2,172 matches
-
cât și pe învățători și profesori. Această încărcare a programelor „își are isvorul ei în lipsa de solide cunoștințe pedagogice” ale diriguitorilor învățământului, „ca și când soarta generației viitoare n-ar atârna de claritatea și temeinicia gândirii” tinerilor. Pornind de la aceste realități care mimează eficiența învățământului (dintotdeauna, nu numai din timpul său), Eminescu formulează o judecată de valoare care revine mereu în scrisul său pedagogic: „În faptă însă școalele elementare și secundare nu sunt școale de învățătură propriu vorbind, ci de educațiune”. Cunoștințele nu
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
de cópii, să-ți citești defectele în privirea primului venit!” (I, 130). Cioran pare să iubească acest supliciu; prin urmare, iese în lume, pălăvrăgește ore în șir, dar, odată întors acasă, se chircește de durere. Nu suportă să vadă că mimează perfect sociabilitatea, că-și maschează bine inconsistența, în vreme ce ceilalți nu-s în stare nici măcar de așa ceva. Iată-i pe români: „defectele oamenilor în general apar la ei în toată goliciunea. Deși sunt prefăcuți, nu știu să disimuleze, sau mai degrabă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ființă asupra căreia nu apasă o anume fatalitate” (I, 225). Cum s-a ajuns aici? Nu cumva predestinarea e numai o justificare?! La un moment dat, Cioran își recunoaște ipocrizia sau jocul. Doar că, jucând o anumită imagine pentru ceilalți, mimând chiar pentru sine un rol, Cioran devine finalmente chiar ceea ce neagă. Oricum, mărturisește: „Când ai acumulat eșec după eșec, nu știu să existe un lucru mai avantajos decât să le pui pe seama Nenorocului; el explică și justifică totul, are virtuți
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
persoanei fiind frica. Frica resimțită peste tot și în toți, "frică al serviciu, frică acasă, frică în pat cu nevasta, frică la W.C.! Mai dă-o dracului de frică!", strigă Ilie într-un moment de tîrzie, mică și trecătoare revoltă. Mimînd sentimentele, gîndurile, comportamentele, viața îi refuză ca pe un fals, iar moartea îi primește ca pe o cacialma. Și-ți vine să rîzi. Reacția martorului e între nedumerire și un straniu comic. Nici urmă de tragic. Celelalte două personaje ale
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
calul) Dar nici prea mic. Nu-i prea mare. Ilie: Nu. E potrivit. (rîsul, pînă la grotesc, rămîne dominanta acestei scene) Și ce-ai să faci tu cu calul? Mina: O să mă uit la el... O să-i dau de mîncare... (mimează că-i dă de mîncare) Ilie: Bravo! Eu o să-l țesal! (mimează) O să-i pun potcoave. (mimează) Mina: O să-i dau apă. (mimează adăpatul din pumni; rîzînd, sfîrșiți, vin către mijlocul camerei, cad în genunchi și din acest rîs Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
potrivit. (rîsul, pînă la grotesc, rămîne dominanta acestei scene) Și ce-ai să faci tu cu calul? Mina: O să mă uit la el... O să-i dau de mîncare... (mimează că-i dă de mîncare) Ilie: Bravo! Eu o să-l țesal! (mimează) O să-i pun potcoave. (mimează) Mina: O să-i dau apă. (mimează adăpatul din pumni; rîzînd, sfîrșiți, vin către mijlocul camerei, cad în genunchi și din acest rîs Ilie trece în spasme de plîns, Mina sesizează și se oprește) Ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rămîne dominanta acestei scene) Și ce-ai să faci tu cu calul? Mina: O să mă uit la el... O să-i dau de mîncare... (mimează că-i dă de mîncare) Ilie: Bravo! Eu o să-l țesal! (mimează) O să-i pun potcoave. (mimează) Mina: O să-i dau apă. (mimează adăpatul din pumni; rîzînd, sfîrșiți, vin către mijlocul camerei, cad în genunchi și din acest rîs Ilie trece în spasme de plîns, Mina sesizează și se oprește) Ce-i cu tine, plîngi! Ilie, te
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ai să faci tu cu calul? Mina: O să mă uit la el... O să-i dau de mîncare... (mimează că-i dă de mîncare) Ilie: Bravo! Eu o să-l țesal! (mimează) O să-i pun potcoave. (mimează) Mina: O să-i dau apă. (mimează adăpatul din pumni; rîzînd, sfîrșiți, vin către mijlocul camerei, cad în genunchi și din acest rîs Ilie trece în spasme de plîns, Mina sesizează și se oprește) Ce-i cu tine, plîngi! Ilie, te rog... ne simțeam atît de bine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lume. Aici va fi patul copilului nostru. Un copil concret e cea mai perfectă odine de pe pămînt. Uite, aici va exista ordinea în persoană. (delimitează spațiul patului) Aici va patul