dacă se dovedea că aveam o casă infestată și doream să-l angajez trebuia să-i scriu un cec în valoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
eram ținta infestării trebuia neapărat să fiu acolo. Când eram pe cale să protestez și să-i ofer o sumă mai mare de bani doar ca să stau departe de casă, Miller mă condusese deja afară din hotel, unde ne aștepta un microbuz mult mai mare ca al lui și în momentul în care intram în mașină lumea mea - deja fugindu-mi de sub picioare - se răsturnă cu totul. Miller mi-a explicat la ce serveau diferitele aparate ale echipamentului lor, iar eu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
electromagnetice normale. - Cum adică? am întrebat pierdut. - Ca cele de la un computer sau televizor sau telefon sau chiar corp uman - toate acestea pot emite semnale care ne induc în eroare. Vocea lui Miller avea o rezonanță gumoasă și ricoșa în interiorul microbuzului în ecouri lăturalnice. - Și aia ce e? M-am pomenit arătând spre o mașinărie voluminoasă care arăta ca un aparat de aer condiționat supradimensionat. - Un galvanometru. Înregistrează emisiuni de energie inexplicabile. Bineînțeles. Bineînțeles că asta e. Asta știai și tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spre o mașinărie voluminoasă care arăta ca un aparat de aer condiționat supradimensionat. - Un galvanometru. Înregistrează emisiuni de energie inexplicabile. Bineînțeles. Bineînțeles că asta e. Asta știai și tu, Bret. Eram ghemuit tot și gata să fac altă criză în timp ce microbuzul cotea pe Bedford ca să intre pe Elsinore. Casa se ridica inocentă în lumina zilei, dar chiar și în lumina zilei apărea amenințătoare. Mă încruntam din cauza fricii care mă cuprinsese pentru că nu mă abțineam să n-o examinez în timp ce microbuzul parca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în timp ce microbuzul cotea pe Bedford ca să intre pe Elsinore. Casa se ridica inocentă în lumina zilei, dar chiar și în lumina zilei apărea amenințătoare. Mă încruntam din cauza fricii care mă cuprinsese pentru că nu mă abțineam să n-o examinez în timp ce microbuzul parca în fața garajului. - Iată-ne, spuse unul dintre asistenți. Păreau amândoi foarte surescitați când ieșiră din mașină. Fuseseră informați asupra aspectelor specifice „situației“ și erau gata să se distreze. S-au dus imediat la ușile din spate și au început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
informați asupra aspectelor specifice „situației“ și erau gata să se distreze. S-au dus imediat la ușile din spate și au început să descarce echipamentul cu acea detașare a studenților dezinvolți. Nu mi-am dat seama când am ieșit din microbuz și am plutit spre casă până când am ajuns atât de aproape încât aș fi putut-o atinge cu vârful degetelor. Fațada casei era acum de aceiași culoare cu pereții laterali. Scriitorul mă forță să observ asta pentru că eram orb. Uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
face Hollywood-ul, adică de a evita să dea piept cu banalul pe care ei (spre deosebire de Hollywood) chiar sînt datori să-l recupereze și să-l valorifice. Deci m-am uitat o dată pe lista personajelor strînse de realizatori sub acoperișul unui microbuz (übermensch adolescent aflat sub un legămînt al tăcerii, intelectual fandosit și sinucigaș, bunic bodogănitor interpretat de Alan Arkin) și mi-am zis că nu e bine. Dar este bine. De exemplu, Steve Carell (care i-a conferit așa o demnitate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
afle despre cine și ce poate fi vorba. Aveți cumva și alte elemente care ne-ar putea ajuta la identificarea ciprioților implicați? Da, femeile nu au fost conduse să treacă prin vamă, ci au fost urcate direct în mașini un microbuz și o limuzină. Li s-au luat pașapoartele. Domnule ambasador, sper ca în maximum două ore fata să fie la ambasada României. Domnule ministru, vă mulțumesc foarte mult pentru spiritual umanitar, de care nu m-am îndoit niciodată. Înainte de orele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
50 de kilometri de Kaliningrad. Din echipă mai fac parte Andrei Bodiu, Verghinja Zacharieva, bulgăroaica, compatriotul ei, Georghi Borissov, și una sau două persoane din grupul de însoțitori angajați de stafful german - figuri mai mult șterse decât eficiente. Străbatem cu microbuzul niște șosele pustii. Pe ambele părți, câmpuri verzi, colinele se succed într-o vălurire legănată. Hotărât lucru, îi spun lui Andrei, acesta nu este relief rusesc. Seamănă mai curând cu podișul Moldovei (o asociație pe care nu vreau să o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rusă, iar când Putin a fost desemnat succesor al lui Elțîn, a revenit în Rusia. Din păcate, a murit, în mod surprinzător, de un atac de cord, chiar la Svetlogorsk, stațiunea rusă de la Marea Baltică, spre care ne îndreptăm. VITALIE