2,203 matches
-
este de ajuns și dojenind-o că monopolizează timpul celorlalți candidați, la care solfegiile deveneau dureroase auzului. La proba de sport îi fusese destul de greu. Se cerea proba de viteză și cea de rezistență, pe lângă săritura la groapa cu nisip. Mira nu mai avea rezistență după hepatita virală cu care se luptase în ciclul primar. Cu toate acestea, nu se lăsase, și se înscrisese și la atletism, împreună cu o colegă. Totuși, proba a trecut-o, la fel ca și toate celelalte
GIMNAZIU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381980_a_383309]
-
nota finală se dovedise prea mică pentru admiterea la acel profil. Concurența era imensă. Toate fetele își doreau să devină învățătoare sau educatoare! Subiectul la limba și literatura română se dovedise ușor, pentru că se referea la o poezie pe care Mira o pusese pe muzică și, știind toate versurile, nu i-a fost greu să o analizeze. În curtea liceului auzise, după examen, mai multe candidate plângându-se de lungimea poeziei pe care nu reușiseră să o rețină și de un
GIMNAZIU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381980_a_383309]
-
pentru o meserie pe care o îndrăgea. La finalul gimnaziului primiseră niște formulare, în care își motivase alegerea din perspectiva ajutorului pe care ea dorea să îl ofere umanității. Răspunsul ei fusese general, dar dedicat. Asta era și rămase alegerea Mirei. Să îi ajute pe ceilalți! Toate gândurile despre școală reveneau acum în forță. Fiica ei se apropia de acel moment, care, pe ea a marcat-o pentru tot restul vieții. Își dorea ca fata ei să nu experimenteze astfel de
GIMNAZIU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381980_a_383309]
-
ei nu putea decât să îi bucure sufletul. Erau atât de fericiți! Nu își amintea când au mai trăit așa o stare de beatitudine ca în această seară... Totul lua o turnură atât de pozitivă, atât de plină de optimism. Mira aștepta cu nerăbdare finalul fericit al sentimentelor pe care le ascundea cu atâta grijă de mulți ani. Simțea că realizările fiicei sale o vor îndemna și pe ea la reușite profesionale și personale. Știa că bucuria trebuie întreținută pentru a
BUCURIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381983_a_383312]
-
seară de vară liniștită. E duminică. A fost o săptămână cu multe evenimente și emoții. Erau nervoși amândoi. O stare care se prelungea la infinit. Se ascundeau unul de celălalt, în încercarea de a face aparențele să fie mai plăcute. Mira se refugia în muzică, Florin căuta subiecte comune: despre serviciu, despre concediu, orice altceva decât despre ceea ce le stăruia în minte amândurora. Ieșeau, aproape zilnic, la plimbare, la un concert, sau la o terasă. Încercau să o înveselească pe Mona
EȘECURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381988_a_383317]
-
ea știa că zâmbetul lor este forțat. Trecură zilele, iar nopțile se topiră în năduful caniculei de peste zi. Discuțiile asupra subiectelor de la examene, purtate în mediul virtual, le dădeau speranțe pentru un rezultat satisfăcător. Veni, în sfârșit și ziua adevărului. Mira se învârtise toată ziua la birou, imaginându-și că efortul fizic împreună cu cel intelectual o vor epuiza, și o vor calma până la afișarea rezultatelor. Stabiliseră să se întâlnească în fața școlii. Avea de ridicat un colet în drumul spre locul de
EȘECURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381988_a_383317]
-
mașină, cu telefonul în mână și coletul strâns la piept. Văzu, în sfârșit, poarta școlii. Portarul se plimba degajat prin curte. Un zâmbet scurt: - Nu s-au afișat. Probabil se vor afișa cu un sfert de oră înainte de ora 16. Mira plecă spre casă dezarmată de veste. - Rămâneți acasă! Nu s-au afișat. - le spuse ea prin telefon. Drumul i se părea lung și toată oboseala de peste zi se mutase în tălpile ei. Mintea i se umbrise de gânduri negre. Era
EȘECURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381988_a_383317]
-
de pe internet. Se vor afișa și on-line. Așteptarea era din ce în ce mai grea. La ora 16 fix, se întâmplă și minunea. Nu reușea să găsească numele fetiței ei. Emoții, nervozitate. Când îi văzu numele, în sfârșit, simți cerul căzându-i pe umeri. Mira privea avizierul de la liceu. Era sigură că intrase. După succesul de la probele eliminatorii, nici nu se putea întâmpla altfel. Străbătuse drumul pe jos, cu inima vioaie. Asfaltul fierbinte îi încinsese tălpile prin sandale. Gura i se uscase de sete. Îmbrăcase
EȘECURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381988_a_383317]
-
