1,372 matches
-
Aur aflată sub conducerea prințului Nogai (1266-1299) a instalat o forță militară permanentă la gurile Dunării și a stabilit o alianță cu Imperiul bizantin împotriva țaratului bulgar, care era complet aservit mongolilor, așa cum am văzut mai sus. Instalarea efectivă a mongolilor, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, la gurile Dunării și în alte centre din aria carpato-dunăreană a avut drept urmare o extindere considerabilă a hegemoniei Hoardei de Aur în estul Europei. În același timp, însemnătatea funcției lui Nogai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Aur de la Sarai (Volga). Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, el a preluat sub control întregul spațiu românesc extracarpatic, teritoriile de la est de Olt, Cumania, apoi Țara Severinului, dependent de centrul de putere mongol de la Dunăre. În felul acesta, mongolii au ajuns vecini cu Ungaria, iar această vecinătate punea în primejdie securitatea regatului, în iarna 1284-1285, mongolii au pătruns adânc îa Ungaria, în a doua lor invazie. După o cronică rusă, mongolii, însoțiți de cnejii ruși, au năvălit din două
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spațiu românesc extracarpatic, teritoriile de la est de Olt, Cumania, apoi Țara Severinului, dependent de centrul de putere mongol de la Dunăre. În felul acesta, mongolii au ajuns vecini cu Ungaria, iar această vecinătate punea în primejdie securitatea regatului, în iarna 1284-1285, mongolii au pătruns adânc îa Ungaria, în a doua lor invazie. După o cronică rusă, mongolii, însoțiți de cnejii ruși, au năvălit din două direcții: din sudul Carpaților în Transilvania, sub conducerea lui Nogai, care a luat drumul Brașovului, și din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de putere mongol de la Dunăre. În felul acesta, mongolii au ajuns vecini cu Ungaria, iar această vecinătate punea în primejdie securitatea regatului, în iarna 1284-1285, mongolii au pătruns adânc îa Ungaria, în a doua lor invazie. După o cronică rusă, mongolii, însoțiți de cnejii ruși, au năvălit din două direcții: din sudul Carpaților în Transilvania, sub conducerea lui Nogai, care a luat drumul Brașovului, și din nord sub conducerea lui Tola Buga. Deși au suferit pierderi grele, noua invazie a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Nogai, care a luat drumul Brașovului, și din nord sub conducerea lui Tola Buga. Deși au suferit pierderi grele, noua invazie a fost o reușită pentru Hoarda de Aur, încât regele Ladislau s-a orientat spre o alianță cu mongolii, cu care a încheiat pace. Dar uciderea regelui (1290) și urcarea pe tron a lui Andrei III (1290-1301) a pus capăt înțelegerii cu mongolii. Au urmat noi acțiuni ale lui Nogai împotriva Ungariei, a cărui putere atinge apogeul. El instalează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o reușită pentru Hoarda de Aur, încât regele Ladislau s-a orientat spre o alianță cu mongolii, cu care a încheiat pace. Dar uciderea regelui (1290) și urcarea pe tron a lui Andrei III (1290-1301) a pus capăt înțelegerii cu mongolii. Au urmat noi acțiuni ale lui Nogai împotriva Ungariei, a cărui putere atinge apogeul. El instalează un nou țar la Târnovo, în locul lui Gh. Terter, refugiat la Bizanț, iar în apusul Bulgariei, la Vidin, el sprijinea pe Șișman, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a cărui putere atinge apogeul. El instalează un nou țar la Târnovo, în locul lui Gh. Terter, refugiat la Bizanț, iar în apusul Bulgariei, la Vidin, el sprijinea pe Șișman, în sfârșit, cneazul (regele) Serbiei Miliutin i se închină. În 1292, mongolii pătrund în Macva, provincie a regatului ungar, dealtfel, după 1290, ei controlau tot cursul Dunării, de la gurile ei până la Porțile de Fier. În concluzie, întreaga arie carpato-dunăreană și nord-balcanică se afla sub hegemonie mongolă. Care era situația regatului arpadian în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îndârjit efort de restaurare a domeniului regal, dar tentativa sa de a frânge puterea magnaților, a "baronilor" a provocat ostilitatea nobilimii. Urmarea imediată a tensiunii acute ivite a fost absența unei însemnate părți a nobilimii de pe câmpul de luptă cu mongolii, în 1241. Dar eforturile insistente ale lui Bela IV au rămas zadarnice, iar spre sfârșitul domniei, în 1267, printr-o nouă chartă, el a confirmat stăpânirile și privilegiile nobilimii. Urmașii săi, Ștefan I și Ladislau IV, au încercat la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prezinte pe voievodul român ca pe un aliat de fapt sau potențial al "necredincioșilor", în speță al tătarilor. Însă Basarab nu a ezitat să lupte împotriva tătarilor ("hostes crucis"), alături și cu sprijinul suzeranului său, pentru consolidarea poziției sale față de mongoli. Strădaniile sale împotriva păgânilor erau confirmate de scrisoarea papei Ioan XXII trimisă din reședința sa de la Avignon, în februarie 1327: Aflând de credința ta, ca principe catolic și favorabil sediului apostolic al Romei..., ești ca un stâlp neclintit ce susține
