11,805 matches
-
Lovinescu, cu intenția de a-l convinge s-o accepte. Regizorul Nicolae Scarlat a încercat s-o monteze la Piatra Neamț, dar n-a reușit decît după decembrie 1989. Faptul că piesa n-a fost acceptată de cenzură nu m-a mirat niciodată: cum să fie acceptată, cînd era vorba de o revoltă pe marginea unei gropi? Dreptul la un copac în fața ferestrei" D.P.: Să revenim la încăperile prin care ai stat și la piesele pe care le-ai scris. M.V.: După
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
atât de stridente, în derularea opintită a romanului. Ana îl iubește la nebunie pe Zare Popescu, dar ajunge în brațele lui Gelu Popescu, fără să știe că e fratele de cruce al lui Zare. Și Radu A. Grințu e foarte mirat să afle că aceștia doi se cunosc bine, și încă demult. Se știu toți cu toți, dar nu știu unul de altul... Sprijinită de proptelele acestor coincidențe și bizarerii, acțiunea romanului ajunge să se ramifice pe trei culoare, urmate leneș
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
lui Eugen Barbu și din serviciile făcute nu doar regimului comunist, în general, sprijinindu-l ca opțiune exclusivistă, ci direct Securității în revista "Săptămîna". A reușit să divizeze breasla, constituind polul național-comuniștilor, inspirat direct de politica lui Ceaușescu. M-am mirat să-l văd pe Octavian Paler în confesiunile din dialogul inițiat de Daniel Cristea-Enache, publicate postum (Convorbiri cu Octavian Paler, Ed. Corint, 2007), foarte indulgent cu păcatele lui Eugen Barbu, deși i-a adus prejudicii mari. Începutul relației a fost
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
de Sorescu, n-am mai găsit cărticica de acum patruzeci de ani. Doar o înlocuitoare mai colorată, din 1996, de la Creuzet, cu coperta și ilustrațiile autorului. Mic tratat de lipsă de la domiciliu. Acasă e locul de care nu te mai miri. Într-atît te-ai obișnuit acolo cu tine, omul care nu e-n stare să-ți facă nici o surpriză. Și nu te saturi, ce, ești copil? Deși, dacă stai să te gîndești, bătrînețea așa începe: cu regula aia să nu! Să
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
ca de frunze, tot ruginie." O păcăleală de efect, într-o lume în care cine nu crede, nu-i copil. De fapt, nu poți fugi de-acasă (e vacanță, oricum am fugit toți...). Totul e să nu te lași de mirat.
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
în timpul vieții, acum urlând și smulgându-și cosițele, ori resturile de păr, nu te va ostoi, a zări, printre norii de sulf, în cazanele clocotitoare conaționali despre care ai fi jurat că n-ar avea ce căuta acolo te va mira doar o fracțiune de secundă. Trăgând cu ochiul dintr-un cerc în altul, văzând la și mai grea chinuire cete de adversari politici, nu-ți va fi mai bine, este chiar posibil să ajungi la concluzia că există o anumită
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
impresia de straniu a ansamblului este covârșitoare, privite de foarte aproape textele sunt aproape realiste și, pe alocuri ele conțin notații eseistice, ca în aceste foarte subtile observații legate de potențialul revoluționar al românilor: "Străinii când veneau la noi se mirau. Cum, nici o răzmeriță? Nici un vulcan, cât de mic? Nici o statuie? Nici măcar un jaf? Ce vreți, nu eram orgolioși. Noi nu aveam mulțimi. Nu ne adunam laolaltă. Aveam prejudecata spațiului. Ca să ne simțim în largul nostru, aveam nevoie de spațiu între
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
fiindcă nu poate scăpa de modulația poetică; binecuvîntare, fiindcă acesta e elementul predilect în care și-a dus viața. Din acest element a luat naștere trăsătura de căpetenie a omului Blaga: sfiala constituțională în fața lumii, înclinația irepresibilă de a se mira în fața misterului existenței. Toate cele patru tetralogii Blaga și le-a construit în jurul leitmotivului misterului cosmic, iar viața omului, în concepția filozofului, nu e nimic altceva decît o existență dusă în orizontul misterului și în vederea dezvăluirii lui. și astfel, toate
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