copil cu șapca îndesată pe frunte. Copilul se chinuia să mănânce o înghețată. Observase lichidul galben și lipicios nu numai pe fața copilului, dar și pe coatele sale și pe poalele fustei mamei lui. Amănuntul acesta o făcu să zâmbească. Mira trase aer în piept și, ajunsă în fața avizierului, își concentră privirile pe listele cu rezultate. Rândurile fugeau, alungate de graba cu care le citea. Nu își vedea numele. Hotărî să o ia de la capăt, de data aceasta din capătul opus
EȘECURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381988_a_383317]
-
cuprinse amețeala. Ce se întâmplă? De ce nu e pe liste? Trecuse în revistă aproape toate afișele. Îi atrase atenția, ca prin vis, o linie roșie care delimita candidații admiși de cei respinși. Numele ei era la câteva rânduri dedesubt. Consternată, Mira nu respiră câteva clipe. Apoi făcu câțiva pași înapoi, cu umerii lăsați, și porni spre casă. Eșecul era neașteptat. Revizui în gând subiectele. Știa că avusese unele îndoieli la matematică în privința rezultatelor. Ascultase, la ieșirea din examen, discuția între doi
EȘECURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381988_a_383317]
-
fapte care ne îndepărtează de simplitate, de adevăr, sunt percepții greșite pe care le acumulăm în interiorul nostru. Iar acolo, în adâncul ființei noastre, rămân toate ca lava unui vulcan nestins, gata să izbucnească la prima recunoaștere a semnelor aducerii aminte. Mira încearcă să-și stăpânească lacrimile. Nu poate înțelege de ce este îndepărtată acum. Tocmai acum, când sunt aproape de finalizarea unei etape importante în viața copilului lor. O mie de gânduri, o mie de căutări, până la un singur moment, care a stricat
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
Judecând la rece, își dă seama acum că nu a fost decât o nouă toană a fiicei lor, și greșeala, repetată, a soțului său de a face totul pentru a vedea zâmbetul pe fața Monei. Toată îndrumarea părintească pe care Mira se străduia să i-o ofere copilului, nu reușea să treacă de clipele acestea de răsfăț, care nu își găseau ecou decât în clipa de față. Mona își alesese pentru balul de sfârșit de gimnaziu o pereche de pantofi drăguți
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
plopilor, jocul vrăbiilor printre crengi, razele soarelui valsând pe chipul ei. Nu mai dorea să se gândească la acel moment. Într-adevăr, supărarea era amplificată de altă veste pe care o primise în acea zi. Era ziua mamei lui Florin. Mira avea această problemă. Reținuse ziua tatălui lui, care era la câteva zile distanță de cea a mamei lui, iar, de când acesta se înălțase în lumea spiritelor, confunda cele două zile de naștere. Florin îi spusese, nonșalant, că mama sa aniversa
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
chiar de pe ramurile arbustului. Acolo rupsese, pentru prima dată, ceapă verde și salată și roșii, și mâncase produsele pământului cu atâta poftă. Acolo se jucase cu câinele socrului său, câine care mușca pe cei ce depășeau gardul grădinii, dar pe Mira o primise bucuros și cu pendulări largi ale cozii, de îl uimise și pe stăpânul său. Casa lor, cu mirosul acela umed, cu lumina blândă din camerele întunecate, cu amintiri suprinse în fotografiile din vitrină, îi rămăsese în gânduri ca
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
doamna inginer” pentru că observase obsesia ei pentru lucrurile realizate cât mai aproape de perfecțiune. Când își pierduse fiica, găsise în nora lui motivația de a-și continua viața. Cu durerea mereu în suflet, zâmbetul îi lumina fața de câte ori o vedea pe Mira. Și atunci când era imobilizat la pat, cu jumătate de trup inert, a primit nașterea nepoatei sale ca pe un cadou de mult așteptat, uitând, pentru câteva clipe de durerea alinată doar cu morfină. A plecat cu surâsul pe buze, privind
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
A plecat cu surâsul pe buze, privind spre poza Monei, nepoata dăruită de nora pe care a îndrăgit-o atât de mult... Fie-i țărâna ușoară! Se întâmplaseră multe în anii petrecuți împreună. Nu au fost mereu zile senine, însă Mira și-a dorit să îi unească mereu pe cei apropiați, să le ofere mângâiere și un pic de fericire. La o altă aniversare, o invitase pe mama lui la operă. Știa că îi va aduce multă bucurie această surpriză și
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