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
statutului țării. Iorga subliniază că întâiul act politic al statului, acum definitiv închegat, ni-l dezvăluie un izvor bizantin, care vorbește de "masageții", "alanii" formați la școala celorlalți "sciți", tătarii, învățând de acolo felul de luptă cu arcul a adevăraților mongoli. Numele "ungrovlahilor", ca putere politică și militară, apare numai la istoricul (împărat) bizantin, Ioan Cantacuzino, în 1322, când un conducător bulgar, Voisil, în luptă cu bizantinii recurge la ajutorul "ungrovlahilor" și chiar la "sciții" (tătarii), iar învățatul teolog Nichifor Gregoras
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Românească intra pentru multe secole în orbita lumii bizantine.23 Întemeierea Moldovei"a doua libertate românească" La est de Carpați avea loc, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, un proces asemănător de unificare politică și teritorială. Retragerea mongolilor, în 1242, și stabilirea hotarelor apusene ale hanatului Hoardei de Aur pe Dunăre au dus la divizarea teritoriului extracarpatic românesc în zone distincte, în ceea ce privește raporturile cu mongolii. La sud de Carpați, dominația mongolă se exercita într-o formă mult atenuată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolului al XIII-lea, un proces asemănător de unificare politică și teritorială. Retragerea mongolilor, în 1242, și stabilirea hotarelor apusene ale hanatului Hoardei de Aur pe Dunăre au dus la divizarea teritoriului extracarpatic românesc în zone distincte, în ceea ce privește raporturile cu mongolii. La sud de Carpați, dominația mongolă se exercita într-o formă mult atenuată, dar pe teritoriul Moldovei viitoare, această dominație era mult mai apăsătoare, ținuturile estice fiind supuse unei permanente amenințări din partea Hoardei de Aur. Această prezență mongolă era o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
formațiunilor poitice locale începe să se contureze și în aceată zonă. Astfel, misionarul franciscan Giovanni da Pian del Carpini, aflat în călătorie spre curtea marelui han, a întâlnit un voievod român, Olaha, exponent al populației românești est-carpatice în raporturile cu mongolii. Este semnnificativă coincidența cronologică dintre evenimentele din 1277, de la sud de Carpați (lupta lui Litovoi cu ungurii) și conflictul din același an dintre ruteni ("bruteni") și români ("blaci"), redat de cronica lui Thomas Tuscus. Acest conflict dintre români și ruteni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fapt istoric, confirmat de documente, în cazul descălecatului Moldovei, amintit numai de tradiție, în ceea ce privește Țara Românească. Faptul istoric se află pe linia logică a unei dezvoltări ce include atât procesul intern cât și contextul extern regatul ungar și relațiile cu mongolii (Hoarda de Aur). 3. Tradiția istorică a întemeierii (descălecatului) aduce, în ceea ce privește Moldova, o mărturie certă a creațiunii politice românești, pe care o reprezintă existența acestei țări. Aici sunt originile acelei "ordini constituționale", ce n-a fost concretizată în nici o "chartă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a păturii conducătoare din Maramureș la identitatea statului românesc de la est de Carpați. Apariția unui stat românesc în regiunile est-carpatice era rezultatul unui îndelungat proces de dezvoltare social-economică, în condițiile dominației populațiilor migratoare, de stepă, în special a cumanilor și mongolilor. Extinderea schimburilor comerciale, favorizată de apariția târgurilor și orașelor, intensul comerț de tranzit au asigurat premisele economice ce au impulsionat efortul de unificare politică a teritoriilor est-carpatice. Portulanul lui Angelino Dulcert din 1339 notează de-a lungul drumului comercial ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prestigiu. Acest voievod român din nordul Moldovei, al cărui nume nu-l cunoaștem, a preluat misiunea unificării formațiunilor politice de la est de Carpați, la începutul secolului al XIV-lea. În plus, întărirea raporturilor feudale, ca și primejdia străină, lupta împotriva mongolilor și presiunea regatului ungar, au dus la unificarea formațiunilor în jurul celei mai puternice. Mișcările "schismaticilor" din vecinătatea Ungariei, amintite între 1319-1325, se referă la evenimentele petrecute în Moldova (DIR C, sec. XIV, II, p. 159). Un act al cancelariei papale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
guvernarea unui "principe" local, Dimitrie, creștin, de origine mongolă, dar care fusese asimilat în rândurile stăpânilor feudali români din aceste teritorii. El a continuat un timp să mențină legăturile cu unele căpetenii ale Hoardei de Aur, dar loviturile primite de mongoli din partea lui Olgerd, cneazul Lituaniei, au slăbit aceste legături. Teritoriul stăpânit de Dimitrie și-a păstrat ulterior autonomia politică. Odată cu domnia regelui Ungariei, Ludovic de Anjou (1342-1382), se inaugurează o "epocă strălucită, zgomotoasă, dar și bogată în creații" (Iorga). După
