1,819 matches
-
în decadență ale Greciei și Roma în timpul discompunerii sociale. După câte vedem astăzi nu se poate admite că dezvoltarea României a fost normală. Din contra: a fost în gradul cel mai mare anormală, sacrificîndu-se, în favorul ei, bunăstarea, sănătatea și moralul tocmai a acelor clase pe cari liberalismul esploatator și ignorant pretindea a le emancipa. Ceea ce dar a adus dezvoltarea de pîn' acum n-a fost o nouă clasă de producători, nu ridicarea muncitorului la un nivel mai nalt de cultură
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lor. Precum există acide în stare a discompune orice corp organic, astfel există negațiuni capabile a nimici întreg complexul de idei abituale ale unui popor și, precum totdauna orice descompunere produce o mișcare iregulară, tot astfel aceste idei, culese din moralul Mabilului, rod adânc rădăcinele chiar ale vieții noastre publice. Se negă patria, se negă naționalitatea, se negă familia, averea, tot ce dă conzistență unui organism politic - și asta este ceea ce vrea d. C. A. Rosetti. Căci numai atunci când elementele viitorului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
capcană. Nu mai au unde să plece. Transmite-le oamenilor tăi să-i hărțuiască. Detașamentul nostru de rezervă ar trebui să poată efectua o încercuire perfectă în doar câteva minute. - Da, zise Bella. Chiar cred că e momentul să cresc moralul trupelor. Am să particip chiar eu la ultimul asalt, zise împăratul, îmbarcîndu-se într-un hoover ușor. Rămas singur, N'Gai Loon începu să privească monitoarele. Imaginile erau cu mult mai semnificative decât cele ale bătăliei pe orbită, care veniseră cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
contrastau cu faldurile pe care părul lung și alb al lui N'Gai Loon, dar mai ales mantia lui, le făceau în bătaia brizei. Așteptarea se prelungea chinuitor de mult și Kasser știa că lucrul ăsta nu e bun pentru moralul oamenilor săi. Genul acela de răgaz predispunea fie la amintiri, fie la temeri neîntemeiate. Spera însă ca și ceilalți să înțeleagă că nu mai aveau nici o altă șansă, că singura ocazie de a restaura lumea așa cum fusese ca cândva era
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
unelte și piese de schimb nepotrivite, nu mai garantau o funcționare eficace. împuținarea proviziilor - de pe urma căreia sufereau mai ales romanii, întrucât alanii, firește, își luau partea leului din rezervele rămase - nu doar slăbea forțele apărătorilor, dar le și scădea drastic moralul. Se vorbea - fără ca cineva să se minuneze ori să se îndoiască de asta - despre copii și bătrâni ce muriseră din cauza lipsei de hrană și se povestea despre oameni care ajunseseră să-și sugă pielea încălțărilor ori să fure lumânări din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de altă parte, acesta era chiar modul specific de a lupta al războinicilor hiung-nu: să cedeze terenul când nu puteau învinge, pentru a se retrage și a contraataca apoi fulgerător. Toate aceste considerații nu aveau, însă, darul să-i ridice moralul lui Balamber. Nedespărțit, de Mandzuk, ca întotdeauna, înainta ținându-se la marginea coloanei aflate în marș. își simțea sufletul apăsat, și nu doar fiindcă, oricum ar fi privit situația, aceea era pentru prima dată că își vedea regele întorcând spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
s-a desfășurat ultimul episod al confruntărilor din vara anului 1917 de pe frontul român, lupta numită în istoriografie, ,,lupta de la Oituz’’. Bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz au reprezentat o strălucită revanșă față de înfrângerile din 1916, salvând ființa statală, ridicând moralul românilor. Aceste victorii au arătat atât valoarea soldatului român, cât și măsurile corecte luate de Marele Cartier General, în fruntea căruia se afla generalul Constantin Prezan. Regele Ferdinand, recunoscându-i meritele, prin Decretul nr.759 din 21 iulie 1917, l-
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
-i displacă. Mi-am dat seama că era timpul să mă întorc la muncă. Să-mi pun din nou uniforma, să mă întorc la stație și să redevin eu însumi. ăsta era primul pas. Nu aveam simptome vizibile. Însă cu moralul, eram la pământ. Trebuia să fac ceva să-mi revin. Normal că mi-era și puțin teamă să mă întorc la muncă. Era posibil să aibă loc un alt atac. Ce puteam face să-mi înfrâng teama asta? Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
