5,593 matches
-
dezvoltare, fiecare (tip de) individ, vârsta preșcolară poate fi caracterizată în asociere cu: etapa preoperațională a dezvoltării inteligenței 35, reflectată în cele două stadii: * stadiul gândirii simbolice și preconceptuale: 3-4 ani36; * stadiul gândirii intuitive: 4-7/8 ani; primul stadiu al moralității preconvenționale 37 (în cadrul teoriei dezvoltării morale): până la 6 ani (când copiii apreciază corectitudinea unui comportament din perspectiva consecințelor acestuia, a posibilității de a evita pedeapsa); al treilea și al patrulea stadiu în dezvoltarea psihosocială 38, stadii caracterizate prin prisma unor
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
nu poate accepta așa ceva, fiind limitat de lege și tradiție. În The Marriage of Heaven and Hell, satiră, vizionarismul, umorul, poezia și filosofia se îmbină într-o manieră de-a dreptul inegalabila. Poemul este o satiră viguroasa și acidă, la adresa moralității convenționale, a instituțiilor religioase și statale care au creat, prin opresiune, închisori și bordeluri; energia sexuală nu este în sine un rău, ci doar represiunea acesteia; predicatorii moralității nu înțeleg că Dumnezeu este în toate, chiar si in sexualitatea omului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de-a dreptul inegalabila. Poemul este o satiră viguroasa și acidă, la adresa moralității convenționale, a instituțiilor religioase și statale care au creat, prin opresiune, închisori și bordeluri; energia sexuală nu este în sine un rău, ci doar represiunea acesteia; predicatorii moralității nu înțeleg că Dumnezeu este în toate, chiar si in sexualitatea omului. Dacă ușile percepției ar fi purificate, totul s-ar arată omului așa cum este, infinit." ("If the doors of perception were cleansed every thing would appear to man aș
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și ale experienței, 1794/1801). Dublă culegere avea subtitlul "Cele două ipostaze opuse ale sufletului omenesc", adică inocentă în care imaginația copilului nu este decît o completare a propriei evoluții, și experiența în care aceasta se lovește de reguli, de moralitate și reprimare. Apar și Europe a Prophecy și The Book of Urizen. În poemul Europe sînt prezentate venirea lui Hristos și Revoluția Franceză de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea că ținînd de aceeasi manifestare a spiritului răzvrătirii, Orc. Erdman a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al XVIII-lea omul nu exista"31; căci o reflecție autonomă asupra omului, care să constituie un demers antropologic semnificativ, o reflecție conștientă de sine și de faptul că anumite probleme filosofice (cum ar fi cea a cunoașterii, cea a moralității etc.) nu pot fi rezolvate fără redeschiderea problemei omului, dobândește realitate în momentul istoric pe care îl evocă Foucault. În plus, conștiința unui act de tematizare a umanului ca totalitate, prin urmare, și un demers antropologic semnificativ, se conturează abia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
urmă, posibilă prin funcționarea practică a rațiunii, fiindu-i acesteia formă a priori, este dată ca imperativ categoric, în forma unei porunci. Și tot rațiunea, dar în funcționarea sa speculativă, teoretică, determină cunoașterea. Or, dintr-o anumită perspectivă, cunoașterea și moralitatea instituie (formează) unitatea umanului. Rațiunea este unitatea modului existențial uman, universalul-dat-în-eu. Kant recompune unitatea de existență a omului pe temeiul a două atribute: cunoaștere și libertate, amândouă posibile datorită faptului originar al umanului, anume rațiunea. Dar gândită numai în acest
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
libertate, amândouă posibile datorită faptului originar al umanului, anume rațiunea. Dar gândită numai în acest mod, strict formal, unitatea rațională a omului încă nu reprezintă ceva; este necesar tocmai conceptul finalității, care să pună alături cunoașterea și libertatea (în fond, moralitatea). Așa încât, finalitatea constituie temeiul unității umane; ea este expresia "materială" a unității raționale de existență a omului. Enunțurile: Omul este ființă cunoscătoare și Omul este ființă liberă, deși exprimă atribute discernabile ale ființei umane, au așadar, în modul în care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
celei de-a treia Critici 57, principiu al facultății de judecare reflexive. Finalitatea mediază între conceptele naturii și cel al libertății (și, mai departe, cel al sufletului nemuritor și al lui Dumnezeu) și exprimă subordonarea cunoașterii și a naturii față de moralitate și libertate, a rațiunii speculative față de rațiunea practică. Așa cum spuneam mai sus, enunțurile despre om din filosofia kantiană alcătuiesc o unitate teoretică ce poate fi interpretată ca proiect antropologic. Dar care sunt sensurile acestui termen? Desigur, semantica pe care o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ființă rațională angajată în două lumi, fenomenală (sensibilă) și noumenală (inteligibilă). Prin ei înțelegem că omul are "puterea" de a cunoaște, dar și pe aceea de a fi liber și, astfel, de a tinde către Binele Suveran, întruchipare a sintezei moralității desăvârșite și a fericirii împlinite. În corelație cu alți termeni, ei determină un concept normativ al unității de existență a omului. De aici și ideea despre "progresul moral", formulată de Kant și socotită foarte importantă pentru "morala kantiană" de diverși
