2,922 matches
-
regăsirii de sine, RL, 1989, 10; Lovinescu, Unde scurte, I, 501-506, II, 105-108, 238-240, III, 159-161, V, 172-176; Papahagi, Cumpănă, 93-106; Alex. Ștefănescu, Procesul comunismului în timpul comunismului, RL, 1991, 50; Nicolae Bârna, O prezență necesară: „Absenții”, CC, 1991, 4-5; Steinhardt, Monologul, 75-78; Andreea Deciu, Paradoxul politeții, RL, 1992, 20; Mircea Braga, „Cazul Buzura”, ST, 1993, 8-9; Ion Simuț, Revolta într-o societate vinovată, RL, 1993, 25; Petraș, Lit. rom., 58-61; Negoițescu, Scriitori contemporani, 52-54, 62-66; Simuț, Incursiuni, 273-290; Alex. Ștefănescu, [Augustin
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
o succesiune de povestiri pe niveluri temporale din ce în ce mai îndepărtate (povestire în povestire sau povestire cu sertare), romanul are o stilistică aparte, care vine din voluptuoase ocoluri și amânări ale istorisirii propriu-zise, ca mai târziu la M. Sadoveanu. Într-un lung monolog, șătrarul deapănă pe-ndelete, cu mare dichis narativ, o suită de amintiri, evocă momente din copilărie și adolescență, repovestește, coborând și mai mult în timp, întâmplări pe care le ascultase cândva de la părintele său, răzeșul Petre Criță. Ca într-un caleidoscop
CANTACUZINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
Petrograd, Kiev, dar și la București, Botoșani, Bârlad - au ca note dominante meditația, însingurarea, iubirea și ignoră orice tangență cu exprimarea în formă clasică. Realitățile dure ale războiului, rememorarea unor clipe de viață sau comentarea filosofică a existenței îi prilejuiesc monologuri uneori ostentativ construite sau compuneri abrupte, exprimate într-o particulară amalgamare a poeziei cu proza poematică. Volumele au fost trase în tiraje minuscule (150 de exemplare pentru Tăceri imobile, 52 de exemplare pentru Alb și negru) și includ ilustrații de
CALLIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
O, 1987, 31; Ștefan Aug. Doinaș, Ethica magna, RL, 1987, 43; Cistelecan, Poezie, 109-111; Adrian Popescu, Ultima călătorie, ST, 1988, 2; Adrian Marino, Al. Căprariu, T, 1988, 4; Simion, Scriitori, IV, 105-117; Marian Papahagi, Cuvintele rămân, TR, 1989, 5; Steinhardt, Monologul, 239-243; Poantă, Scriitori, 71-74; Petru Poantă, Un trubadur modern. Alexandru Căprariu, TR, 1995, 48-49; Dicț. scriit. rom., I, 525-527; Micu, Scurtă ist., II, 349; Poantă, Dicț. poeți, 50-52; Al. Căprariu, Corespondență, îngr. și pref. Oana Cătina, București, 1999; Ghițulescu, Istoria
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
-l osândească. Cu amărăciune, dar și cu vehemență, C. - și, solidari cu el, frații săi, Luca și Iorgu - se apără de acuze, demonstrând că a slujit fără preget, prin arta lui, cauza revoluției (Dreptatea popolului judece pe frații Caragiale). Un monolog satiric, Biciuirea cometului de la 1 iunie 1857, îl arată favorabil ideii de Unire. Din 1852 (împreună cu I.A. Wachmann până în 1853 și singur până la 1855), se află la conducerea Teatrului cel Mare din București. Destul de grave neînțelegeri cu Matei Millo
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
tulburările limbajului interior, care aparține sindromului de automatism mintal sub forma repetării gândurilor, a impunerii și a comentării actelor. Ele se traduc la nivelul comportamentului bolnavului prin atitudini de ascultare a vocilor sau de conversație cu ele, mișcări ale buzelor, monologuri și mimică expresivă. LIPEDEM - Tulburare ereditară manifestată prin tumefierea simetrică a membrelor inferioare, prin edem și depozitare de grăsimi. Afectează cu preponderență sexul feminin (Rusu, 1983). LIPOTIMIE (< fr. lipothymie, cf. gr. leipein - a lăsa, thymos - spirit) - Pierderea bruscă și de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
treabă atât de bună la „Sfaturi de milioane“. Dragă, pe cuvânt că nu știu ce ne-am face fără tine. ― Dar asta nu-i tocmai jurnalism, eu vreau să scriu mai mult. ― Toți trebuie să pornim de jos, își rostește el începutul monologului obișnuit, în vreme ce eu îmi zic în gând: da, și tu ești încă aici, iar noi nu suntem la The Guardian, ci la amărâtul de Kilburn Herald. Știi cum am început eu? Scutur din cap fără să mai zic nimic, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