surpriză pe care i-o mărturiseam nu era fără legătură cu prima. Justificând de ce fusese singurul care votase În comisia universitară Împotriva ocupării, prin concurs, a postului de profesor de către Vicu Mândra, profesorul Mircea Zaciu menționa criteriul profesional și cel moral. Oricât părea, În context, opțiunea sa „excentrică” În comparație cu a celorlalți membri ai juriului, ea Își avea, bineînțeles, propria Îndreptățire. Bizară devenea doar o absolut inutilă și suspectă adăugire: „Din dosar, aflu numele lui Mândra, devenit În ’45 Levys Vicu-Mândra, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vreau doar să-ți fac un compliment. Ești o actriță foarte bună. Îmi spune că a văzut spectacolul de cel puțin opt ori. Îmi imită mișcările scenice, se întoarce și face câțiva pași - e scena mea de intrare. Îmi ridică moralul. Nu mă pot abține să nu râd. E un tip amuzant. Odată, rochia dumitale de satin s-a agățat de un obiect din decor, zice el, gesticulând cu animație. Ți-aduci aminte? Nu? Oricum, m-am îngrijorat pentru dumneata. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
s-a zis, a făcut picioare și și-a croit drum spre Yenan, în peștera lui Mao, în patul lui. Camionul vechi în care se află geme ca un animal pe moarte. Acoperită de praf roșcat, fata din Shanghai are moralul ridicat. După o călătorie de trei zile, tocmai a trecut de Xian, poarta spre teritoriul roșu. Își fac intrarea în Luo-chuan, ultima oprire înainte de Yenan. August 1937. S-a împrietenit cu o femeie pe nume Xu, care merge la soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un concurs la care uitase că participase. Mai multe e-mailuri promiteau să remodeleze oricare dintre părțile corpului lui Weber la dimensiunile dorite. Altele ofereau medicamente de contrabandă pentru orice deficit imaginabil. Medicamente care îți schimbau dispoziția și-ți ridicau moralul. Valium, Xanax, Zyban, Cialis. Cele mai mici prețuri din lume. De asemenea, își primise și porția de averi însemnate oferite de reprezentanți exilați ai guvernelor unor națiuni turbulente, care păreau să-i fie prieteni vechi. Printre toate astea erau inserate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi oferi un zâmbet curajos, din colțul gurii, pentru care merita să fie ajutată. Își strânseră mâinile, iar Karin Schluter îi mulțumi prea exagerat, de parcă i-ar fi vindecat deja fratele. Simpul fapt că-l vedea părea să-i ridice moralul. Când el îi respinse manifestările de recunoștință, ea spuse: Am adus niște documente. Se așeză pe canapeaua de lângă șemineul fals din hol și întinse un dosar pe măsuța de cafea: trei luni de notițe scrise de mână, alături de copii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se îmbrăca frumos, se parfuma și umbla de la o instituție la alta. Obținea de fiecare dată ce-și propusese. O femeie și jumătate. Dar în ziua întoarcerii voastre, când am fost invitați la voi, mama ta era un om cu moralul frânt. Ca o creangă frântă din copac. Vorbise deseori despre avionul care avea s-o ducă și pe ea în America. În ziua aceea, ea arăta ca și cum avionul tocmai s-ar fi zdrobit de Statuia Libertății, iar sfărâmăturile lui ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Mark a omis să mi le spună“. Era un exercițiu care-mi provoca uimitor de multă satisfacție, aproape că începeam să înțeleg de ce-i plăceau Lisei listele atât de mult. Lynn era prea preocupată ca să remarce căderea mea bruscă de moral. Oricum, nu am zis nimic pentru că am crezut că e o fază temporară până-și va găsi o locuință. Dar apoi au început șușotelile. — Ce fel de șușoteli? — Poate că nu erau șușoteli propriu-zise. Dar de fiecare dată când intram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ales, până ajungeam incapabilă să mă întreb și cum mă cheamă, lăsând la o parte motivele pe care le avusese cel care a omorât-o pe Lee. * * * Strada pe care locuiesc nu e genul de loc care să-ți ridice moralul de la primii pași. Nu mai locuiește nimeni aici în afară de mine; celelalte clădiri sunt depozite, cu ferestre jegoase, pline de păianjeni și cu vopseaua cojită. Eu stăteam tot într-un depozit, dar înainte să mă mut l-am transformat în atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
