6,883 matches
-
slov russkogo iazyka“, (Mangu, Vascenco, Oiță, LRLC, B., 1963, p. 45) „vocabularul latin era moștenit în bună parte, din i.e.“ (Al. Graur, Tendințe, p. 272), „common word stock“ (E. Iarovici, A. History, p. 7), „Stratul cel mai vechi a fost moștenit de limbile baltice ca material structural primar din i.e. comună: mamă, frate, ochi, inimă etc.“ (A. Vraciu, SLG, p. 173). Învățatul ieșean A. Vraciu scria în SLG, 116: „Sunt sigur autohtone cuvintele care, fără să aibă un corespondent în albaneză
LIMBA DACO-GEŢILOR, CONTINUITATE MULTIMILENARĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369869_a_371198]
-
să renunțe la prejudecăți. Etimologia unui cuvânt e acolo unde este ea, nu acolo unde voim noi s-o găsim. Conceptul de fond comun indo-european nu aduce atingere tezei de bază a lingvisticii românești. Ea ne este chiar favorabilă, noi moștenind direct din indo-europeană un număr de cuvinte, de ex. tu care, ulterior, prin cucerirea romană a revenit; dacii l-au recunoscut ca fiind al lor tu, ce era în toate idiomurile indo-europene. Celor care exagerează negând total sau cvasitotal aportul
LIMBA DACO-GEŢILOR, CONTINUITATE MULTIMILENARĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369869_a_371198]
-
fructului cu pasărea numită porumb“ (C.C. Giurescu, Probleme controversate în istoriografia română, București, 1977, p. 126). Last but not least, prof. Gr. Brâncuș în „Cutezătorii“, nr. 19, 1989, V, 11, p.7 afirmă: „Astfel porumb provine de la numele porumbelului, nume moștenit din latinește: palumbus, care înseamnă porumbel sălbatic. Probabil că, în imaginație populară asemănarea cu porumbelul a pornit de la forma și culoarea știuletului de porumb, dacă nu chiar de la aspectul plantei înseși, abia răsărite“. Există, după opinia noastră, încă o posibilă
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI PORUMB de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369868_a_371197]
-
aspectul plantei înseși, abia răsărite“. Există, după opinia noastră, încă o posibilă explicare a derivării numelui gramineei porumb din al păsării porumb (care) în limba literară se cheamă porumbel. După câte știm, latinii numeau pasărea de care vorbim palumbus, cuvânt moștenit în română porumb, ulterior diminutivat, în spaniolă palomo „porumbel bărbătuș“ și paloma „porumbița“, dar tot pe latinește i se spunea columbus și columba, moștenite în limbi neolatine occidentale: it. colombo și colomba, fr. colombe (cf. și neologismul columbofil „crescător de
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI PORUMB de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369868_a_371197]
-
limba literară se cheamă porumbel. După câte știm, latinii numeau pasărea de care vorbim palumbus, cuvânt moștenit în română porumb, ulterior diminutivat, în spaniolă palomo „porumbel bărbătuș“ și paloma „porumbița“, dar tot pe latinește i se spunea columbus și columba, moștenite în limbi neolatine occidentale: it. colombo și colomba, fr. colombe (cf. și neologismul columbofil „crescător de porumbei“) precum și numele maghiar al păsării galamb (golomb) și slav golonb. Așadar palumbus era sinonim cu columbus. Din egalitatea columbus = palumbus = porumb notată a
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI PORUMB de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369868_a_371197]
-
oraș. Bărbatul băuse ca de obicei, câteva păhărele de tărie. Dulapul său de director totdeauna era ticsit de sticle, sticluțe, clondire de diferite mărimi, forme, pline cu alcool, majoritatea de slabă calitate. “Tărie să fie!” gândea Radu. Patima băuturii o moștenea de la tatăl său, cu care semăna ca două picături de apă. Și el a fost director la școala din sat. Acum însă, satul a devenit comună... Ochii bărbatului fugiră involuntar către picioarele lungi ale tinerei femei, aflate în dreapta sa. Privirea
