3,149 matches
-
sale, punea sub directa sa stăpînire pe toți cei care se "recomandau" seniorului, obținînd de la acesta hrană, haine sau pămînt.13 Între clanurile aristocratice care s-au format atunci, se purtau războaie nesfîrșite, care slăbeau încă și mai mult puterea monarhilor. În aceste condiții, regatele france pot cu greu face față dușmanilor lor exteriori. La sfîrșitul secolului al VI-lea, Aquitania este pierdută: o parte este ocupată de basci, cealaltă este alipită regiunii tulusane și Septimaniei, sub autoritatea ducilor franci independenți
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
înaintînd, în 918, pînă la Golful Corint. Puterea sa este atît de mare, încît Patriarhul Nicolae Misticul, care asigură regența lui Constantin VII, trebuie să-ți recunoască titlul de basileu și al bulgarilor și să accepte să-1 încoroneze. Simeon, însă, monarh al unui regat creștin, vrea mai mult, aspiră, nici mai mult nici mai puțin, la coroana împăratului romanilor. Pentru a-și învinge adversarul extrem ;de periculos, bizantinii îi vor instiga mai întîi împotriva sa pe unguri, pe de altă parte
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
inclusiv a împăratului, Papa avînd "singur dreptul de a folosi însemnele imperiale" de vreme ce moștenește, în plan spiritual, funcțiile universale ale împăratului Roman. Aceste pretenții asupra unui imperiu universal și faptul că Papa se comportă, de atunci înainte, ca un adevărat monarh nu întîrzie să ridice împotriva lui prinți și suverani, cel mai îndîrjit în păstrarea dominației temporale asupra Bisericii fiind împăratul Sfîntului Imperiu Roman Germanie, aflat atunci în plină glorie. Împăratul împotriva Papei Una dintre primele caracteristici ale primei vîrste feudale
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
dorința de a restaura Sfîntul Imperiu, de a face din el un stat organizat și unit, căruia să-i revină dominium mundi, pe scurt, să reînnoade tradiția inaugurată de auguștii romani și reluată de Carol cel Mare, împărat pe care monarhul de Hohenstaufen îl va canoniza în 1165 cu ajutorul antipapei Pascal III. Această ambiție aduce cu sine, inevitabil, și amestecul în conflictul cu Roma, căci, nesu-portînd nici o autoritate alia decît a sa în propriile state, el intervine în alegerile episcopale și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
lase influențați de marii seniori locali. Servicii specializate, provenite din Curia Regis, îl ajută pe suveran să-și conducă bine afacerile. E vorba, mai ales de Curtea Tribunalelor Comune, apoi de Băncile Regelui, care judecă afacerile care îl privesc pe monarh; Cancelaria, apoi, care este însărcinată cu întreaga corespondență regală și Eșichierul (de la numele tablei formate din căsuțe pe care se tăceau socotelile), care se ocupă de administrarea finanțelor. Marii seniori și prelații suportă greu autoritatea regelui. Cu totul aparte este
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
burghezi din Londra se unesc pentru a-i impune regelui semnarea unui document prin care se angajează să respecte privilegiile baronilor, ca și libertățile tradiționale ale Bisericii și orașelor. Baronii și prelații aleg 25 dintre ei ca să-1 supravegheze pe monarh și să controleze ridicarea impozitelor. Acest document -, "Marea Cartă" nu este nici pe departe revoluționar, întrucît este în întregime întors către trecut și încearcă să restabilească, în profitul seniorilor și al clasei conducătoare a orașelor, situația anterioară domniei lui Henric
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
acaparează teritorii și ciuntesc puțin cîte puțin drepturile regale. La moartea suveranului, în 1196, cei doi fii ai săi își dispută succesiunea și, pentru a-și asigura fideli, împart pămînturi și privilegii. Victoria lui Andrei II este cea a unui monarh dezarmat în fața nobilimii. Conjurațiile se înmulțesc și, în 1222, nobilii unguri, grupați în jurul fiului suveranului Bela, îi impun o "Bulă de Aur", adevărată renunțare a regelui asemănătoare "Marii Carte" engleze în fața pretențiilor seniorale. Bela IV, venit pe tron în 1235
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
După cum remarca și O. Ghibu (1975, p. 99), "Statului îi trebuiau cetățeni luminați din punctul lui de vedere". Luminare întru supunere și loialitate, aceasta pare să fi fost deviza în funcție de care au fost organizate reformele educaționale habsburgice. Ca întrupare a monarhului absolutist luminat, Iosif al II-lea a urmărit prin politicile sale educaționale să dezvolte învățământul primar public ca bază a loialității dinastice. Călăuzit de principii iluministe combinate cu precepte utilitariste, Iosif al II-lea a continuat reformele inițiate de Maria
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