bolii sale. Nu se plîngea. Semnul că ceva se petrecea era pentru mine graba cu care începuse să-și facă ordine în manuscrise și scrisori. Mai precis, graba cu care începuse să le distrugă. Cu vîrsta mea de atunci, mă miram. Am salvat, furîndu-i-le, cîteva fotografii și cîteva manuscrise pe care le-am publicat mai tîrziu. Puțin, prea puțin, îmi spuneam. Astăzi îmi dau seama că nu dorea să lase nimic imperfect în urma lui. Opera lui era o operă în perpetuă
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
Pe un pretext descinzând în linie directă din Caragiale și având în spate un decor levantin legitimat de Mircea Cărtărescu, Crima din strada Uranus instaurează o farsă luată în serios de toate personajele sale. Cine sunt acestea? Citiți și vă mirați: Alexandru Macedonski, Otilia Cazimir, Calistrat Hogaș, Hortensia Papadat-Bengescu, Urmuz și Zaharia Stancu. Unul dintre ei l-a ucis, într-un imobil de pe celebra stradă cu nume de zeu și de planetă, pe - iarăși surpriză - Vasile Cârlova. Teste peste teste, percheziții
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
strălucind feeric între două cărămizi gemene, de vreo minge de cauciuc spartă și abandonată lîngă un stîlp, uneori plină cu apă de ploaie... Toate astea încercam să le și scriu, de obicei cînd soseam, pe întuneric. A doua zi mă miram! Rezultatul era departe de ceea ce voisem... Versurile mă plictisesc"... D.P.: Aveți o întreagă Operă în spatele dvs., domnule Brumaru. Priviți cumva, acum, înapoi, spre ea, cu mînie? Vi s-a întîmplat ca, după ce ați publicat o carte, să nu vă mai
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
i-ai atașat formula memorabilă de "clasic încă în viață". Socotești că mai hălăduiesc între noi și alți clasici de același tip? - Dacă Academia Română n-ar fi, mai departe, aceea a lui Nicolae Ceaușescu - și d-na - fenomenul m-ar mira și indigna. însă cum la noi tranziția a luat doar formal sfârșit - se pare că jumătate din parlamentul actual ar intra sub focul lustrației! - mi se pare chiar firesc să fie așa. Se caută, cu skepsis, de către îndurerate spirite ce
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
de pomană. Uite cine vrea să facă schimb: tot felul de târâie-brâu, de neînregistrați, de necalificați, de amatori, de ilegali, de apocrifi. Vin aici și ne împuie capul cu natura și cu geografia. Ne caută nod în papură. Și se miră că nu văd marea. Eu n-am nevoie să văd marea! Eu am o profesie! - Nu suferiți că n-o vedeți? - Nici vorbă, nu sufăr. - Și pariez că nu aveți în cap nici un tei. - Asta mai lipsea. - Nici arbori dezrădăcinați
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
pe care prozatorul îl (i)mortalizează într-una din cele mai frumoase povestiri pe care le-am citit vreodată O zi desăvîrșită pentru peștii banană. Cei care l-au citit pe Jack Kerouac cu On the Road nu se mai miră nici ei de existențele intinerante sau izolate în propriul univers, iar la Thomas Pynchon în romanul V sunt personaje precum Benny Profane, un yo-yo man care călătorește de la un capăt la altul al Americii, de la un chef la altul, de la
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
din oraș în sat și invers. Se agită între ei, ca mai apoi să se ascundă după coastă. Mai mereu ies și latră la câte-o mașină. O urmăresc până la cea mai periculoasă curbă, măcar să se facă înțeleși. Și mă mir cât de abrupt pot să cadă obosiți. Și cât de departe. O ploaie măruntă izbește-n celular. Picăturile ajung mult mai repede - de fapt, tot ce vine din înălțimi ajunge mai repede, ca de la o înălțime spre o altă înălțime
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
atâta timp de stat în casă făcu cunoștință cu natura trezită la viață. În timp ce zbura se uita în jur uimit de tot ce vedea. O rândunică, de sus, din vârful unui stâlp, văzu porumbelul și îl întrebă: De ce ești așa mirat ? Ce ai văzut ? Totul în jur este schimbat. Nimic nu mai este cum știam. Copacii sunt îmbrăcați în haine verzi, pământul este acoperit de un covor verde. Au plecat vânturile reci, iar soarele urcă pe tronul de lumină și încălzește
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