grădina blocului, chemările pescărușilor sunt invitații atât de subtile la marea pe care o iubește atât de mult. Privește spre cer. Are culoarea speranței. Un albastru roial. Câțiva nori de un alb imaculat stau agățați de cer. Asta simte și Mira. Starea aceea de imponderabilitate, care te face să visezi cu ochii deschiși. Valurile mării se confundă cu zgomotul iritant al bormașinii. Pentru o clipă, revenirea la realitate o întristează. Închide ochii și reîncearcă să ajungă la imaginea din minte. Acum
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
alături de cea a tatălui, ținându-se de mână, trupuri trecute de prima tinerețe, dar cu o ținută atât de mândră și mereu proaspătă, se îndreptau spre mal. Zâmbetul lor cald o liniștea. Le făceau cu mâna ei și fratelui ei. Mira era mezina familiei, și avea asigurată paza de către primul născut. Era plină de nisip, dar tare mult îi plăcea să simtă firicelele acelea argintii pe piele. Colacul ei roșu stătea la umbră. Lopățelele și găletușa, alături de mingea colorată de plajă
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
chiar încerca să schițeze un plânset ușor, după care zâmbetul mamei o liniștea și o însenina din nou. Florin le privea de la distanță, cu încrederea și mândria posesiei. Erau fetele lui. Le iubea pe amândouă, însă pe Mona o adora. Mira construia un trup de femeie din nisip. Languroasă, cu fața spre mare, așteptându-și prințul să revină de pe corabia fericirii. Siluetă cu forme rotunde, cu pulpe rubensiene și sânii ca merele coapte. Cu mâinile ei contura trupul pe care și
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
fără altă țintă decât cafeaua. Îl urmă, tiptil, și îi îmbrățișă spatele generos, punându-și obrazul pe el cu dragoste. El mormăi, mai întâi morocănos, după care se întoarse și primi un sărut dulce, care îl luă puțin prin surprindere. Mira se strânse la pieptul lui, șoptindu-i: - Bună dimineața, iubire! - Mmm, bună dimineața! O luă de mână, având grijă să închidă aragazul, și o duse în dormitor. Contopire, dăruire, iubire, la fel ca ... marea... Referință Bibliografică: CONTOPIRE - 20 - MAREA / Mirela
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE - 17 - EMOȚII Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mira se grăbea să ajungă la întâlnirea cu Mona. Pe drum o sunase și pe mama ei. Era un început formidabil de vară. Soarele se arăta în toată splendoarea sa pe cerul de un albastru intens. Vântul abia adia și păsările
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]
-
ducă până la capăt acest vis, însă nu i-a părut rău. S-a mulțumit cu faptul că o vedea acum sănătoasă, și rememora doar amintirile plăcute din cei patru ani petrecuți sub îndrumarea ei. Întâmplarea făcu să apară și mama Mirei în același interval de timp pe alee. Compara cele două femei și tare necăjită era pentru starea mamei sale. Mergea cu greutate, dar tot cu pas ușor. Avea un fel de a se deplasa cu eleganță, chiar având problemele de
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]
-
braț. Amiaza le surprinse pe toate trei mâncând înghețată asortată și discutând despre veștile aflate de la televizor. Trebuia însă să ajungă acasă, iar clipele acelea să rămână cât mai fericite pentru cele trei generații. Canarii o primiră cu triluri vesele. Mira era înduioșată de cântecele lor. Vibra cu tot sufletul la reprezentațiile vocale ale acestor făpturi trimise de Dumnezeu. Penumbra și răcoarea plăcută din casă îi oferea multă liniște sufletească. Încă se gândea la anii petrecuți în școală. Stătea în banca
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]
-
trimise de Dumnezeu. Penumbra și răcoarea plăcută din casă îi oferea multă liniște sufletească. Încă se gândea la anii petrecuți în școală. Stătea în banca a patra din mijloc. În primul an fuseseră repartizați în bănci în ordinea înălțimii, iar Mira fiind foarte înaltă, stătea în ultima bancă, alături de cel mai înalt băiat. Se înțelesese foarte bine cu colegul ei. Nu îi făcea probleme, nu o deranja la ore. Își amintea cum, după câteva săptămâni, îi spusese că are o mașină
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]
-
de votare, era, pe vremuri, clasa unde se întâlneau cei care dădeau glas corului școlii, și, totodată, locul de repetiții pentru grupul coral MiniSong. Emoțiile redeveneau palpabile. Era în ciclul primar când se organizase o preselecție pentru formarea acelui grup. Mira se prezentase doar pentru că iubea muzica și își dorea să cânte. Toți copiii fuseseră trimiși la preselecție. Iar ea era singura din clasă care reușise să obțină acceptul. Se simțea atât de mândră. Realizase un record personal, iar faptul că
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]