115,804 matches
-
incapabil să le înțeleg, ca la un bloc de piatră opac, m-am uitat și mă uit la ele incapabil să le asum, neîndoios, cel care le-a gândit este altcineva, total diferit de mine, cel de acum. Fiindcă acum moartea îmi este familiară, ea este teritoriul meu, o încerc, mă încearcă, întruna, deloc în glumă, serios. Aidoma unui râu umflat de ploi, s-a revărsat, ajunge până la mine, aici, în ținutul îndepărtat unde mă credeam la adăpost, valurile sale îmi
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
sufăr. E între noi o adevărată prăpastie și am să-ți explic de ce. După părerea sociopsihologiei recente, există doar două mari diferențe în cadrul speciei umane: diferența sexuală și diferența generațională. (Dacă vrei amănunte citește-l, printre alții, pe Dany-Robert Dufour ...) Moartea lărgește și mai mult prăpastia; căci, deși cele două diferențe se cumulează coexistând, cât timp indivizii sunt în viață nu e exclusă posibilitatea, fie și numai teoretică, a copulării, grație căreia se poate spera ca diferențele acestea să se reducă
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
clipa următoare, oamenii văzură zborul unui trup omenesc, ca și cum ar fi avut aripi. Prima care înțelese ce se întâmpla fu alpinista. Ea mai asistase la o asemenea scenă, cu un protagonist romanș în munții Bucegi, care-și dorea cu ardoare moartea. Încercă să facă ceea ce nu reușise atunci: să-i sară victimei în ajutor. Era însă prea târziu s-o mai oprească din drumul ei ușor de anticipat. Se aruncase de una singură, fusese ajutată să-și ia viața, nu putea
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
care invadaseră de îndată ecranul, de astă dată mi s-a părut că amploarea lor depășește cu mult măsură obi§nuita. Înțesata de lume, Piafa Victoriei dădea iarăși în clocot, ca-n fața unei noi încleștări pe viață și pe moarte. Dar partitura era acum alta decât cea din urmă cu două săptămâni, iar stigatele de „Jos lliescu!“ nu mai erau smulse prin fraudă. De altfel, demonstrând încă o dată că rominul s-a nascut poet, din piepturile a mii de oameni
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
felurile. Disprețuiește vanitatea, emfaza, complezența de sine, răsfățul autocontemplării, curente, aproape fără excepție, în astfel de "convorbiri", de "mărturisiri". Vorbește despre sine, mai ales despre copilăria și dificila sa adolescență, dar și despre prezentul energicei sale senectuți și despre proximitatea morții privite drept în față - cu o loialitate de neîmblânzit; și fără precauții, fără teama că unele mărturisiri l-ar pune într-o situație - ca să zic așa - stingheritoare. Episodul relațiilor incestuoase cu tânăra și prea senzuala sa mamă este, am văzut
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
plastic vine, se urcă în mașină, merg împreună, spre periș, acolo l-au dus, ziceau că nu mai rezistă până la bucurești. și kirilă se vede singur acolo, intrând în spital și ăia de acolo spunându-i condoleanțe, a murit de moartea lui, la 93 se moare mai ușor, nici viața nu mai e atât de viață. la 93 se iese ușor. și kirilă se tot sufoca, îi venea să vomite, își auzea inima, o simțea de sub sârma ghimpată lovind, sângerând, sufocându
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
să te duci. înseamnă că e mort, își zice kirilă. gata. și kirilă vrea să meargă și nu poate, nu poate deloc. însă face bine și se târște. trece strada. fiecare pas pe care îl face e un pas spre moarte. tremură. ajunge. își dă seama că are 4 covrigi în mână. ajunge la tată. e viu? da, e viu! du-te să-l vezi. nu pot. du-te, ți-am zis. fii tare. nu pot, zice kirilă. și groaza mustește
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
mai pot. acum doar se plimbă. când grădina e singură, nu mai are curajul să coboare în ea. îi e frică să nu cadă și să nu se facă una cu pământul. bunicu e acum viu. kirilă ar vrea ca moartea să nu vină măcar o dată însă capul lui kirilă știe că asta nu se poate. de când cu ziua asta, kirilă știe că se poate muri și la 93 de ani viu.
