4,914 matches
-
traduce Stavrofilia sau Calea împărătească a crucii Domnului (1793). O muncă uriașă a depus la cele peste 30 de condici de documente și 22 de pomelnice adunate din mănăstiri și biserici, cele mai multe din Oltenia și Vâlcea, de la Episcopia Râmnicului și Mitropolia țării. În aceste opere „minore”, se regăsesc preocupările sale pentru istoria țării și mărturii personale, strecurate în prefețe. A alcătuit condicile Episcopiei Râmnicului (I-III, 1779-1786), ale unor mari mănăstiri: Tismana (I-II, 1787), Cozia (1794), Bistrița (I-III, 1795-1796
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
condicile Episcopiei Râmnicului (I-III, 1779-1786), ale unor mari mănăstiri: Tismana (I-II, 1787), Cozia (1794), Bistrița (I-III, 1795-1796), Govora (1797) și ale altor așezăminte monahale: Strehaia, Sadova, Jitianu, Titireciu, Mănăilești. La București, întocmește mai multe condici, cu moșiile Mitropoliei, risipite prin Muntenia, cu documentele mănăstirii Cotroceni (I-III, 1806-1808) și ale metocurilor ei, Văleni și Micșani. Revenit în Oltenia, mai dă condica mănăstirii Bucovăț / Coșuna (1813) și a mănăstirii Obedeanu din Craiova (1820) sau, pentru „case” boierești, condica vel
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
Argeșului. După „cursul normal” de pregătire a învățătorilor de la „Sf. Sava”, urmat în 1831, D.R. desfășoară o bogată activitate didactică și culturală la Buzău, ca profesor (1832-1843) și conducător al tipografiei Episcopiei, continuând la București (1843-1848), ca director la Seminarul Mitropoliei, funcție în care îi va însoți de câteva ori pe tinerii ortodocși trimiși la studii în Rusia. Militant al revoluției de la 1848, va fi închis la Văcărești și expulzat în Transilvania. La întoarcere viețuiește la mănăstirea Băbeni de lângă Râmnicu Sărat
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
520, Paternus, "episcopus provinciae Scythiae metropolitanus". După el, pe la 550, a urmat Valentinian, care coresponda cu papa Vigilius, iar în 553, este citat în actele conciliului V de la Constantinopol, ultimul episcop de Tomis cunoscut. Conform informațiilor dintr-o Listă a mitropoliilor, arhiepiscopiilor și episcopiilor din cuprinsul Patriarhiei ecumenice, Notitia Episcopatuum, la începutul secolului al VI-lea, în Scythia Minor erau menționate alte 14 scaune episcopale. Acestea erau următoarele: Axiopolis, Capidava, Carsium, Callatis, Constantiana, Histria, Tropaeum Traiani, Troesmis, Noviodunum, Aegyssus, Salsovia, Halmyris
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întindea nu numai asupra Sciției Mici (Dobrogea), dar și la nord de Dunăre, în sudul Moldovei și estul Munteniei, așa cum rezultă din actul martiric al Sf. Sava. Din înșirarea acestei liste, rezultă că, în secolului al VI-lea, Tomisul era mitropolie: avea mai multe (14 !) episcopii, numeroase basilici și o poziție deosebită.41 Teologi și cărturari din Scythia Minor Alături de episcopii prezentați mai sus, în Scythia Minor și-au desfășurat activitatea și alți cărturari și teologi, care, prin operele lor, și-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un mitropolit din Dacia Mediterranea, Felix din Sardica (Sofia), căruia îi scria același papă, cerându-i să recunoască drepturile arhiepiscopului de Justiniana Prima, dar fără succes. După 602, în urma năvălirii slavilor, se pierd urmele arhiepiscopiei de Justiniana Prima și ale mitropoliilor și episcopiilor supuse ei. În cele din urmă, în 731, împăratul Leon III Isaurul o desființează oficial, eparhiile ei sufragane fiind trecute sub jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol. Se cuvine însă să mai stăruim asupra arhiepiscopiei sus menționate, pentru a vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în secolele VII-X, nu alta era situația în plan religios-comparativ cu viața creștină intensă și