17,823 matches
-
trîndăvind, uitîndu-se la Milionarii de la Miezul Nopții sau citind Libertatea. Asta numai viață nu e, își spunea privind la sacoșele imense de rafie pline cu boarfe, marfă de bișniță, din ce am ajuns să-mi cîștig existența, își plîngea de milă avînd înaintea ochilor ferestrele prăfuite ale autocarului Mercedes care făcea curse săptămînale în Turcia. Cine sapă groapa altuia cade singur în ea, își amintea de capcanele care i-au fost întinse, de stîncăraiele Bosforului, de vameșii care cer mită, de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
obiectiv strategic. — Degeaba încerci să insinuezi altceva, că n-o să ajungi nicăieri, adăugă Croitorașul. Îți faci doar sînge rău. Ascultă-mă pe mine, camioanele alea erau ticsite de teroriști, de aceea trupele care asigură paza Aeroportului i-au ciuruit fără milă. Aveau informații că obiectivul urma să fie atacat de trupe fidele Dictatorului, ce e așa greu de înțeles? — Jur că, încă o vorbuliță dacă mai scoateți, vă treziți amîndoi pe lumea ailaltă, simți Tîrnăcop că începe din nou să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pula. Se sprijină de spătar și Își aprinde o țigară. — Mmmm. A fost minunat. Ce s-a Întîmplat Bruce? Ești ok? Scîncești ca un țînc mucos! — Shirley e bolnavă, spun eu. Cumnata mea. Nu se simte bine. Îmi plîng de milă. Se uită la mine și clatină din cap. Nu mai ai nici un haz Bruce. Auzim voci Chrissie. Totimpu. Tu le auzi vreodată? Toată viața le-am auzit. Viermii. — Ce? Despre ce tot vorbești? Noi zicem ceva, ele zic altceva. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Estelle se freacă pe buze. Un sărut franțuzesc, explică Ghostie. Io antrenîndu-mă pentru Campionatul mondial. Și pentru haloi. Am fostacolo la restaurantu ăla franțuzesc vara trecută. Îți place potolu franțuzesc? — Nu prea, Îi spun eu. — La ăla elegande pe Royal Mile, insistă el. O chestie cu adevărat franțuzească. Îmi placiusturoiu zău. Melci cu usturoi. Își țuguie buzele și scoate un sunet de parcă ar sorbi ceva. — Ai fost vreodatăn locu ăla frățîne, la Petit Jardin? pronunță Ghostie numele restaurantului cu un accent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Gardul viu crește peste un gard cu țepușe, iar o țepușă a trecut la cîțiva centimetri de capul nostru. Nu ne putem mișca, nu sîntem În stare decît să ne gîndim la Carole și să plîngem În hohote. Plîngem de mila noastră, nu pentru ea. E important să ne aducem amintem că noi Întotdeauna plîngem de mila noastră. Of Carole, sînt un prost Carole e nimic vezi tu, eu sînt prostul. Săracul de mine. Apoi auzim voci. Mai Întîi vedem oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de capul nostru. Nu ne putem mișca, nu sîntem În stare decît să ne gîndim la Carole și să plîngem În hohote. Plîngem de mila noastră, nu pentru ea. E important să ne aducem amintem că noi Întotdeauna plîngem de mila noastră. Of Carole, sînt un prost Carole e nimic vezi tu, eu sînt prostul. Săracul de mine. Apoi auzim voci. Mai Întîi vedem oarecum silueta vagă a unui bulangiu În uniformă, care ne Întreabă cine sîntem. Draga mea te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
că ne pare rău pentru toate prostiile pe care le-am făcut. Ne pare rău că n-am fost altcineva. Ne pare rău că n-am fost ca Stevie. O expresie ca și cum ar fi Înțeles. Dar Încă-i mai era milă de mine. Toal e În regulă, dar Îi pot vedea compasiunea din privire, compasiune pe care o detest mai mult ca orice. SÎnt dus cu ambu0000 Îmi fac griji pentru tinesalon doar cu niște tăieturi minore și pBruce. SÎnt nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Într-un mod excentric În inconștiența ei alcoolică, iar mama ta venea uneori În vizită. CÎteodată o aducea pe noua soră vitregă a ta. Domnul Robertson nu trebuia să audă niciodată de asta insista ea, deși expresia aia omniprezentă de milă de pe chipul ei a Început să te dezguste atît de mult, Încît deseori simțeai nevoia să-l informezi din pură răutate pe Ian Robertson că ai văzut noul bebeluș 0000 Și rasa albă a Scoției o să vîneze pe Pămînt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