puterea executivă. Problema este că s-au schimbat mult, de-a lungul timpului, atît semnificația, cît și conținutul puterii executive. Înainte ca Montesquieu să fi împărțit puterile în executivă, legislativă și judecătorească, puterea era monistă: stătea în întregime în mîinile monarhului. Monarhul era cel care domnea și guverna, numea personalul căruia să-i încredințeze sarcini politice și administrative și îl înlătura, dădea legi și emitea sentințe, acorda amnistii și grațieri. Prin urmare, conflictul dintre nobili și monarh, mocnit sau exploziv, a
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
executivă. Problema este că s-au schimbat mult, de-a lungul timpului, atît semnificația, cît și conținutul puterii executive. Înainte ca Montesquieu să fi împărțit puterile în executivă, legislativă și judecătorească, puterea era monistă: stătea în întregime în mîinile monarhului. Monarhul era cel care domnea și guverna, numea personalul căruia să-i încredințeze sarcini politice și administrative și îl înlătura, dădea legi și emitea sentințe, acorda amnistii și grațieri. Prin urmare, conflictul dintre nobili și monarh, mocnit sau exploziv, a dus
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în întregime în mîinile monarhului. Monarhul era cel care domnea și guverna, numea personalul căruia să-i încredințeze sarcini politice și administrative și îl înlătura, dădea legi și emitea sentințe, acorda amnistii și grațieri. Prin urmare, conflictul dintre nobili și monarh, mocnit sau exploziv, a dus la o împărțire a puterii și la transferul total al unor puteri în favoarea parlamentului; regele era chemat în Parlament, dacă voia nu numai să domnească, ci și să guverneze, în formula clasică "King in Parliament
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în diversitatea și multitudinea sectelor care tind, în general, spre un gen de monoteism, reprezentat de cultul lui Șiva sau cel al lui Vișnu. Marele poet Kalidasa a trăit aproximativ între anii 390-460, dar nu se cunoaște sub care dintre monarhii dinastiei Gupta. El a fost considerat a fi una din cele nouă perle ale minții regale; opera sa a cuprins poeme și lucrări dramatice numeroase: Meghaduta (Norul mesager), Mehakaravya, Kumara Sambhava; totuși, capodopera sa va rămâne, peste veacuri, piesa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
definitiv în rețeaua internațională creștină, în Suedia existând o burghezie citadină. Secolul al XVII-lea a constituit o perioadă fastă pentru construirea de biserici în Suedia. Adunarea de la Kalmar a ratificat unificarea a trei state scandinave, sub autoritatea unui singur monarh, în cauză fiind Suedia, Danemarca și Norvegia, rege fiind confirmat Margherita, iar din anul 1412 Eric de Pomerania (1412-1439). În anul 1523 a fost ales rege Gustav Vasa, considerat fondatorul Suediei moderne. El a încurajat reforma protestantă în Suedia. Perioada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
76, iar concluziile sale relevă faptul că indiferent de forma de conducere a statului: aristocratică, monarhică sau republicană, poporul este îndreptățit să participe la luarea tuturor hotărârilor referitoare la acesta. Astfel, filozoful german instituie o formă de conciliere între drepturile monarhului și ale poporului. La rândul său, Christian Wolff, acceptând ficțiunea contractualistă, consideră că starea naturală în care oamenii s-ar fi bucurat de toate drepturile lor, fără nici o restricție, nu a fost suficientă pentru realizarea fericirii lor. Nevoile reciproce ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
clerului și a religiei, proclamând toleranța și libertatea presei, impunerea nobilimii, ușurarea situației țărănimii etc. Bunăstarea și fericirea poporului urmau a se realiza în cadrul statului și prin stat, el fiind promotorul și garanția siguranței și a bunăstării individului. De aceea monarhul, în calitatea sa de prim servitor al statului, exercitând o putere și o voință absolută, și le punea în serviciul statului, pentru realizarea binelui public 87. Totodată, Iosif al II-lea a considerat că monarhul trebuie să cunoască în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a bunăstării individului. De aceea monarhul, în calitatea sa de prim servitor al statului, exercitând o putere și o voință absolută, și le punea în serviciul statului, pentru realizarea binelui public 87. Totodată, Iosif al II-lea a considerat că monarhul trebuie să cunoască în mod nemijlocit cerințele și nevoile poporului și să se informeze personal despre situația concretă din diferite zone ale monarhiei, întreprinzând, ca atare, numeroase călătorii în tot cuprinsul Imperiului habsburgic. Considerând că toate reformele destinate profitului poporului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
omului de stat și reformatorului Joseph von Sonnenfels (1732-1817)90, urmăreau să facă, prin educație, din tinerii români, croați, sârbi sau unguri veniți la studiu în capitala imperiului, cetățeni luminați și, în același timp, slujitori devotați ai împăratului 91. Atât monarhul luminat, cât și oamenii politici sau reformatorii austrieci, chiar și cei mai luminați, precum un Sonnenfels sau un Justi, au ținut să utilizeze ideile Luminilor ca un instrument, spre a le aplica și transforma în instituții, care apoi să poată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