organizată, în aceste secole, peisajul este dezolant. Discontinuitatea este și aici nota dominantă, sistemul episcopal practic dispăruse-în secolele VII-X, nu cunoaștem nici un episcop tomitan, însăși mitropolia Tomisului încetase de fapt să mai existe. Până la recuperarea Dobrogei de către Ioan Tzimiskes (969976), în anul 971, nu avem nici o știre certă despre organizarea bisericească a populației din Dobrogea. O continuitate a comunităților creștine autohtone și a unor forme specifice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mănăstiri, în aceleași secole. În acest interval, avem centre bisericești-episcopii la Dorostolon, Tomis, Axiopolis, în secolele XI-XIII-sedii episcopale au fost și la Dinogetia (Garvăn), Noviodunum (Isaccea), la mijlocul secolului XIII, acestea ca și întreg teritoriul dobrogean au fost puse sub autoritatea mitropoliei de Vicina, subordonată patriarhiei de Constantinopol. Lipsa informațiilor istorice, a inscripțiilor, inexistența bisericilor și a obiectelor creștine nu permit aprecierea conținutului de idei, credințe și practici ale locuitorilor fostei provincii Scythia Minor, în intervalul cuprins între căderea limesului dunărean (614
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a ținutului est-carpatic și în Rusovlahia. În general, după secolul al X-lea, odată cu revenirea Imperiului la Dunăre, comunitățile creștine românești țineau de ritul oriental-răsăritean, de Biserica bizantină, prin patriarhia de Constantinopol, apogeul a fost atins în secolele XIII-XIV, prin mitropolia de Vicina. Ruptura din 1054 a găsit comunitățile creștine din ținuturile românești în sfera de influență a Constantinopolului, a ortodoxiei. La sfârșitul secolului al X-lea și începutul celui următor, teritoriile românești s-au aflat sub jurisdicție bisericească papală, bizantină
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
IV-VII, existau instituții ecleziastice și în restul țării, descoperirea unor biserici la Slava Rusă, Tomis și Histria (Dobrogea), apoi Slăveni, Drobeta, Sucidava, Dierna, Porolissum. Existau apoi două episcopate în Banat, la Lederata și Recidiva. Trebuie menționată episcopia de la Tomis, ajunsă mitropolie, în secolul al VI-lea, apoi episcopiile din Scythia Minor aflate pe malul drept al Dunării, care aveau sub control și viața bisericească din partea de nord a fluviului. Caracterul creștin al credinței comunităților vechi din secolele VII-X, menținut și întărit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
VI-lea, în urma atacurilor distrugătoare ale avarilor și slavilor-în 587, aceștia au distrus principalele orașe din Scythia Minor. Dintr-o serie de texte din secolul al VI-lea rezultă că pe teritoriul Scythiei Minor existau și alte episcopii, Tomisul fiind mitropolie. Să adăugăm că prin Novela XI din 14 aprilie 535, împăratul Justinian a înființat Arhiepiscopia Justiniana Prima, ca instituție bisericească autocefală, având reședința în sudul Dunării. Jurisdicția acesteia cuprindea, pe lângă teritoriile din sud, și regiuni și cetăți din nordul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ordin lingvistic, F. Lot constata că ele sunt categoric împotriva continuității daco-romane în nordul Dunării. Istoricul francez arăta, ca și Roesler, că vocabularul slav bogat în sfera termenilor bisericești și de organizare statală, relațiile foarte vechi ale bisericii române cu mitropolia de la Ohrida, prezența cuvintelor albaneze în limba română, toate aceste argumente par să încline balanța în favoarea ipotezei susținerii formării poporului român în sudul Dunării, într-un mediu slav balcanic. El considera că acest mediu pare, în plus, să fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