copilului. Și voi avea grijă de el... îl voi legăna (mimează legănatul), îi voi da să mănînce (mimează), îl voi ține în brațe, pe gît, pe spate, mă voi juca cu el (mimează toate aceste gesturi și, în final, istovit, rămîne în genunchi descumpănit, dezmeticit, cu o devastatoare tristețe în priviri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Un copil concret e cea mai perfectă odine de pe pămînt. Uite, aici va exista ordinea în persoană. (delimitează spațiul patului) Aici va patul copilului. Și voi avea grijă de el... îl voi legăna (mimează legănatul), îi voi da să mănînce (mimează), îl voi ține în brațe, pe gît, pe spate, mă voi juca cu el (mimează toate aceste gesturi și, în final, istovit, rămîne în genunchi descumpănit, dezmeticit, cu o devastatoare tristețe în priviri) Mina: (după un timp, se duce spre
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în persoană. (delimitează spațiul patului) Aici va patul copilului. Și voi avea grijă de el... îl voi legăna (mimează legănatul), îi voi da să mănînce (mimează), îl voi ține în brațe, pe gît, pe spate, mă voi juca cu el (mimează toate aceste gesturi și, în final, istovit, rămîne în genunchi descumpănit, dezmeticit, cu o devastatoare tristețe în priviri) Mina: (după un timp, se duce spre el, îl ajută să se ridice și îl așează pe un scaun; toarnă șampanie în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dor să tai lemne, butuci mari de lemne, să car iarbă în spate, clăi întregi de iarbă... să cosesc... Mina: Mai știi să cosești? Ilie: (din nou entuziasmat) Sigur că știu. Asta nu se uită. (se ridică și vrea să mimeze) Mina: (strigînd) Nu, Ilie, te rog, nu fă asta! Ilie: (înțelege) Bine, bine... dar să știi că n-am uitat!! O să mergem la țară, într-un sat adevărat, într-un lan cu lucerna adevărată, cu o coasă adevărată, și am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu observă) Și aș putea s-o fac cu mîinile mele. Mina: Tu? Cum? Ilie: Păi ce-ți trebuie la o casă? Pămînt și apă. Slavă Domnului, este. Mina:...și lemn... Ilie: Da, și lemn. Este și lemn. Faci chirpici... (mimează) Poți să-i faci și mai mari că-s mai spornici, îi pui unul peste altul. (mimează clădirea chirpicilor) Așa... lași loc de ferestre și de uși (delimitează în aer aceste spații), tai lemne (mimează), le pui la locul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ți trebuie la o casă? Pămînt și apă. Slavă Domnului, este. Mina:...și lemn... Ilie: Da, și lemn. Este și lemn. Faci chirpici... (mimează) Poți să-i faci și mai mari că-s mai spornici, îi pui unul peste altul. (mimează clădirea chirpicilor) Așa... lași loc de ferestre și de uși (delimitează în aer aceste spații), tai lemne (mimează), le pui la locul lor... pui acoperișul, hornul și gata. Numai fumul să iasă și gata casa. Mina: (care s-a crispat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Este și lemn. Faci chirpici... (mimează) Poți să-i faci și mai mari că-s mai spornici, îi pui unul peste altul. (mimează clădirea chirpicilor) Așa... lași loc de ferestre și de uși (delimitează în aer aceste spații), tai lemne (mimează), le pui la locul lor... pui acoperișul, hornul și gata. Numai fumul să iasă și gata casa. Mina: (care s-a crispat din ce în ce mai tare pe toată scena) Ilie, te rog, încetează. Nu te mai prosti în halul ăsta. încetează. Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ți-ar place să te bagi în apă? Mina: Eu nu știu să înot. Ilie: Ei și ce? E așa de simplu. Fii atentă! Ai văzut vreo broască înotînd? Mina: Da. Ilie: Păi asta-i tot. Exact ca broasca. Uite. (mimează înotul, nu poate da din picioare și se culcă pe pod și execută mișcări de bras) Mina: (alarmată) Gata, acum știu, am înțeles. Ilie: Ia să văd! Ia! Va să zică ții mîinile așa... picioarele înapoi. Nu, nu se poate așa... culcă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
începe să citească, de fapt să miște din gură numai, fără nici o sonoritate, care, oricum, ar fi fost acoperită de bătăile din pereți; Citește": mai întîi e oficios, apoi conciliant și, pe măsură ce bunica se îndreaptă spre el cu multă fermitate, mimează o vorbire amenințătoare, susținută de gesturi; odată ajunsă în fața delegatului, bunica îi ia cu calm afișul din mînă și, la fel de calmă, începe să-l rupă; în timp ce bubuitul crește, ceilalți membri ai familiei se apropie de bunica, presiunea asupra delegatului crescînd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ce li se întîmplă actorilor după pensionare (foarte "la zi" chestiunea aceasta), despre prietenie, despre singurătate, despre neputința de a rosti adevărul pînă la ultima lui literă, pînă la ultimele lui consecințe, despre amintire ca spațiu locuibil al celor ce mimează existența în "acum" și "aici", o piesă despre trecerea timpului și, deopotrivă, despre încremenirea lui, o piesă despre blocaj dar și despre eliberare. Cele două personaje principale, generic denumite Gheorghe Popescu 1 și Gheorghe Popescu 2, doi actori de vîrsta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