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
-n cuib. De când te știu ard Precum rugul implicat, Zac de boală ne-nțeleasă, Nu vom putea să ne învingem visul, Vom rămâne rădăcini adânci. Ani vor trece peste ani, Târziu chipurile noastre vor înfrunzi Ca doi plopi tineri la răscruce, Moartea înfruntând. Silaba mea Mă voi desprinde cum un fir Din pletele pădurii, Lacrima va deveni Rouă știută doar de îngeri. Numai tu, iubito, vei pricepe Că n-am plecat decât vremelnic, Sufletu-mi va vibra Ca un seismograf în noapte
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
lui ceaușescu. Era o mahalagioaică bătrână și grasă cu chipul lui ceușescu. Ai învățat pe urmă să mergi. Ai făcut câțiva pași în direcția mea arătându-mi că ai o pauză între vene și o așchie de metal în femur. Moartea ta era ascunsă acolo. Pe atunci nu vorbeam niciodată. îmi trimiteai doar desenele tale pline de fluturi și de pisici. O singură dată ai făcut, cu linii stângace, un sex de băiat. Afară erau scene de muncă. Buldozere. Macarale. Iar
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
Nu-ți presimțeam încă buzele, Forma sânilor tăi nu se contura încă sub hainele tale de școlărița. Totuși îți auzeam uneori respirația pătrunzând prin ferestrele înghețate, scrâjelindu-mi pe piept frunze roșii și ascuțite și atunci îmi spuneam: doar dorința și moartea au asemenea frunze. Mai întâi mi-ai pătruns în cuvinte. Vorbeam cu vorbele tale. Fredonam cântecele neghioabe. Alcătuiam din dopurile mele de bere forma stângace a unui sex de băiat. Mă uitam în oglindă și așteptam să-mi apară pe
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
dictatură dintr-o țară exotică unde arborii au frunze roșii și ascuțite. Sângele meu a fluturat atunci înspre tine ca un steag negru. Eram un bărbat aproape bătrân care după ce așteptase căderea lui ceaușescu nu-și mai aștepta acum decât moartea. Un bărbat obosit care de la o săptămână la alta și de la o lună la alta semăna tot mai tare cu ceaușescu.
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
întreabă Jeni Acterian, și ea o angoasată, în vara lui 1935. Și Eugen răspunde imediat: "Parce qu'on a peur de la mort". Avea 25 de ani. Și tot el strigă, în 1936 "Mor, Moor, Mooooor. Imposibil". Și tot el scrie Moartea păpușii (căci și păpușile mor) și Regele moare (căci și regii mor). Și tot el vorbește despre moarte pînă la moarte. Și viața îi repetă, îi copiază opera, devine Bătrînul din piesele proprii, iar soția lui devine Bătrîna. Și moare
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
a peur de la mort". Avea 25 de ani. Și tot el strigă, în 1936 "Mor, Moor, Mooooor. Imposibil". Și tot el scrie Moartea păpușii (căci și păpușile mor) și Regele moare (căci și regii mor). Și tot el vorbește despre moarte pînă la moarte. Și viața îi repetă, îi copiază opera, devine Bătrînul din piesele proprii, iar soția lui devine Bătrîna. Și moare fără să fi rezolvat DE CE-ul morții, problema vieții lui. Aceasta e cea care-l sfîșie. Acesta e
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
mort". Avea 25 de ani. Și tot el strigă, în 1936 "Mor, Moor, Mooooor. Imposibil". Și tot el scrie Moartea păpușii (căci și păpușile mor) și Regele moare (căci și regii mor). Și tot el vorbește despre moarte pînă la moarte. Și viața îi repetă, îi copiază opera, devine Bătrînul din piesele proprii, iar soția lui devine Bătrîna. Și moare fără să fi rezolvat DE CE-ul morții, problema vieții lui. Aceasta e cea care-l sfîșie. Acesta e mitul pe care
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
Regele moare (căci și regii mor). Și tot el vorbește despre moarte pînă la moarte. Și viața îi repetă, îi copiază opera, devine Bătrînul din piesele proprii, iar soția lui devine Bătrîna. Și moare fără să fi rezolvat DE CE-ul morții, problema vieții lui. Aceasta e cea care-l sfîșie. Acesta e mitul pe care-l știe pe dinafară și-l zidește la temelia pieselor lui. Față de această obsesie și sfîșiere, oscilațiile de identitate, de decor, de nume, du-te-vino-ul româno-francez sînt
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
carte o dispunere în timp, dar și o sistematizare a actelor și evaluării lor morale. Tematizarea lor particulară produce interes. Ea există aici, într-un roman, fie el aflat la frontiera dintre ficțiune și nonficțiune. Iată, deci, tema scriitorului, a morții nu doar limitată din punct de vedere etnic, dar extinsă în perspectivă umană. Vom vedea cât de polemică ajunge această temă, într-o istorie deopotrivă neînțeleasă și a neînțelegerii: Ť"Așadar, vrei să scrii o carte", s-a interesat Roland
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