CIOBANU: Microbuzul ne lasă aproape de țărmul mării, pe o șosea invadată, la ora aceea, de coloane de copii și tineri, echipați ca pentru paradă. Ca să ajungi pe faleză, trebuie să străbați o fâșie de pădure, și marea problemă este panta abruptă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Să-I dăm slavă pentru toate! Pe acest frumos munte sunt și două mănăstiri: una este greacă iar cealaltă catolică. Noi am vizitat-o pe cea greacă. Șoseaua care duce până sus este șerpuită și asfaltată. Te urcă arabii cu microbuzele lor În schimbul a câțiva dolari. Așa ne-au urcat și pe noi toți. Ar fi fost minunat să urcăm și noi pe jos, cum mergea Mântuitorul cu ucenicii Săi. Poți vedea multe și poți admira peisajul care este la poalele
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
7 persoane. Acest mic grup ne aflam În Muntele Eleonului pentru a ajuta la cules de măsline, că era perioada culesului. Toți am vrut să vizităm Muntele Sinai care se află În Egipt. Așa că ne-a dus o mașină, un microbuz, la autogara din Ierusalim. De acolo am luat un autocar până la frontiera 129 Eliad. La frontieră am prezentat pașapoartele și ne-au pus viza pentru 48 de ore În Egipt. De la frontieră ne-a luat un egiptean cu microbuzul lui
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
un microbuz, la autogara din Ierusalim. De acolo am luat un autocar până la frontiera 129 Eliad. La frontieră am prezentat pașapoartele și ne-au pus viza pentru 48 de ore În Egipt. De la frontieră ne-a luat un egiptean cu microbuzul lui și ne-a dus prin Egipt. În drum spre Muntele Sinai am mai vizitat două mănăstiri: Faram și Oaza, unde au slujit Sfinții doctori fără de arginți Cozma și Damian. Am intrat și noi un pic și ne-am Închinat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a binecuvântat și ne-a dat câte o vedere cu Mănăstirea Sf. Ecaterina. Ne-a Îmbrățișat pe toți, ne-a mulțumit pentru vizită și ne-a urat sănătate și mântuire la toți. La ora 8.30 a venit egipteanul cu microbuzul să ne ia pentru că așa a rămas stabilit când ne-a adus. Așa că privim cu mult nesaț mănăstirea și munții care sunt atât de frumoși și colorați. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și-L rugăm să fie cu noi În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cafeaua se duce caimacul, se evaporă apa și constat că am rămas doar cu zațul... Tăcem amîndoi o clipă, surîzînd un surîs trist, care ne înflorește pe buze -, apoi Fulvia face un semn de prietenie spre mine și urcă în microbuzul șantierului. Ceilalți au urcat deja. Portiera e trasă cu putere, iar microbuzul pornește pe alee, spre Zona Cinci. A naibii treabă! îmi zic. Fata asta ori mă consideră coleg și se amuză, ori mă provoacă. Și într-un caz, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doar cu zațul... Tăcem amîndoi o clipă, surîzînd un surîs trist, care ne înflorește pe buze -, apoi Fulvia face un semn de prietenie spre mine și urcă în microbuzul șantierului. Ceilalți au urcat deja. Portiera e trasă cu putere, iar microbuzul pornește pe alee, spre Zona Cinci. A naibii treabă! îmi zic. Fata asta ori mă consideră coleg și se amuză, ori mă provoacă. Și într-un caz, și-n altul, trebuie să fiu cu foarte mare băgare de seamă. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai rămas în lingură într-o cutie care ține loc de coș de gunoi. Ce scenă! murmură Fulvia, uitîndu-se la cafeaua împrăștiată pe jos. M-a răscolit... Dumnezeule!... Parcă... La ce te referi? o întreb eu, tamponîndu-mi nasul cu batista. Microbuzul care m-a adus de la șantier m-a lăsat în piața din spatele complexului alimentar. Lîngă blocuri, jos, pe trotuar, era adunată o mulțime de oameni... Doamne! face Fulvia o grimasă de durere. Cine naiba m-a pus să mă uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Buftea, strecurat când într-o prietenă, căreia ea îi făcea confesiuni, când într-un băiat devenit curtenitor pe neașteptate. Se simțea vinovat că se ține după o fată pe care abia o cunoscuse și că, în timp ce el pierdea timpul în microbuzul ce îi duce în Buftea pe studenții de la Media, în lume se întâmplă o sumă de lucruri însemnate, în care cu siguranță că ar fi fost mai bine să se amestece. Măcar din când în când. Chiar în momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aplaudați. - Nu cere nimeni aplauze! se repezise Giulia. - Cum să nu, fetițo! Tot ce e ostentativ cere în genunchi prețuirea semenilor. În fine, când seminarul se sfârșise, Giulia se năpustise spre ușă, cu capul înainte, ca să prindă loc bun în microbuz și mai ales ca să scape de ciufulit, care voia să continue discuția. În fața clădirii o aștepta Bobo, cu Zogru în el. - Mă iertați, domnișoară, am nevoie de o informație: îi aștept pe studenții anului III, Cinematografie. Nu știți dacă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]