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a păstrat ulterior autonomia politică. Odată cu domnia regelui Ungariei, Ludovic de Anjou (1342-1382), se inaugurează o "epocă strălucită, zgomotoasă, dar și bogată în creații" (Iorga). După 1342, noul rege a inițiat și a condus acțiuni militare de mari proporții împotriva mongolilor. El a reușit să antreneze în această luptă și forțe politice de la marginea regatului, precum românii din Maramureș, ca și sprijinul lui Nicolae Alexandru, voievodul asociat de la sud de Carpați. Astfel, învingător nu o dată asupra tătarilor, regele Ludovic s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor. Operațiile militare propriu-zise au fost încredințate lui Andrei, fiul lui Lack (Lackfi), o familie nobiliară transilvană, comite al secuilor, ajutat de oști din Țara Românească. El a atacat pe tătari "în țara lor" (sălașele lor), probabil în Bugeac, principele mongol Othlam, "al doilea după han", a fost capturat, apoi decapitat, a fost luată o pradă bogată. În anul următor, 1346, forțele creștine au obținut noi succese.27 La rândul său, în 1347, regele Ludovic se gândea să reactiveze Episcopia cumană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
anul 1359 se contura drept cel mai critic în istoria Hoardei de Aur. Anterior, inițiativele externe ce amenințau orientarea politică și statutul tributar al teritoriilor aflate în dependența Hoardei erau supuse ripostei necruțătoare a acesteia. În acest mod au reacționat mongolii, când Polonia a încercat să anexeze Halici-Wolhynia și atunci când alte cnezate rusești au inițiat acțiuni ostile față de Hoardă. La aceeași ripostă energică se puteau aștepta statele creștine ce ar fi cutezat să intervină, să smulgă teritoriile est-carpatice de sub dominația exclusivă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țării, aflată sub dominația Hoardei. În aceste condiții, oștile poloneze și cele ungurești nu au intrat în coliziune cu cele mongole în Moldova funcționa, la mijlocul secolului al XIV-lea, un condominium tacit: în nord-vest, polonezii și ungurii (creștini), în sud-est, mongolii (păgâni).32 Tradiția istorică moldovenească, înregistrată de letopisețele slavo-române, nu asociază evenimentul "descălecatului" de nici o confruntare cu forțele Hoardei de Aur. Astfel, Cronica moldo-rusă, ce oferă cele mai multe amănunte despre legenda "descălecatului" menționează doar că Dragoș și însoțitorii săi au ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că Dragoș și însoțitorii săi au ajuns la "marginea locurilor unde rătăceau tătarii". Toate categoriile de izvoare dezvăluie că operațiile militare conduse de Dragoș vizau preluarea puterii (domniei) doar în teritoriile est-carpatice, ce se aflau în afara zonei stăpânite nemijlocit de mongoli. Aceste operațiuni (acțiuni) urmăreau substituirea voievozilor locali de la conducerea formațiunilor politice românești, închegate în nord-vestul Moldovei. Împrejurările în care Dragoș a fost instaurat ca voievod în această zonă rămân în cea mai mare parte învăluite în mister (necunoscute). Este cert
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în perioada constituirii statului Moldova, acesta a fost complicat. Evenimentele din spațiul carpato-dunăreano-nistrean nu au fost rectilinii, raportul de forțe dintre statele din zonă era labil. Declinul Hoardei de Aur a amplificat disputele dintre statele puternice, iar teritoriile dominate de mongoli, Rusia, Moldova, erau lipsite de posibilitatea de a se opune presiunilor ei. După moartea lui Özbäg și Jani-Bäg, Hoarda de Aur și-a pierdut din forța ofensivă, dar mongolii continuau să rămână puternici în zonă, ei stăpâneau mai departe teritorii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Aur a amplificat disputele dintre statele puternice, iar teritoriile dominate de mongoli, Rusia, Moldova, erau lipsite de posibilitatea de a se opune presiunilor ei. După moartea lui Özbäg și Jani-Bäg, Hoarda de Aur și-a pierdut din forța ofensivă, dar mongolii continuau să rămână puternici în zonă, ei stăpâneau mai departe teritorii întinse. Menținerea lor până la sfârșitul secolului al XIV-lea, în sud-estul Moldovei (Bugeac), impieta asupra stabilității și unității teritoriale a statului est-carpatic, iar, pe de altă parte, Ungaria angevină
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să întindă hotarele până la Dunăre, Mare și Nistru. Acțiunea politică și militară ce viza eliberarea țării s-a desfășurat în două etape: 1. înlăturarea suzeranității ungurești asupra vestului și nord-vestului Moldovei, pentru consolidarea neatârnării obținute prin luptă și 2. alungarea mongolilor din sud-estul țării, în scopul unificării teritoriale a noului stat de la Carpați până la Mare.38 Constituirea Moldovei, ca stat de-sine-stătător, nu s-a înfăptuit în același timp cu unitatea sa teritorial-politică. După înlăturarea suzeranității ungare, domnia Moldovei urmărea să se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]