1,365 matches
-
Iași) a fost un medic român, protomedic al Moldovei între anii 1849-1855, organizator al sistemului sanitar în Moldova și deputat în Parlamentul României. s-a născut în 1806 în satul Hilișeu din județul Dorohoi, în familia lui Vasile Vârnav, mic moșier. Fratele său, călugărul Sofronie Vârnav (cu numele de mirean Scarlat, n. 1801), a fost unul dintre cei mai călduroși apărători ai ideii Unirii Principatelor. Din 1831 pînă în 1836 a studiat medicina la Viena și Buda, unde a obținut doctoratul
Constantin Vârnav () [Corola-website/Science/330169_a_331498]
-
copilo, în timpul unei dimineți de aprilie, vede intrând în casa sa un ogar care atacă un iepure, l-a tras afară și l-a rupt. Fratele său Donato omorî câinele cu o bâtă. Din nefericire pentru el, câinele apartinea unui moșier de acolo, un anumit Don Vincenzo, care, găsind animalul mort lângă casa lui Crocco, lovipe Donato cu un bici. Mama, însărcinată în luna a cincea, s-a interpus între moșier și fiul ei, primind de la agresor o lovitură puternică în
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
cu o bâtă. Din nefericire pentru el, câinele apartinea unui moșier de acolo, un anumit Don Vincenzo, care, găsind animalul mort lângă casa lui Crocco, lovipe Donato cu un bici. Mama, însărcinată în luna a cincea, s-a interpus între moșier și fiul ei, primind de la agresor o lovitură puternică în burtă ce a constrânso la o lungă convalescentă la pat și, pentru a putea rămâne în viață, a fost obligată să avorteze. După câteva zile moșierul se prezentă la un
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
s-a interpus între moșier și fiul ei, primind de la agresor o lovitură puternică în burtă ce a constrânso la o lungă convalescentă la pat și, pentru a putea rămâne în viață, a fost obligată să avorteze. După câteva zile moșierul se prezentă la un judecător și acuză tatăl, care, aflând ce s-a întâmplat, ar fi încercat să-l omoare cu o armă de foc. Polițistii s-au dus imediat la Venosa și l-au dus pe Francesco în închisoarea
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
fi permis sa evite serviciul militar. (sub Regatul celor Două Sicilii putea fi evitat în urma plății unei sume vistieriei statului). Don Ferdinando a promis că va contribui la suma necesară când va fi chemat, dar acordul a fost dejucat când moșierul s-a unit revoluționarilor napolitani și a fost ucis de soldații elvețieni la Napoli în 15 mai 1848. Astfel Crocco s-a înrolat în armata lui Ferdinand al II-lea, în primul regiment al artileriei, întâi în garnizoana din Palermo
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
fuge la rude pentru a cere ajutor și protecție. Crocco află ce s-a întâmplat și , nervos, vrea să-i apere onoarea. Știind obiceiurile Donului Peppino , care frecventa des seara o asociație de jocuri de noroc, așteptă în fața casei intoarcerea moșierului. Când acesta ajunge acasă îi cere explicații în legătură cu comportamentul său față de sora lui, numindu-l „ticălos”. Don Peppino nu toleră adjectivul și îl lovește cu biciul peste față. Prins de mânie, Crocco scoate un cuțit și îl omoară. După ce a
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
De asemenea baronul a finalizat construirea castelului familiei Wassilko la Berhomet și a cumpărat în 1886 imobilia în Herrengasse 38 din Cernăuți, care a fost numit "Wassilko-Palais". Alexandru a fost cu posesia de 28 000 de hectare cel mai mare moșier din Bucovina, dar și în tot imperiul austriac. Baronul a deținut timp de decenii funcția de președinte al curții de jurați din Cernăuți. Până la moartea sa a fost și șeful curatorului de 20 de persoane al „Societății Antropologice” („Anthropologische Gesellschaft
Alexandru Wassilko de Serecki (politician) () [Corola-website/Science/328584_a_329913]
-
noii societăți politice române a intelectualilor tineri sub conducerea lui George Popovici împreuna cu Constantin Isopescul, Florea Lupul, Teodor V. Ștefanelli, Constantin Morariu, nepot de frate al mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici, Iancu Flondor și alții, o luptă împotriva aripii conservatoare a moșierilor mari. Tânarul student s-a alăturat acestor oameni cu entuziasm. După afacerea în jurul președintelui țării Anton Graf Pace von Friedenberg 1892 în cele din urmă "tinerii" au fost de acord cu conservatorii și au fondat clubul politic, "Concordia". În anul
Gheorghe Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/328788_a_330117]
-
Iordachi baron Wassilko de Serecki, în limba germană/original: Jordaki Freiherr Wassilko von Serecki (n. 4 martie 1795, Berhomet pe Sirete - d. 6 noiembrie 1861, tot acolo), a fost mare moșier bucovinean, politician româno-austriac, membru al Parlamentului Imperial, și apoi al Camerei Superioare ("Herrenhaus") a imperiului austriac. Fiul lui Vasile cavaler de Wassilko (1761-1825) și al Anastasiei de Ilschi (1767-1842) a fost educat de profesori particulari la Berhomet. După moartea tatălui