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
dăm la cel spurcat? A țării lege țării o facem noi! Și ne cinstim bravii eroi. Cu-a voastre minciuni i-ați compromis, Și ați crezut că ne-ați învins? Noi pe trădători nu îi iubim, Căci sânge dac,noi moștenim! În Iisus credința o păstrăm, Pe-ai noștri sfinți,îi odorăm! Țara noastră,să ne-o respectați, De vreți să mai fiți tolerați! Altfel ,afară din ea cu voi! Lepre spurcate,la gunoi! Daca- este un paloș curb,fiind arma
NU UITA, ROMÂNE! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369947_a_371276]
-
de noi în 1981-1983. Pentru alte limbi actuale se acceptă moștenirea din acest fond (rusă, engleză, latină, baltice) ca să citam numai câteva la întâmplare: „obșceindoevropeiskii plast slov russkogo iazyka“, (Mangu, Vascenco, Oița, LRLC, B., 1963, p. 45) „vocabularul latin era moștenit în bună parte, din i.e.“ (Al. Graur, Tendințe, p. 272), „common word stock“ (E. Iarovici, A. History, p. 7), „Stratul cel mai vechi a fost moștenit de limbile baltice ca material structural primar din i.e. comună: mama, frate, ochi, inima
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
slov russkogo iazyka“, (Mangu, Vascenco, Oița, LRLC, B., 1963, p. 45) „vocabularul latin era moștenit în bună parte, din i.e.“ (Al. Graur, Tendințe, p. 272), „common word stock“ (E. Iarovici, A. History, p. 7), „Stratul cel mai vechi a fost moștenit de limbile baltice ca material structural primar din i.e. comună: mama, frate, ochi, inima etc.“ (A. Vraciu, SLG, p. 173). Învățatul ieșean A. Vraciu scria în SLG, 116: „Sunt sigur autohtone cuvintele care, fără să aibă un corespondent în albaneză
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
de noi în 1981-1983. Pentru alte limbi actuale se acceptă moștenirea din acest fond (rusă, engleză, latină, baltice) ca să citam numai câteva la întâmplare: „obșceindoevropeiskii plast slov russkogo iazyka“, (Mangu, Vascenco, Oița, LRLC, B., 1963, p. 45) „vocabularul latin era moștenit în bună parte, din i.e.“ (Al. Graur, Tendințe, p. 272), „common word stock“ (E. Iarovici, A. History, p. 7), „Stratul cel mai vechi a fost moștenit de limbile baltice ca material structural primar din i.e. comună: mama, frate, ochi, inima
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
slov russkogo iazyka“, (Mangu, Vascenco, Oița, LRLC, B., 1963, p. 45) „vocabularul latin era moștenit în bună parte, din i.e.“ (Al. Graur, Tendințe, p. 272), „common word stock“ (E. Iarovici, A. History, p. 7), „Stratul cel mai vechi a fost moștenit de limbile baltice ca material structural primar din i.e. comună: mama, frate, ochi, inima etc.“ (A. Vraciu, SLG, p. 173).Învățatul ieșean A. Vraciu scria în SLG, 116: „Sunt sigur autohtone cuvintele care, fără să aibă un corespondent în albaneză
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI COPAC, de Ion Cârstoiu, publicat în Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015. Toate dicționarele consultate compară rom. copac cu alb. kopaç, lăsând să se înțeleagă că este un împrumut de la skipetari (albanez) sau, mai curând, că este moștenit din substrat. Dar în albaneză kopaç înseamnă „ciot, buturuga, buștean, trunchi de arbore“. Cei ce-1 consideră autohton se referă la rădăcina i.e. *kep -„cioplesc pietre, tai“, cf. gr. kopto „sap, tai“, v.sl. skopiți „a tăia în bucăți“, lit. kapoti
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
nu pentru că se sapă ori se taie, ci pentru că are crengi ce ... Citește mai mult Toate dicționarele consultate compară rom. copac cu alb. kopaç, lăsând să se înțeleagă că este un împrumut de la skipetari (albanez) sau, mai curând, că este moștenit din substrat.Dar în albaneză kopaç înseamnă „ciot, buturuga, buștean, trunchi de arbore“. Cei ce-1 consideră autohton se referă la rădăcina i.e. *kep -„cioplesc pietre, tai“, cf. gr. kopto „sap, tai“, v.sl. skopiți „a tăia în bucăți“, lit. kapoti