muta din răsărit în apus, la Ohrida. În acest interval au pătruns în Dobrogea și forme de cult bisericesc, dar acestea s-au pierdut, numai formele artistice au supraviețuit.27 După cucerirea lui Ioan Tzimiskes (970), Dristra devine o simplă mitropolie bizantină, dependentă, până în 1020, de patriarhia de Constantinopol și a jucat un rol important în organizarea bisericească din teritoriile cucerite de Bizanț. Cetățile de pe limesul danubian aveau, la rândul lor, biserici și erau probabil reședințe episcopale, în secolele X-XI. După
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dependentă de centrul bisericesc și cultural din Macedonia. Arhiepiscopia de Ohrida avea jurisdicție asupra întregului teritoriu bulgar cucerit, inclusiv Dobrogea, Banat și teritoriile nord-dunărene. Episcopia Dristrei, la est, ca și Vidinul, la apus, continua activitatea bisericească și culturală a fostei mitropolii din secolul al X-lea. Aici veneau, în secolele XI-XII, pentru hirotonie, simplii preoți de pe ambele maluri ale Dunării răsăritene, din Dobrogea (Paristrion) și, inevitabil, din Câmpia munteană, poate și din Moldova meridională, până la înființarea episcopiei de Vicina. Nu știm
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale ierarhiei bisericești de către greci, proces prezent în viața bisericească de la sud de Dunăre, unde se constată o adevărată bizantinizare până în 1204. Dar, la sfârșitul secolului al XI-lea, sub Alexie Comnenul (1081-1118), episcopia Dristrei este ridicată la rang de mitropolie (1087), subordonată patriarhiei de Constantinopol. Noua mitropolie cuprindea numeroși clerici. Aceasta se petrecea, nu întâmplător, tocmai într-o vreme de întărire a autonomiei politice a orașelor și a feudalilor locali-statul paristrian ! Bizanțul le-a acordat acestora o autonomie bisericească. Aici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în viața bisericească de la sud de Dunăre, unde se constată o adevărată bizantinizare până în 1204. Dar, la sfârșitul secolului al XI-lea, sub Alexie Comnenul (1081-1118), episcopia Dristrei este ridicată la rang de mitropolie (1087), subordonată patriarhiei de Constantinopol. Noua mitropolie cuprindea numeroși clerici. Aceasta se petrecea, nu întâmplător, tocmai într-o vreme de întărire a autonomiei politice a orașelor și a feudalilor locali-statul paristrian ! Bizanțul le-a acordat acestora o autonomie bisericească. Aici întâlnim un cler grecesc și unul local
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
foarte amestecat etnic-aici a acționat călugărul Eftimie, la mijlocul secolului al XI-lea, pentru creștinarea pecenegilor lui Kegenes. În secolul al XII-lea, istoria politică, ca și cea bisericească, a Dobrogei a continuat pe cea din secolul precedent, sub autoritatea mitropoliei de Dristra și oblăduirea patriarhiei de Constantinopol, ea avea cinci episcopii dependente, cum aflăm dintr-un text din 1143-1144. O episcopie subordonată Dristrei pare să fi fost la Dinogetia-Garvăn, așa cum indică un sigiliu de plumb descoperit aici. În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Dristra și oblăduirea patriarhiei de Constantinopol, ea avea cinci episcopii dependente, cum aflăm dintr-un text din 1143-1144. O episcopie subordonată Dristrei pare să fi fost la Dinogetia-Garvăn, așa cum indică un sigiliu de plumb descoperit aici. În același timp, mitropolia Dristrei întreținea relații cu cea a Kievului-expresie bisericească a relațiilor politice ale Dobrogei bizantine și ale Moldovei meridionale cu cnezatele rusești. La sfârșitul secolului al XII-lea, după 1185, voim asista la noi mutații politice și bisericești în regiunea Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Din păcate, în 1393, țaratul bulgar de Târnovo este ocupat de turci și apoi desființat, iar patriarhia sa care oblăduise timp de două secole credincioșii vlahi și bulgari și-a încetat activitatea. În locul acesteia a rămas, după 1393, o simplă mitropolie așezată sub jurisdicția patriarhiei de Constantinopol.31 Viața bisericească în Transilvania și Banat Am arătat mai sus (cap. VI), cum a avut loc instalarea ungurilor în Panonia, apoi cucerirea primelor formațiuni politice românești din Transilvania și începuturile creștinării lor. În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