Iordachi Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330932_a_332261]
-
a finanțat după războiul germano-danez repatrierea trupelor austriece din Schleswig-Holstein. De aceea a fost numit consilier secret imperial de către împăratul Franz Joseph I, iar în 1874, membru al Camerei Superioare al imperiului austriac. În afară de preocupările sale de bancher, diplomat și moșier, Șină a mai întreținut multe funcții înalte. Astfel a fost de asemenea membru al Casei Magnaților din Ungaria, membru al senatului dirigent al Academiei de Știință a Ungariei și al Academiei de Arte Frumoase la Viena precum director al consiliului
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
superioare arabe palestiniene, creștină și musulmană, care și-a construit aici numeroase vile. Cartierul a ajuns să fie situat în centrul orașului și avea, între altele, circa 130 de case cu unul sau două etaje.Între alții, au locuit aici moșierul și juristul Musa Al Alami, comerciantul de textile Tawfik Wafa Dajani, istoricul Aref Al Aref, medicul dr Tawfik Kanaan și alții. În cartier au locuit și câteva familii evreiești , între care Rahel și Tzvi Schwartz și fiicele lor, Ruth și
Musrara () [Corola-website/Science/336983_a_338312]
-
(n. 15 septembrie 1941) a fost primul și singurul cosmonaut polonez, fiind decorat cu ordinul Erou al Uniunii Sovietice și avansat succesiv până la gradul de general al Forțelor Armate ale Poloniei. S-a născut într-o familie de moșieri din satul Lipniki, aflat în regiunea Volânia. Tatăl său, Roman Hermaszewski, era unul dintre conducătorii mișcării de rezistență poloneză din localitate. În martie 1943 localitatea a fost incendiată de către Armata Insurecțională Ucraineană și de membrii unui grup neorganizat din satele
Mirosław Hermaszewski () [Corola-website/Science/333471_a_334800]
-
spații adecvate pentru expoziții. În 1912 apare la Cernăuți prima lucrare despre activitatea muzeului sucevean, editată de același von Peyersfeld. Lucrarea prezintă motivele înființării muzeului, etapele de constituire și organizarea sa. Lista membrilor fondatori cuprinde 46 de nume (profesori, avocați, moșieri, membri ai clerului, funcționari ai statului), iar lista membrilor activi 51 de nume. Karl Romstorfer este menționat ca membru onorific. După Unirea Bucovinei cu România din 1918 are loc reînființarea muzeului, de data aceasta sub administrație românească. În decembrie 1923
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
un comportament primitiv și este dăunător evoluției societății („Tanasă Scatiul și neamul lui e rău și primejdios. E încă gorilă”). Jefuiți și maltratați de Tănase Scatiu, țăranii se revoltă și, după ce nu-și obțin dreptatea de la instituțiile statului, atacă sania moșierului și-l linșează pe acesta într-o scenă ce prefigurează revoltele țărănești din romanul "Răscoala" (1932) al lui Liviu Rebreanu. Uciderea nelegiuitului arată optimismul autorului în biruința boierimii și a dreptății: "„Iar conu Dinu rămase să trăiască mai departe, olog
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
plastica și costumele epocii”. Domeniul de interes al filmului este deplasat de cineast de la universul rural descris de Duiliu Zamfirescu la personajul Tănase Scatiu, simbol al parvenitismului, vulgarității, lăcomiei, perfidiei și violenței. Regizorul insistă pe lăcomia parveniților și pe vinovăția moșierilor de viță veche, prezentând declinul unei clase sociale față de care nu se simte nicio urmă de nostalgie. Interpretările cele mai apreciate sunt cele ale lui Victor Rebengiuc (care combină cumpătarea gesturilor mărunte cu „o sălbatică și vitală erupție de josnicie
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
plastica și costumele epocii”. Domeniul de interes al filmului este deplasat de cineast de la universul rural descris de Duiliu Zamfirescu la personajul Tănase Scatiu, simbol al parvenitismului, vulgarității, lăcomiei, perfidiei și violenței. Regizorul insistă pe lăcomia parveniților și pe vinovăția moșierilor de viță veche, prezentând declinul unei clase sociale față de care nu se simte nicio urmă de nostalgie. Interpretările cele mai apreciate sunt cele ale lui Victor Rebengiuc (care combină cumpătarea gesturilor mărunte cu „o sălbatică și vitală erupție de josnicie
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
A publicat: "Mica chirurgie" (1850). Fiul lui Dimitrie, Panait, s-a cäsätorit cu Elena Filipescu-Kretzulescu (n. 11 iunie 1857 - d. 24 ianuarie 1930) - după divorțul ei de generalul Iacob N. Lahovari - cu care a avut un fiu, Dumitru (Puiu) Warthiadi-Kretzulescu, moșier și inginer agronom. Tânărul Warthiadi a fost absolvent al Școlii de ofițeri din 1859-1864 (Promoția Unirii) și făcut sublocotenent în Regimentul 1 Artilerie. În acest regiment a devenit locotenent (1868) și căpitan (1871). În anul 1877 a fost trecut la