În același timp și ferm și plin de compasiune. Trebuie să ne facă să ne dăm seama de gravitatea situației, dar, de asemenea, să ne dea și speranța că lucrurile o să se amelioreze. Nici măcar nu ne mai putem plînge de milă. Ăsta-i un semn rău, ne gîndim noi. — Ascultă Bruce, evident a trebuit să-ți retragem cererea... de promovare. Acum nu-i momentu potrivit pentru tine să te Întîlnești cu comitetul pentru promovare. Îți dai seama de asta, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și răspîndindu-ți o stare de greață În tot trupul, — Ce pizda mătii iai făcut! Pervers de rahat! Ești conștient de faptul că te-a pus la pămînt și că Îți trage șuturi, toți Îți trag. Tu plîngi, dar nu de mila ta. Tu plîngi pentru ea. Poliția vine și te ia la secție. Îți spun că a fost o tîmpenie că ai aruncat bățul pe teren, căci fulgerul lovește În punctul cel mai Înalt. Așa că tu ai fost cel care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Îl ajută să spere că, Într-o zi va afla despre sine că s-a rătăcit doar un timp În mizeria acestei lumi. S-a desprins cu greu de gura metroului În care trăiește pe viu aproape zilnic batjocura sau mila, compasiunea sau indiferența semenilor. Mult mai În vârstă ca el, și mai neputincios, Kawabata cerșește prin preajma ghetoului și Antoniu Îl menajează, și nu-i impune norme ,,de lucru,,, dimpotrivă Îl cruță pe cât poate cerșind și pentru el. Se gândește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sete. Te pomenești că iar mă Întrebi ca la școală, dacă țin minte ce mi-ai povestit. -Păi da, găină golașă, Îți exersez creierul În care clipocește gândirea ta de patruped, Învățată să ia totul de-a gata. Îmi e milă de tine, rumegătoare palidă și scheletică și vreau să te educ, să-ți lărgesc orizontul, să te Învăț ce Înseamnă ficțiunea. -Ficți.... cum ai spus? Ce cuvânt e ăsta? Kawabata se scarpină Îndelung pe după urechea clăpăugă, părând că o insectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Înflorește, de cinci ani de zile... Noaptea s-a lăsat pe nesimțite și Antoniu ar vrea să-și continue cu voce tare istorisirea, dar Kawabata a adormit din nou, cu trupul acoperit de câteva straturi de zdrențe. I se face milă de această dihanie adormită, cu care Împarte În porții egale, copioase, mizeria. Din cocioaba lui Ben, se aude lătratul anemic al câinelui. E semnul că bătrânul cloșard Îi vorbește! Antoniu deschide cartea cu Psalmi și Începe să citească: ,, Cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
intoxicați cu tutun, hodorogiți. -Ascultă nerecunoscătorule, bășinosule, ucigaș de timp, omorâtor de muște, fiară de maidan, nici acum, după atâția ani de scormonit gunoaiele Împreună, nu ți-a intrat În cap că noi nu suntem la fel? Am acceptat din milă să Împart cu tine bucățica de mâncare obținută cu trudă, am acceptat să știu că stau lângă unul care a omorât, am acceptat că trebuie să ai parte măcar la bătrânețe de cineva cu mintea așa mai luminată, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
familia. A devenit imediat omul străzii, omul canalelor, și, Într-un târziu s-a aciuiat În ,,cartierul,, dezmoșteniților, În șandramaua cu numărul 11, la doi pași de Antoniu și Kawabata. Ani de zile Ben, care trăiește din cerșit și din mila unor semeni cerșetori, s-a interesat de fată, a Întrebat În stânga și-n dreapta de ea, dar nimeni nu i-a putut spune nimic. Într-un târziu s-a resemnat. A visat-o de câteva ori, dar parcă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-Adică nu mă vei părăsi? -Poate să părăsească cineva o lipitoare ca tine? Te-am suportat atâția ani ca să mi te sperie Uniunea Europeană? O să te suport până la capătul drumului. Mi-ai dat ceva care-mi lipsise până când te-am Întâlnit: mila și responsabilitatea. De când citesc din nou ziare, mă simt mai În siguranță, cerșesc mai demn, nu mă mai simt un nenorocit fără conștiință și parcă și pașii mei sunt mai siguri. Nu mai condamn oamenii care nu mă observă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În siguranță, cerșesc mai demn, nu mă mai simt un nenorocit fără conștiință și parcă și pașii mei sunt mai siguri. Nu mai condamn oamenii care nu mă observă. Îi privesc cu mai multă atenție și Îmi este și mie milă de cei cărora le e milă de mine. Și amintirile frumoase Îmi vin mai des În