el, căreia să-i placă lucrurile bune din viață, care să fie un om integru și profund. ― Vreau pe cineva ...( Doamne, cam cât de lungă să fie lista? mă gândesc eu. Adică, mă așteptam la câteva puncte, nu la un monolog de o oră despre așteptările lui. Oprește-te, Jemima, oprește-te din a fi așa negativistă) ... care să aibă conștiință de sine, să vrea să iubească și să fie iubită. Și am nevoie de cineva care să arate grozav; care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Stăpânul, cel mai puternic din Michinoku, nu putea să miște trupe după bunul plac. Samuraiul și soția sa rupeau surcele și ascultau cu răbdare nesfârșitele istorisiri ale unchiului care își îndulcea nemulțumirea că nu mai erau bătălii cu sake, cu monologuri și cu povești despre propriile sale fapte de glorie. Ascultaseră de atâtea ori poveștile și lăudăroșeniile acestea încât le păreau niște merinde mucegăite pe care doar bătrânul le mânca în singurătate pentru a se ține în viață. Aproape de miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prizonierul petrecut în torționar, păzitorul petrecut în hoț de conștiință, coborâre în infern, revelație a Dublului, două chipuri, două jumătăți ce compun (conform etimologiei verbului sym-balein) rotundul uman înghițit de cunoașterea supremă prin moarte. Dacă în Comisionarul se excelează în monologul dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vieții sau doar să câștige acest absurd război cu mine, al cărui sfârșit nu se întrezărește?" -... Oricum, cu permisiunea ta, aș prefera să fiu un strigoi care tânjește după viață, decât un om viu tânjind după moarte, își încheie Carol monologul. Moartea nu e un sfârșit, ci un început, își continuă Filip ideea lăsată neterminată, aprinzându-și una din țigările lui tăiate cu briciul în jumătate. Asta o știu înțelepții, care atunci când unul de-al lor moare îl îngroapă cu genunchii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mult clasate. Cei doi explorează o para-realitate de port balcanic, loc de întâlnire al viselor extravagante. Profitând de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența a două personaje sau a unuia singur. Dialogul dintre cei doi pare la prima vedere un schimb de idei, el
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
condeiul aiurea fiindcă este evident că tot ce scriu eu, nu se poate numi nici pe departe așa ceva, fiindcă nici nu se compară ceea ce scriu eu, cu ceea ce produce „măiestria” jurnaliștilor de la gazete. Eu îngân în scris un fel de monolog, bineînțeles că la persoana întâia ca orice monolog, în care râd, plâng, înjur de mamă și toți sfinții pe toți cei care mă supără, îmi dau cu părerea și cu presupusul, fac tumbe umoristice uneori doar de dragul umorului, îmi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
scriu eu, nu se poate numi nici pe departe așa ceva, fiindcă nici nu se compară ceea ce scriu eu, cu ceea ce produce „măiestria” jurnaliștilor de la gazete. Eu îngân în scris un fel de monolog, bineînțeles că la persoana întâia ca orice monolog, în care râd, plâng, înjur de mamă și toți sfinții pe toți cei care mă supără, îmi dau cu părerea și cu presupusul, fac tumbe umoristice uneori doar de dragul umorului, îmi amintesc de strămoși, tot atât de des ca și de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de femeie - și deseori veneau astfel de răspunsuri din partea Irinei - nu erai sigur de nimic. Aveam vag intuiția că toate teoriile mele asupra vieții, a naturii sau a artei, aprobate cu atâta grabă și împămîntenite imediat, nu fuseseră decât niște monologuri, Irina neavând decât rolul să-mi întreție elocința, rolul confidentelor din tragediile clasice. Am făcut o excursie de elevi, și am avut multe peripeții și nedumeriri. Amicii erau, unii, de cea mai proastă calitate. Fete cu vorbe greoaie și gesturi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se contemplă Naratorul au poate și ceva din mazochismul kierkegaardian; dar printr-o cumplită dezordine a sensibilității triumfă estetic un spirit rațiocinant. De unde, reducția epică la două personaje esențiale - celelalte, adiacente, nu deranjează unitatea duală. În simplitatea lui complicată, durerosul monolog din O moarte care nu dovedește nimic stă în cumpănă cu dialogul suferitor din Jocurile Daniei, prin telefon. Tenebre nuanțat detectabile asigură misterul nesfârșit al primului din aceste două romane; transparențe înșelătoare se succed perfect armonic în cel de al
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