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
Ungureanu-Kiss este profesoară în Düsseldorf. ------------------------------------------ Diana Elenă NEAȚĂ: Care sunt pasiunile dvs.? Corina UNGUREANU-KISS: Pasiunile mele au fost mereu: muzică, filozofia, modă (în 1991 am fost Miss Brașov), patinajul artistic și dansul. Diana Elenă NEAȚĂ: De unde pasiunea pentru muzica? Ați moștenit-o de la cineva? Corina UNGUREANU-KISS: Pasiunea pentru muzica a venit de la tatăl meu care și el la rândul lui a fost muzician, clarinetist în Orchestră de la Ploiești. De la început am fost atrasă de labirintul muzicii care m-a dus cu
CORINA UNGUREANU-KISS: „DE LA INCEPUT AM FOST ATRASĂ DE LABIRINTUL MUZICII” de DIANA ELENA NEAŢĂ în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370397_a_371726]
-
Simți, deodată că nu mai este el, Ly cel actual, era complet altul, unul dintr-o altă viață, anterioară, din misterioasa junglă africană, în care el era un sălbatic neânfricat al tribului său de războinici, cu obiceiurile și ritualurile specifice moștenite cu sfințenie, din moși-strămoși... Parcă ar fi băut o licoare aducătoare de nebunie. Și toate frustrările sale, le-a revărsat atunci pe biata Violeta, cum au ajuns în apartamentul lor din Piața Romană. A luat-o în brațe aprig, a
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
au venit după treizeci și cinci de ani, împreună cu soțiile, în vizită, în România... -------------------------------------- PAUN Cornelia (pseudonim Cornelia HEINZEL sau Cornelia PĂUN-HEINZEL) s-a născut la Brașov. A absolvit Colegiul „Dr. Ioan Meșotă” din Brașov, secția de Matematică-Fizică. Dragostea pentru cărți a moștenit-o de la bunicul său, din partea mamei, profesor de filozofie și de la mama sa, profesoară de limba română. A învățat de mică limba germană în casă, de la bunica din partea mamei, Elsa Heizel, care provenea dintr-o familie austriacă - tatăl bunicii a
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
Autorului Se înalță azi făclie Și în inimi de români Înfrățite peste glie Se-aud glasuri din străbuni. Ridică-te iar Ioane Să dai țării iarăși glas, Fără jalbe și plocoane Să scoți țara din impas! Doamne, saltă sus blazonul Moștenit din moși-strămoși, Că ne-am dat destul obolul Celor ce-au fost nemiloși! Și ne scoate din noroaie Unde-am fost mereu scuipați, De trufași și de gunoaie Să ne faci iarăși scăpați! S-avem pace în hotare, Nu români
ÎN GÂND ȘI SIMȚIRE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370529_a_371858]
-
Copacii nu cresc, păsări nu mai cântă Intrat-au cândva tineri pe astă poartă Lăsând lumii afară gloria deșartă Mitinguri, lozinci, preamăriri, ovații Pentru ”călăuzitorii” încercatei nații. Întreaga elită cu minte strălucită Ce dorea să aibă patria dezrobită, Morala sfântă, moștenită din străbuni Cutume, ritualuri, ca la noi la români. Bărbați cugetători, aproape ca sfinții, Cum îi invățase dascălii, părinții. Înhățați cu toții pentru îndrăzneala Că și-au iubit neamul, au proslăvit țara. Nu credeam să-nvăț a trăi vreodată Cum a
VALEA PIERSICILOR- JILAVA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370551_a_371880]
-
din care lumea și-a hrănit viitorul. Fiecare femeie are dreptul acum să își scoată în lume, tot ce crede ea mai de preț. Majoritatea chipul desenat în imagini care de care mai fermecătoare. Forma trupului modelat în creuzetul genelor moștenite de la părinți. Inteligența scăpărătoare cu care a fost dotată de la început și epoci la rând a fost împiedicată să o folosească și în interesul ei, nu doar al bărbatului sau al omenirii. Sânii ca simbol al izvorului vieții. Fundulețele înfășurate