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
fără folos. A murit într-un sanatoriu la Viena de anemiere. A fost căsătorit cu Elena de Flondor (1866-1930), cu care a avut un fiu, Alexandru. Alexandru baron de Stârcea (n. 12 decembrie 1889, Cernăuți - d. 1979, București). Acesta, mare moșier, a fost căsătorit cu actrița austriacă Marietta (n. 27 iulie 1894, Weyregg la Attersee - d. 20 noiembrie 1934, Cernăuți) , fiica preotului luteran dr. teol. Erich Johanny. Victor baron de Stârcea (n. 2 noiembrie 1839, Crasna Ilschi - d. 10 octombrie 1908
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
în palatul Barodin de pe Șoseaua Kiseleff un sanatoriu de lux pentru tratarea bolilor interne și nervoase ale noilor îmbogățiți. Dezgustat de propriul compromis moral, medicul își suprimă orice pornire sufletească și se căsătorește cu o pacientă (Lenora, fosta soție a moșierului Doru Hallipa, ce se internase acolo în urma unei crize nervoase) într-o încercare de a-și ascunde trecutul rușinos și de a-și reabilita numele. El o cheamă de la Viena pe fiica sa vitregă, Coca-Aimée, din dorința de a-i
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
multe moșii în partea de nord a Moldovei, în apropierea orașului Fălticeni. Printre moșiile stăpânite era și moșia satului Forăști. S-a născut la Forăști în anul 1803, fiind fiul spătarului Costandin Botez (d. 1837) și nepotul medelnicerului Ioan Botez, moșieri din Forăști. Potrivit vidomostiei boierilor din 1829, comisul Alecu Forăscu locuia la Forăști și „nu are sub stăpânire nimic, fiind holtei”. A devenit apoi spătar, agă și postelnic, fiind numit în 1855 în rangul de vornic, „pentru deosăbite slujbe”. Alecu
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
Facultatea de Filosofie. S-a evidențiat prin ușurința în învățarea limbilor străine, astfel la terminarea studiilor vorbea, cursiv, cinci limbi străine - engleză, franceză, germană, italiană și latină. În septembrie 1823 s-a căsătorit cu János Bohus, un slovac maghiarizat, mare moșier în părțile Aradului, iar după căsătorie se mută cu soțul ei la Șiria, în județul Arad. În jurul anului 1840, cu sprijinul contesei Tereza Brunswick, înființează la Arad, "Asociația Femeilor Nobile" și deschide primele grădinițe la Arad și Șiria. În anul
Antónia Szögyény-Bohus () [Corola-website/Science/331628_a_332957]
-
multe distincții, printre care s-au numărat: Alexandru s-a căsătorit în ziua de 11 octombrie 1899 la Castelul Leitersdorf (Județul Opava) cu Eva Anastasia (n. 2 iulie 1878, Castelul Leitersdorf - d. 1 iulie 1946, Opava), fiica politicianului și marelui moșier Karl Borromäus Baron Putz von Rolsberg (1852-1921). Aceasta era în același timp și nepoată a generalului de artilerie (Feldzeugmeister) și a savantului Wilhelm Baron Lenk von Wolfsberg (1809-1894). Cuplul a avut 3 copii: Eva Lucreția (n. 27 iulie 1902 - d.
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
Toderiță se spânzură de o grindă din casă. Prima poveste de dragoste a lui Ionică Sântu cu cocheta Zoica Poroineanu se termină nefericit, fata acceptând să se căsătorească din interes în primăvara anului 1914, după o călătorie la Nisa, cu moșierul Alexandru Gădină, un bărbat vârstnic și lipsit de educație. Tânărul începe să scrie literatură (însemnări, schițe, poezii), sub îndrumarea fostului profesor Iancu State Ciuboțel, participând la discuțiile literare și politice de la Terasa Oteteleșanu. La sfaturile unor medici care-i tratau
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
din 1907 și Primul Război Mondial), a realității sociale din acei ani (inechitatea între clase), a teoriilor filozofice și politice ale epocii și a ideilor socialiste propagate de un intelectual rus. Crescut inițial în casa din București a bunicului său, moșierul parvenit Iancu Urmatecu, Ionuț deprinde un comportament de stăpân în relația cu cei de rang social inferior. Mutarea familiei la Constanța determină o modificare a comportamentului tânărului ca urmare a învățăturii severe de tip germanic a guvernantei Berta și a
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
porțile docului. Comandourile de pe "Campbeltown" au debarcat în ordine: două echipe de asalt, cinci echipe de demolare și un grup înarmat cu mortiere. Trei echipe de demolare trebuiau să distrugă instalațiile de pompare și alte instalații asociate. Căpitanul Donald Roy („Moșierul” costumat cu kilt) și cei 14 oameni ai lui din echipa de asalt aveau sarcina să distrugă cele două baterii de artilerie plasate pe acoperișul casei pompelor și să asigure siguranța podului pe care urmau să se retragă camarazii după
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]