eșuează mereu și mereu. Ei nu-și pot conexa cunoștințele. Ei... Probabil că observă expresia de pe chipul lui Craig. Se opri și întrebă cu un zâmbet slab: - Mă urmăriți, domnule Craig? Craig se înclină în fața rictusului ironic al celuilalt. Lungul monolog îi dăduse timp să-și adune gândurile. Spuse: - Imaginea pe care o am în fața ochilor este aceasta: un mic om de afaceri a fost ridicat de pe stradă și adus în fața președintelui Statelor Unite. Președintele s-a lansat imediat într-o prelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
prizonierul petrecut în torționar, păzitorul petrecut în hoț de conștiință, coborâre în infern, revelație a Dublului, două chipuri, două jumătăți ce compun (conform etimologiei verbului sym-balein) rotundul uman înghițit de cunoașterea supremă prin moarte. Dacă în Comisionarul se excelează în monologul dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vieții sau doar să câștige acest absurd război cu mine, al cărui sfârșit nu se întrezărește?" -... Oricum, cu permisiunea ta, aș prefera să fiu un strigoi care tânjește după viață, decât un om viu tânjind după moarte, își încheie Carol monologul. Moartea nu e un sfârșit, ci un început, își continuă Filip ideea lăsată neterminată, aprinzându-și una din țigările lui tăiate cu briciul în jumătate. Asta o știu înțelepții, care atunci când unul de-al lor moare îl îngroapă cu genunchii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mult clasate. Cei doi explorează o para-realitate de port balcanic, loc de întâlnire al viselor extravagante. Profitând de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența a două personaje sau a unuia singur. Dialogul dintre cei doi pare la prima vedere un schimb de idei, el
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
am ieșit în cerdac, prin draperiile grele de pe deal s-a furișat o rază, răspândind peste ploi un abur de aur, ca atunci pe Ceahlău. Dar în curând raza se stinse în negurile tomnatice de pe înălțimi". Dialogul se încheie în monolog, peisajul se instalează în ochiul privitorului pentru a-l suplini în cele din urmă. PRIVIRE ȘI AMINTIRE. Amintirea joacă în procesul constitutiv al narațiunii un rol determinant, de la ea pornind și spre ea tinzând întreaga desfășurare a faptelor. Amintirea nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
singur: Pe când se afla la jumătatea adolescenței, pe la șaisprezece-șaptesprezece ani, Seymour nu numai că învățase să-și controleze dialectul nativ, multiplele manierisme ale vorbirii newyorkeze neelegante, dar își însușise deja vocabularul lui adevărat, luminos, poetic. Și atunci vorbirea lui non-stop, monologurile, discursurile lui începuseră să ne placă de la început până la sfârșit - oricum, multora dintre noi - asemenea, să spunem, acelei părți din compozițiile lui Beethoven alcătuite când acesta încetase să mai fie împovărat de simțul auzului, și mă gândesc îndeosebi, deși pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de buni la inimă, domnul Arnold Bennett, domnul H. G. Wells, luând prânzul la Savoy... Olimpieni de origini mai umile. Atât de amabili. Atât de serioși. Atât de englez, domnul Wells. M-am simțit flatat să fiu ales să Îi ascult monologurile. Îl și Îndrăgeam. Desigur de când cu Polonia, o mie nouă sute treizeci și nouă, judecățile mele sunt diferite. Modificate. Ca și vederea. Văd că Încercați să distingeți ce se ascunde În spatele acestor ochelari fumurii. Nu, nu, nu e o problemă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
amabil, deștept devotat și care, datorită unei filozofii de viață mai aparte, nu avea o adresă permanentă. El acționa În numele reclamantei, dar În momentele de răscruce, lăsase totul baltă, În mîinile unei femei În pragul alcoolismului, care se hrănea cu monologuri, rîdea În hohote simțindu-se gîdilată de un soț-fantomă, avea coșmaruri cu ochii larg deschiși. Era un consilier iresponsabil, care nici măcar nu se arăta la față... Nu, nu conta. Nu aveam de gînd să mai scotocesc prin adevărurile clientei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-mă fix, dintr-un punct În care eu n-o vedeam. Oare chiar se uita la mine ? Sau, la fel ca musafirul pe care-l servise cu cafea, nu-i eram decît dispozitiv de asamblare a fantomelor care-i poleiau monologurile ? Oare pentru cine bate... această inimă uriașă a orașului care pulsează și pulsează fără să știe pentru cine ? Mi-am schimbat poziția și am căutat-o, dar nu se zărea nicăieri. Dacă așa stăteau lucrurile, unde naiba mă aflam?... Privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]