împachetărilor. Raze de lumină de toamnă se revărsau prin fereastra înaltă printre cutiile de carton, unele din ele purtând deja indicii cu conținutul lor. Claire arăta mai bine decât o văzusem în ultimele luni; angajarea asta iminentă făcuse minuni pentru moralul ei. Sorta lucrurile plină de energie, în timp ce Paul, fumând o țigară în pat, părea un obiect de care ea trebuia să-și amintească să-l bage în bagaj. Se uita nemișcat la ea cum deșurubează masa de desen, ocupându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cântecul acelei arme! Te rog, dă-mi voie - e punctul meu forte. Țin minte că ne așezam pe paltoane, pe dușumeaua de ciment, cu spinările lipite de pereții solizi ai coridoarelor din subsolul școlii, și cântam la unison, pentru menținerea moralului, până când sirenele ne dădeau de știre că a trecut orice primejdie - „Johnny Zero“. „Înălțați laudă Domnului și Aduceți Muniția.“ „Așa a zis pilotul pe cer,/ Crezare să-i dați, atâta vă cer/ Că era un mare și tare tunar!“ Zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Da? Vreau să-mi promiți că indiferent ce urmează vei avea grijă de tine...și de noi. Draga mea, ceva îmi spune că suntem sortiți să fim împreună la ora marelui final. Dar discutăm despre război și asta poate dăuna moralului. Zâmbește ca un puști și ea îi întoarce zâmbetul. Ce vrei, se pare că e la ordinea zilei. Mirosul plăcut și familiar al apei lui de colonie, trezește la viață în adâncurile întunecate ale sângelui un foc care mocnise mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce credeți despre reîntoarcerea mea cât mai grabnică la regiment? Asta o dorim cu toții, dar nu înainte să fii refăcut. Este condiția esențială. De altfel și comandantul regimentului are aceeași părere. Remarc bucuros, că dincolo de benefica stare fizică, nici cu moralul nu stai rău. Foarte bine. Curajul și un tonus bun te ajută să-ți repari mai repede sănătatea. Cine se ocupă de instrucția plutonului meu? Locotenentul Felix Cernăianu. Nici nu am avut timp să-mi cunosc bine oamenii. Vine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apariția lor, strivește țigara sub talpa cizmei apoi se prezintă cu multă politețe. Căpitanul conte Peter von Streinitz. Un nou ofițer instructor proaspăt detașat regimentului lor. Amănunt care, chiar dacă spus pe un ton politicos, trădează neîncrederea vădită a nemților în privința moralului trupelor române. De sub fruntea înaltă și simetrică, ochii verzi, sclipitori, arată o privire veselă, degajată. La fel de politicoși, Marius și Felix se prezintă la rândul lor. Din explicațiile celuilalt se înțelege că trebuie să ajungă urgent la sediul Legației germane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mine, cincisprezece. Muniția? Puțină. Jumătate din puterea normală de foc. Așteptăm trenurile din țară pentru aprovizionare, dar întâmpină greutăți majore la comenduirile sovietice ale gărilor din Ungaria. Sper ca Marele Stat Major român să rezolve acest lucru cât de repede. Moralul? Aproape nealterat, domnule căpitan. Ce înseamnă "aproape nealterat"? Aveți probleme deosebite? Privirea comandantului se oprește ferm asupra lui Marius. Plutonul dumitale are misiunea cea mai importantă. Reușita ei condiționează succesul atacului întregului batalion. Înțeleg domnule căpitan. Am doar ceva răciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lupta alături de noi pe acest front comun împotriva fascismului. Domnule colonel, atribuțiile mele sunt limitate strict în spatele frontului, spune cu voce fermă Iorgu. Pentru câteva secunde, pe chipul comandantului se zugrăvește expresia unui adânc dispreț. Hm, o idee exactă despre moralul și dorința de luptă a soldaților știu că se face în contact direct cu aceștia. Nu sunteți de acord? Glasul dur și tăios pronunță răspicat fiecare cuvânt. Aveți dreptate, dar... Și pentru soldații noștri, mereu aflați în mișcare, singurele momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
toate lucrurile care le-ar fi putut face, au dispărut într-o secundă. Imaginea crudă, reală, a războiului, care niciodată nu va fi arătată la jurnalele de actualități. Nimeni nu vrea să prezinte morții, doar paradele victorioase. Nu poți ridica moralul unui popor dacă îi arăți zilnic cadavre mutilate, dimpotrivă. Ori asta nici un politician nu vrea să o riște. Scoate tabachera, aprinde o țigară și trage cu nesaț. O voce cunoscută îl face să tresară. În dreptul lui, surâzător, căpitanul Apostol. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Onisei Femei, cărți, Freud, un „Tată“ catolic, canonic, critic literar și de film, prozator, propovăduitor al fricii de Dumnezeu și-al traiului întru credință și fidelitate (conjugală) și „Fiul“ - însetat de pofte carnale și iubitor de existențialiști - care își zdruncină „moralul și sănătatea“ vrând să se ia la trântă cu „Tatăl“ într-o carte. Personajele lui François Weyergans nu sunt ficțiune, autorul e naratorul, într-o scriere versatilă, ironică, dramatică și surprinzătoare, cum n-am mai citit de mult. Belgianul Weyergans
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]