E GREU SĂ FII FEMEIE, AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370534_a_371863]
-
divină. • Este paradoxal faptul că omul care se luptă să-și prelungească măcar cu puțin viața pământeasca, să supraviețuiască, nu se îngrijește prea mult sau refuză în același timp să-și înmulțească talantul și să-și câștige dreptul de a moșteni viața eternă. Este aidoma unui om născut bogat dar care ține comoara de aur îngropată în grădina și trăiește sărac și fără speranță. • Dacă viața este un vis trecător care se termină în moarte, atunci și viața și moartea șanț
TEOLOGUMENA – DESPRE ADEVĂR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370578_a_371907]
-
grozăvii ne mai aduce-o ploaie rupând zăgazuri, drumuri pietruite ? Atâtea locuri au rămas golașe, o țară-ntreagă este spoliată ! Răul, ar trebui tăiat din fașe și punitatea drastic aplicată. Un gând nebun ... Sub Sfinx vor dinamită -că munții-s moșteniți de la părinți- iar pofta dumnealor să le permită omorul de natură și de sfinți. Și împreună cu Bucegii-n jale plâng ciute, cerbi, întregul habitat ! Oameni cinstiți, găsiți acum o cale de a opri un jaf, nemeritat !!! Bucegii plâng cu lacrimi de
CINE „PLĂTEȘTE” ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369352_a_370681]
-
a făcut...” - Este grozav de frumos și de încurajator! Nu-i așa? - Într-adevăr. Și frumos și încurajator. Așadar, acum când toți ne pregătim să ne primenim în straie de bucurie, când Hristos ne cheamă: “Veniți binecuvântații Părintelui Meu și moșteniți Împărăția care v-a fost gătită vouă de la facerea lumii” (Matei 25, 34), prinși ca Adam de brațul biruitor al Domnului să căutăm spre veșnicie și să cântăm în marea și mirabila noapte cântarea de biruință: “Hristos a înviat din
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
Tatăl meu) este închinată, în general, părinților care își vor avea întotdeauna „un cuib cald în inima fiecărui copil”, cu deosebire, însă, tatălui său, Spirea I. Buică, „om de mare prestanță” în Țigăneștiul teleormănean, pe care „hărnicia, voinicia, istețimea”, trăsături moștenite de predecesorii săi, oameni aprigi și muncitori din zori și până în noapte, l-au propulsat la un „alt nivel de civilizație”, burghezia rurală, superioară clasei țărănești căreia i-au aparținut părinții și strămoșii. Este o evocare caldă, plină de dragostea
ÎNVINGĂTOARE ÎN LUPTA CU TIMPUL de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369388_a_370717]
-
combina cu celelalte întru frumos. Parcă citindu-i gândurile, Cezarina Adamescu a constatat că la „veritabila româncă trăitoare în Canada” s-a manifestat „nevoia de comunicare, de împărtășire, de cuminecare din Trupul Cuvântului”, scrierile sale dovedind, neîndoielnic, „harul de povestitor moștenit de la clasicii literaturii române”, fiind, totodată, „rodul preaplinului sufletesc primit[...]în dar de la părinți și strămoși”. Cultivarea unui stil simplu, concis, „acuratețea limbii literare” îmbogățite cu „expresii neaoșe, amuzante”, un „umor sănătos, cu pilde de înțelepciune, cu ziceri românești, cu
PASIUNEA, TALENTUL ȘI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369390_a_370719]
-
țară ca-n povești, de hoți condusă ca la carte. (La noi se-adeverește spusa cu tirania și-anarhia: Și sus, și jos - ca-ntr-un coșmar - este la post ticăloșia!) Cu ce ne-a dat cerescul Tată și-am moștenit de la strămoși, între popoare trebuia să fim fruntași, nu doar faimoși. Căci faima ni s-a dus în lume prin paradoxuri fel de fel, precum că țara e bogată și sărăcia un flagel, ce-mparte România-n două fără putință
BALADĂ-BOCET PENTRU ŢARĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369464_a_370793]