un instrument, spre a le aplica și transforma în instituții, care apoi să poată fi reînserate în cadrele monarhiei 92. În epocă, Iosif al II-lea declara: "Eu am făcut din filozofie legiuitoarea imperiului meu"93. Dar, între filozofii și monarhul luminat exista o delimitare profundă, cu o repartiție precisă a sarcinilor; în timp ce primii trebuiau să descopere și să fundamenteze noile idei modernizatoare, ultimului îi revenea sarcina de a transpune în practică aceste idei raționaliste, menite să asigure corijarea legilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în principal pe problema obținerii unui nou statut politic al acestora în raport cu Imperiul Otoman 123, cele din Bucovina conțin o serie întreagă de termeni ca: națiune, patrie, fericire, umanitate, cetățean, obiceiuri, ignoranță, luminare, binele public etc., ca și formula bunului monarh, specifici vocabularului politic iluminist, comparabili cu cei ce apar în scrierile românești din Transilvania 124. Totodată, memoriile bucovinene sunt mai deschise aspectelor sociale și acțiunilor de modernizare a structurilor administrative și ecleziastice, fără a neglija însă problematica statutului politic. Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Bucovina, acceptând ideea generală în teoria și practica politică a Europei secolului luminilor, că monarhia rămâne cea mai bună și mai potrivită formă de guvernare, cu condiția să fie luminată 130, dezvoltă, în acord cu ideologia oficială a iosefinismului, tema monarhului bun și luminat, construită în conformitate cu imperativul rațiunii de stat, în care statul nu mai este o proprietate a suveranului, ci un bun comun, căruia suveranul îi asigură gestiunea în interesul tuturor 131. În conformitate cu schema contractualistă, ce își are originea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mai însemnați boieri, cu care el stătea și este în relație prin legătura stării și sângelui", ca Imperiul Habsburgic să ia sub stăpânirea sa acest principat 155. În același timp, a discutat și condițiile pe care aceștia le puneau, prezentând monarhului austriac "drepturile, tratarea și dorințele" boierilor. Care vor fi fost acele doleanțe, nu putem decât să bănuim, deoarece cu toate investigațiile noastre nu am găsit referințe detaliate în arhivele vieneze. Din dispoziția imperială, dorințele Moldovei le-a comunicat și contelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și cea pe care o va întreprinde în 1786, a fost deosebit de importantă pentru evoluția viitoare a acestei provincii în cadrul Imperiului habsburgic, ca și pentru soarta lui Vasile Balș, date fiind hotărârile ce au fost luate cu aceste prilejuri de monarh, în spiritul ideilor și țelurilor sale politice. În primăvara anului 1783, împăratul a întreprins o călătorie prin Ungaria, Slavonia și Dalmația. Ajuns la Peterwardein (Novi Sad), Iosif al II-lea comunica, la 19 mai, feldmareșalului Schröder, șeful Comandamentului Militar General
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Iosif al II-lea și-a continuat călătoria prin Bucovina, spre Suceava, unde a rămas pe 15 și 16 iunie, iar apoi spre Cernăuți, unde a ajuns la 17 iunie. După o ședere de câteva zile în capitala noii provincii, monarhul a plecat spre Galiția, sosind în Lemberg pe 23 iunie 76. Cu ocazia vizitei, împăratului i-au fost înmânate un număr impresionant de jalbe și petiții din partea locuitorilor Bucovinei, ceea ce oglindește, într-o bună măsură, cât de mult era prezentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cunoașterea înfățișării geografice a noii provincii și a realităților sale politico-administrative, economico-sociale și cultural-religioase, au întărit împăratului Iosif al II-lea convingerea privitoare la necesitatea introducerii în Bucovina a reformelor înfăptuite în spirit iosefinist. Ca urmare, la 19 iunie 1783, monarhul îi trimitea din Cernăuți, președintelui Consiliului Aulic de Război din Viena, o scrisoare, în 16 puncte, în care specifica măsurile ce se impuneau a fi luate în noua provincie 79. În domeniul constituțional-administrativ, împăratul Iosif al II-lea, deși constata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Viena, crearea cetățeanului luminat, având un minim de instrucție, apt să facă față sarcinilor productive preconizate de mercantilism și fiziocratism, care să fie un contribuabil sigur și permanent pentru o vistierie mereu goală și, în același timp, un supus devotat monarhului și leal față de autoritățile de stat, alcătuiau câteva rațiuni în numele cărora trebuia să se desfășoare întreaga operă educativă. Mult dorita realizare a unei mai mari coeziuni a atât de diversului Imperiu habsburgic, prin integrare și centralizare, constituia un deziderat care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]