altor episcopii. Așa, de pildă, la 3 mai 1205, același papă Inocențiu III scria arhiepiscopului de Kalocsa, sub jurisdicția căruia se afla episcopia catolică de Oradea, că pe pământurile fiilor cneazului Bâlea există "o episcopie... care nu este supusă nici unei mitropolii", cerându-i să fie adusă sub ascultarea Bisericii romane. S-a dedus de-aici că ar fi vorba de o episcopie ortodoxă în părțile Bihorului, în teritoriile stăpânite anterior de Menumorut.33 Viața bisericească în Dobrogea În a doua jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este transformată într-o themă proprie cu reședința la Dorostolon (vezi cap. IX). Sub raport bisericesc, Arhiepiscopia bulgară de la Dristor (Durostorum), recunoscută inițial de împăratul Roman Lekapenos din rațiuni politice, a fost desființată și în locul ei s-a înființat o mitropolie, dependentă de Patriarhia de Constantinopol. Este posibil ca sub jurisdicția ei să fi ajuns și unele episcopate din Dobrogea, despre care nu avem mărturii sigure, cu centrul în unele așezări medievale timpurii, precum Dinogetia, Noviodunum sau Axiopolis. De pildă, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștine și ruinele (temeliile) unei mici biserici, datată în secolele XI-XII. Urmele creștine, o cruce pectorală și un sigiliu de plumb cu inscripții, sunt indicii ale existenței unei episcopii și a unui episcop în așezarea de la Dinogetia-Garvăn, poate sub jurisdicția mitropoliei de la Dârstor. Și la Niculițel, pe dealul "Cetățuia" (jud. Tulcea), s-a aflat o bisericuță, datată în secolele XI-XII, cf. monedelor și ceramicii descoperite-se pare că era o așezare mânăstirească, potrivit denumirii Mânăstiriște. Poate aici, la Noviodunum (Isaccea), a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Niculițel, pe dealul "Cetățuia" (jud. Tulcea), s-a aflat o bisericuță, datată în secolele XI-XII, cf. monedelor și ceramicii descoperite-se pare că era o așezare mânăstirească, potrivit denumirii Mânăstiriște. Poate aici, la Noviodunum (Isaccea), a fost scaunul lui Satzas-Saccea. Mitropolia Vicinei Numeroasele episcopii existente în Scythia Minor, în secolele IV-VI, au dispărut sub impactul marilor invazii avaro-slave din jurul anului 600. Am arătat mai sus că nu este exclusă existența unei episcopii în fosta cetate romano-bizantină de la Dinogetia (Garvăn), unde
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urme creștine din secolele XI-XII, ca și în zona Isaccea-Niculițel, ce continuă pe cea antică de la Noviodunum, dar dovezile nu sunt sigure. În schimb, posedăm dovezi sigure despre existența unei episcopii în Dobrogea, datând din secolele XIII-XIV, și anume Arhipiscopia (Mitropolia) de Vicina. Cea mai veche știre despre Vicina o întâlnim la Anna Comnena, în opera sa, Alexiada, sfârșitul secolului al XI-lea, care arată că Sestlav și Satzas stăpâneau "Vicina și celelalte". Următoarea mențiune despre acest oraș datează de la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
datorită genovezilor care au deschis aici factorii comerciale. Problema localizării Vicinei a fost intens discutată, cei mai mulți istorici susțin că aceasta se afla pe locul Isaccei de azi, pe locul vechiului Noviodunum. În acest mare oraș comercial se afla și o mitropolie cu ierarhi greci, dependentă de Partriarhia de Constantinopol. Cf. pr. Păcurariu, Mitropolia Vicinei ar fi o continuare a episcopiei de la Dinogetia-Garvăn, aflată tot în nordul Dobrogei. Se pare că ierarhii acesteia aveau jurisdicție și asupra credincioșilor români din nordul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]