Obține, într-un sens mai direct autenticist (estetic, în sensul lui Gide, dar și estetic, în sensul lui V. Havel), un dosar de existențe. Sau de inexistențe? Mărturiile, scrise, înregistrate sonor, transcrise din memorie, apar la limita dintre viață și moarte. Depozițiile dialoghează asupra acaparatoarei esențialități a inumanului și demonicului. În carte nu avem propriu-zis o instanță narativă, unică sau plurală, dar numeroasele unghiuri de prezentare și dezbatere asigură un fel de punct de vedere foarte deschis, relativizant, dar nu relativist
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
atenuată a acestora ar fi ideea că totul a fost doar vis, nu realitate, iar actanții numai un fel de păpuși mecanice. E vorba, cum crede Adam, de o "corupție uriașă". Lagărul e, desigur, în mod esențial, un loc al morții grăbite pe multe căi, dar mai întâi de îmbolnăvire prin înfometare, muncă extenuantă, supunere la instrumente de pedeapsă, ca leagănul pentru tortură mortală inventat de Borger, călăul din Stuttgart. Dar tot în lagăr unii pot sărbători Crăciunul. Sau pot frecventa
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
serviciul militar în S.S. Deportarea sașilor în URSS, în ianuarie 1945, urmează reprimirii cu ochi răi în propria comunitate, "acasă". Sașii cu spirit de corp ori turmă sunt prinși astfel între nazism și comunism, fără "credință în sensul suferinței și morții lor". Nu trebuie uitat, se mai specifică în discursul spectral al cărții, episodul germanilor transilvăneni uciși pe frontul de răsărit după alianța României cu URSS și trădarea Germaniei. Ne apropiem de partea memorialistică și inevitabil ficțională a cărții. Ali (Karl
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
că " Nici o religie nu poate fi tolerantă." Antisemit fățiș, pretins emul al lui Nietzsche, Roland este o minte prea înfierbântată, spre deosebire de Capesius, care e o minte rece. El explică nazismul ca "un fel de religie", anume religia germană, a cultului morților, strămoșilor, a rasei pure, diferită de cea evreiască, așteptând întoarcerea... Führerului. Vocile unchiului și nepotului ajung pentru o dată chiar să se identifice. Mărturiile unchiului Roland Albert sunt și ele înregistrate pe bandă magnetică de același narator din romanul anterior (Zile
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
în Ardeal, la Auschwitz el a urmat defetistului (îndoitului de victoria nazistă) Krömer, între 12.2.1944-18.1.1945, urcând până la gradul de maior. Triază deținuți pentru gazare, le ia bijuteriile și dinții din aur și, cinic persuasiv, trimite la moarte cu surâsul pe față. Ca și Diavolul (care crede înfiorat, dar rămâne nesupus), nu ajunge nici el întruchiparea răului absolut. Dar nu devine o figură contradictorie comună. Condamnat la moarte, în contumacie, la Cluj, în 1947, Capesius ajunge la Stuttgart-West
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
bijuteriile și dinții din aur și, cinic persuasiv, trimite la moarte cu surâsul pe față. Ca și Diavolul (care crede înfiorat, dar rămâne nesupus), nu ajunge nici el întruchiparea răului absolut. Dar nu devine o figură contradictorie comună. Condamnat la moarte, în contumacie, la Cluj, în 1947, Capesius ajunge la Stuttgart-West, la începutul anilor '60, și la Göppingen, unde este patron de farmacie și magazin de cosmetice. (Ultimul detaliu are ceva de simbol, firește involuntar, produs de misterioasa realitate, într-un
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
era acuzat că trimisese la gazare 1200 de copii. Procurorul Klüger, în 1965, îl numește "monstru" cinic și demonic. Ca aproape toți vinovații, niciodată Capesius nu se recunoaște vinovat. Neagă toate învinuirile, începând cu aceea de a alege bolnavii pentru moarte: "nu am participat deloc la trieri". Se disculpă invocând încrederea sasului transilvan în Germania: "am presupus că ceea ce se întâmpla la Auschwitz e legal, cu toate că mi se părea îngrozitor." Invocă disciplina de război, datoria urmată la ordin ("Dar eu nu
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
Cu pași neauziți, se întoarce la locul ei. Apoi scriu, încerc să scriu poezie. Obsedanta amintire Stau în casa rece. Cu pleoapele reci încerc să-mi încălzesc așternutul. Mâinile înoată printre aburii ieșiți din gura mea. O armonie rece, a morții, mă face să ascult ninsoarea ce cade pe gânduri, obsedant sângerându-le. Stau în casa rece. Cu pleoapele reci încerc să-mi încălzesc așternutul. Aproape poem - Fecioarei - Mâinile mele, în îmbrățișare, se pleacă la umbra picioarelor tale. Poem neterminat Ca și cum
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]