minte și Îmi dau seama, de când am Început să-ți citesc din ,,Psalmi,, că nu mai sunt chiar atât de sărac,,. Kawabata Îl ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă mai simt un nenorocit fără conștiință și parcă și pașii mei sunt mai siguri. Nu mai condamn oamenii care nu mă observă. Îi privesc cu mai multă atenție și Îmi este și mie milă de cei cărora le e milă de mine. Și amintirile frumoase Îmi vin mai des În minte și Îmi dau seama, de când am Început să-ți citesc din ,,Psalmi,, că nu mai sunt chiar atât de sărac,,. Kawabata Îl ascultă cu atenție și o cută adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de asta, nimeni nu m-a oprit. Biata bunică și amărâta de mătușă m-au hrănit și m-au păzit cât au putut, dar nu eram făcut probabil decât pentru rău. Nu ți-am spus niciodată, dar am omorât fără milă un om nevinovat care Îmi vroia numai binele. La 16 ani eram fără căpătâi, furam și mă băteam cu toți derbedeii și, probabil că el a vrut să-mi arate calea cea dreaptă. A crezut că poate repara răul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai ai. Ai auzit de cerșetorii care Înjură, dacă nu li se dau bani, ai auzit de cerșetori care ajung la crimă? Eu cerșesc ca să-mi astâmpăr foamea și nu pentru că aștept recunoștință din partea celor care-mi aruncă bănuții din milă și În silă de cele mai multe ori și nu recunosc nici un fel de relație cu cei care se scurg În sus și În jos la gura metroului. A, de ce am ajuns să cerșesc? Mă privește și nu trebuie să fiu psihanalizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu, cerșetorii trebuie să aștepte. Uneori resemnați și liniștiți, alteori violenți și imperativi. Sunt buni psihologi și societatea ar putea să-i folosească la alcătuirea unor chestionare despre mase. Cerșetorii sunt mostre umane ale unui timp nedeterminat. Ei există grație milei de sine a semenilor. Îți este milă de tine gândindu-te că poți ajunge și tu cu mâna Întinsă la un colț de stradă, și atunci, arunci grăbit bănuțul metalic sau bancnota foșnitoare, fără să mai privești Înapoi. Uneori, smerenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și liniștiți, alteori violenți și imperativi. Sunt buni psihologi și societatea ar putea să-i folosească la alcătuirea unor chestionare despre mase. Cerșetorii sunt mostre umane ale unui timp nedeterminat. Ei există grație milei de sine a semenilor. Îți este milă de tine gândindu-te că poți ajunge și tu cu mâna Întinsă la un colț de stradă, și atunci, arunci grăbit bănuțul metalic sau bancnota foșnitoare, fără să mai privești Înapoi. Uneori, smerenia lor este ipocrită, ipocrizia lor este necuviincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la antologia de texte persane pe care ai fi vrut s-o dramatizezi. Îți Înghețaseră mâinile. Cerșetorii nu se duseseră Încă la culcare și mâini la fel de Înghețate ca ale tale se Întindeau din loc În loc ca să primească o fărâmă din milă ta. Ai dat banii fără să te uiți și fără să comentezi. Când ai ajuns În casă te simțeai ca Iona În burta balenei. Bătrâna doamnă, presupusa ta rudă se cocoțase pe nervii tăi și cerșea și ea ceva: conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a becului părea o păpușă de cârpă dezmembrată, inertă. M-am aruncat ca un sălbatic În hăurile plăcerii și, Într-un târziu, când instinctele mele se potoliseră am privit chipul femeii, de altfel o cunoștință Întâmplătoare, și m-a cuprins mila. I-aș fi dat bani, obiecte, mâncare, haine, din milă că mi-a cedat Într-un moment de slăbiciune. Ziua următoare se anunța lungă și monotonă, deși mă trezisem ca de obicei În jurul prânzului cu sentimentul că cineva bate insistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am aruncat ca un sălbatic În hăurile plăcerii și, Într-un târziu, când instinctele mele se potoliseră am privit chipul femeii, de altfel o cunoștință Întâmplătoare, și m-a cuprins mila. I-aș fi dat bani, obiecte, mâncare, haine, din milă că mi-a cedat Într-un moment de slăbiciune. Ziua următoare se anunța lungă și monotonă, deși mă trezisem ca de obicei În jurul prânzului cu sentimentul că cineva bate insistent la ușă. M-am apropiat de noptiera cu blat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]