să ne întâlnim în anii următori. Pe băncile noastre ne-a așezat niște cărți, primele care ne-au însoțit în drumul spre cunoaștere. Era scris ceva pe ele și în ele dar cum nu știam să citim ne uitam tare mirați la ele Ne încântau pozele frumos colorate. Îmi amintesc cum doamna noastră ne-a învățat să scriem, să citim, liniștea care era în clasă la ore dar și gălăgia din pauze. Și în momentele bune pe care le-am petrecut
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
voit, de Buna Veste. Ne-am aruncat în lumea ireală Ne-am aruncat în viața cea concretă Și-am căutat, prin linii mari, de cretă, Răspunsul la-ntrebarea esențială. Trăim prin certitudini schimbătoare... Lumea în loc nu stă, să nu te mire, Dar am uitat cămașa cea de mire, Și am uitat a sufletului floare. Am tot uitat să credem în iubire Prea mult ne-ncredem, astăzi, în sudoare... Treapta a X-a Catren Pribeagă ești și sunt pribeag, Durerea lumii ne
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
mine. Aștepți de multă vreme? m-a întrebat prietenoasă. M-am întors să văd cine-mi vorbise, și ochii mei au dat de privirea ei directă, luminoasă și oarecum cu o căldură aparte, cemi părea inexplicabil de cunoscută. M-a mirat faptul că se apropiase să-mi vorbească și că-mi zâmbea fără urmă de neîncredere sau reținere distantă, altfel decât cum mă primiseră cei dinăuntru, și i-am zâmbit și eu, pentru că atitudinea ei mă făcea să mă simt în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Eu-s Hoinarul, m-am prezentat văzând că se uita atentă la mine, și ea mi-a spus numele ei, cu o oarecare sfială, fără să-și piardă însă zâmbetul: Iasomia. Nu știu de ce, în acel moment nu m-am mirat că avea numele acela. I se potrivea. Era ceva natural și călduros, ca apariția ei... Eu intru, m-a anunțat oarecum amuzată, ridicând din umeri, de parcă mi-ar fi spus că avea să sară în apă, ceea ce implica un risc
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
deodată că zăresc în lucirile apei din umbră o scânteie aurie. M-am uitat mai bine, pentru un moment am avut certitudinea că era o formă de solz de dinozaur, cu zimții aurii. Ia uite! am exclamat. Ce? s-a mirat Ghidușa lângă mine, privind în jos atentă. Însă imaginea dispăruse și apa era întunecată. Nu știu, am spus oarecum nedumerit. Mi s-a părut că văd ceva... tu n-ai văzut?... Nu. Am ajutat-o să aducă găleata la suprafață
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
scos din pământul tare și uscat un puișor, cu frunze minuscule, prins de o bucată de rădăcină. O să-l pun mai întâi în apă, să dea mustăți, a surâs Iasomia învelind copăcelul într-un șervețel. Pe mine nu mă mai mira nimic la ea, acum. Mi se părea absolut firesc, ceva de la sine înțeles, implicit benefic, neîndoielnic și preferabil ca ea să aibă grijă de orice fel de ființă sau să știe cum să procedeze cu orice vietate... doar era zeiță
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
privind în sus. Uite, vezi? i-am arătat eu. În direcția aceea, cele cinci, le vezi? Acolo e botul, urechile și se continuă cu celelalte în linie, care e coada... Da, acum le-am văzut! observă ea fără să se mire, de parcă nu era nimic neobișnuit în a vedea un dinozaur pe cerul nopții. Dar Steaua Polară unde-i? Știi? mă întrebă ea mai departe. Nu știu... nu cred că se vede acum, de aici, pentru că-s mulți pomi..., am ridicat eu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Erau acolo, cam nedumerite, și la vederea noastră, au rămas uimite total. Apa care se auzise era de la chiuvetă... care chiuvetă?! Voi de unde-ați apărut? Dar voi cum ați ajuns aici? le-a întrebat Iasomia amuzată, părând să nu se mire însă prea mult de faptul că le întâlnisem acolo. Dar unde ne aflăm? Și până să poată să-și dea seama că erau în grotă, imaginea lor a dispărut pe neașteptate, ca și cum fusese doar o hologramă, o reflexie într-un
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
dea seama că erau în grotă, imaginea lor a dispărut pe neașteptate, ca și cum fusese doar o hologramă, o reflexie într-un geam de sticlă... nu s-au mai văzut nici chiuveta, nici ceștile, bineînțeles. Ce-a fost asta? s-a mirat Ghidușa. Unde-au dispărut? Se pare că nici n-au fost aici de fapt, ne-a explicat Iasomia. Ele-s acum în Valea Verde, acolo au fost în tot acest timp, și probabil noi le-am apărut lor cum ne-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]