schimbînd șapca cu basca) Hai că azi joc eu pe Paleu, și tu pe Pavel...; că ultima dată l-ai jucat tu pe Paleu și eu pe Pavel... (Gh. P. unu rămîne în scenă, Gh. P. doi rămîne lîngă scenă, mimează că bate la ușă și, simulat, spune cioc-cioc-cioc...) Hai, tovarășe Paleu, intră..., intră... (pe scena care urmează, ambii actori vor apela la textul scris, vor comenta ceea ce spune prin zîmbete, tăceri, hohote de rîs) Gh. P. doi: (frămîntîndu-și basca în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mutarea! Numai că nu e cîștigătoare... Gh. P. unu: Adică? Gh. P. doi: Păi cînd vrei mereu, mereu, mereu să uiți ceva, înseamnă că, de fapt, nu poți să-l uiți... Gh. P. unu: Așa o fi..., dacă zici tu... (mimează un căscat) Mie mi-e somn... Gh. P. doi: Ai și tu o seară liberă și vrei s-o dormi... Gh. P. unu: Păi aia-i..., că am o seară liberă, dar nu-i liberă... Gh. P. doi: Bine, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai multe motive: a) un management bazat pe rezultate are ca prim efect creșterea nivelurilor de inspecție, audit și evaluare; aceasta înseamnă creșterea cheltuielilor de monitorizare; b) s-a constatat că monitorizarea nu este realizată întotdeauna, ea fiind mai degrabă mimată; c) dată fiind natura scopurilor, nu e prea clar care este obiectul de măsurat; d) indicatorii de performanță pot induce în eroare. De exemplu, birocrații învață care dintre acțiunile lor sunt cuprinse în indicatori și atunci se specializează în acele
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
etc. că senzațiile auditive sunt cele care creează o ambianță plăcută, de intimitate. Ele sunt reprezentate prin sunete melodioase sau ritmice care amintesc de emoțiile erotice. În același timp muzica stridentă, ritmică trezește instinctul sexual primar, asociat cu mișcări lascive, mimând un amestec de sexualitate primară și agresivitate reciprocă a partenerilor. Senzațiilor audio-muzicale li se asociază și dansul, ca formă de apropiere/atingere corporală a doi parteneri. El reprezintă preludiul unei sexualități sublimate. Fiecare epocă istorică a avut reprezentările ei despre
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
mult mai vulnerabile, comparativ cu bărbații, la riscul de a prezenta tulburări de dinamică psihosexuală. Aceasta se datorează, în primul rând, naturii personalității lor sensibile emoțional-afective, care produce dereglări în sfera endocrino-sexuală. În cele mai multe dintre aceste situații, femeile preferă să „mimeze” orgasmul decât să se adreseze medicului și nu-și dezvăluie suferința din cauza consecințelor negative asupra propriei situații în cadrul cuplului, în relațiile sale cu partenerul. Această reținere își are sursa într-un sentiment de rușine, în jurul căruia se construiește un complex
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
începând cu anii 1910-1912 în revista "Simbolul", continuând cu poezia ludică până la horele argheziene. Iată-l dadaist: " e în toate-o bicicletă/ în toate-un cavaler/ cavalerul nu regretă/ bicicletele din cer". Devine și eminescian, în formulă soresciană, și îl mimează pe Creangă la modul sentimental: "vei fi nebun după o cupă/ în parc a adormit un sân/ va sparge vinul de ocară, o adunare de destin" sau "Nu știu alții cum sunt/ dar eu când mă gândesc la ploaie, la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dar și lupta cu tensiunea ideilor, încifrate în simboluri ce ne trimit la N. Stănescu, la Gh. Tomozei. În cele cincisprezece volume, acest poet ajunge rar la poezie, ca și N. Ioana, ale cărui versuri parvin rar la emoție. Ultimul mimează cultura, exprimând adeziunea la livresc, fără să-l poată lua în stăpânire pe deplin. Tot astfel, I. Crânguleanu, în ciuda emoției pe care o intuim în unele din poemele lui, rămâne un versificator, ca altădată Rusalin Mureșanu. Radu Cârneci se vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]