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
persoanei, fiindcă este scopul acesteia, indiferent de actul pe care îl pune la cale și îl realizează. Dar fericirea apare și în lotul per-sonalității, în măsura în care însuși scopul ultim și necondiționat al subiectului inteligibil (personalitatea), Binele Suveran, este o sinteză între moralitate și fericire, amândouă desăvârșite. Persoana țintește fericirea ca pe un scop datorat eteronomiei "sensibile" a liberului arbitru (care, conceput ca libertate a subiectului empiric, are valabilitate numai în lumea fenomenală a persoanei). Țintirea fericirii este în acord cu natura însăși
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
poate fi scop absolut, nici scop ultim al subiectului inteligibil (ceea ce este același lucru cu a fi scop absolut), ci un scop eteronom, prin urmare, precedat și condiționat de un alt scop, care nu poate fi decât din "lumea principiilor moralității", expresie ea însăși a autonomiei voinței (rațiunii practice) unei ființei raționale. Această distribuire duală a fericirii și subordonarea sa față de moralitate își au temeiul în conceptul libertății. Tocmai din perspectiva acestuia înțelegem că fericirea este scop ca atare numai pentru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
scop eteronom, prin urmare, precedat și condiționat de un alt scop, care nu poate fi decât din "lumea principiilor moralității", expresie ea însăși a autonomiei voinței (rațiunii practice) unei ființei raționale. Această distribuire duală a fericirii și subordonarea sa față de moralitate își au temeiul în conceptul libertății. Tocmai din perspectiva acestuia înțelegem că fericirea este scop ca atare numai pentru subiectul empiric; pentru cel inteligibil, ea este mai degrabă un mijloc. Altfel spus, fericirea este scop față de înclinațiile omului, dar este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și de acordul naturii cu facultatea de a râvni a omului. Relativitatea sa "inteligibilă", adică statutul ei de mijloc (în plan inteligibil), este cauzată de dependența persoanei, a omului ca ființă sensibilă, de natură. Fericirea însă își are locul alături de moralitate și astfel ea devine împreună cu moralitatea "obiect" al actului rațiunii pure, atât în regim speculativ, cât și în regim practic. În consecință, în sensul înțelegerii poziției și funcțiilor sale în unitatea de existență a omului, fericirea trebuie raportată nu doar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de a râvni a omului. Relativitatea sa "inteligibilă", adică statutul ei de mijloc (în plan inteligibil), este cauzată de dependența persoanei, a omului ca ființă sensibilă, de natură. Fericirea însă își are locul alături de moralitate și astfel ea devine împreună cu moralitatea "obiect" al actului rațiunii pure, atât în regim speculativ, cât și în regim practic. În consecință, în sensul înțelegerii poziției și funcțiilor sale în unitatea de existență a omului, fericirea trebuie raportată nu doar la un scop desăvârșit, ci și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
funcțiilor sale în unitatea de existență a omului, fericirea trebuie raportată nu doar la un scop desăvârșit, ci și la condiționările fenomenale ale acțiunilor pentru care ea este scop, condiționări care trebuie cunoscute; desigur, în tot acest "joc" intervine și moralitatea, fiindcă ea condiționează toate acțiunile care nu au un conținut moral desăvârșit. Concepte precum datoria, imperativul categoric, maxima acțiunii etc. pot fi înțelese, în sensurile lor kantiene, ținând seama de această așezare a subiectului empiric și a celui inteligibil în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ci și subiectul empiric, încărcat cu fel de fel de porniri subiective (înclinațiile), și pentru că "procesul" conștiinței, socotit ca necesar, de vreme ce subiectul empiric impurifică legea morală, nu poate avea loc fără intervenția unei conștiințe morale absolute, Kant susține că principiul moralității, însăși legea morală, îi este propriu și ființei supreme, lui Dumnezeu. Doar că, nefiind vorba de o unitate de existență duală, ca în cazul omului, Dumnezeu acționează numai din datorie. Tocmai această înălțare a conștiinței omenești dincolo de limitele subiectului sensibil
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
apare este autonomia voinței (a rațiunii pure practice). Imposibilă în lumea fenomenelor, "cauzalitatea prin libertate" este validată de Kant în orizont inteligibil, în universul scopurilor; în absența sa, întreaga viață practică (morală) ar fi imposibilă, iar fără acceptarea postulatului corespunzător, moralitatea ar fi de neînțeles. Imposibilitatea sa în fapt, ca "realitate obiectivă", l-ar transforma pe om în genere, ființa rațională într-un automat natural. Rațiunea practică însă are ca formă a priori legea morală și, firesc, aceasta din urmă este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
liberă față de vechile moduri ale muncii, dar, totodată, ca ființă constrânsă de forțele energetice ale lumii, ce au forma aptitudinilor, și de idealul cultural al comunității în care personalitatea creatoare trăiește. Am putea gândi, date fiind mențiunile lui Kant despre moralitate și fericire, că prima este condiția originară a Binelui Suveran, iar fericirea este condiția secundă deoarece apare ca o "consecință moralmente condiționată, însă totuși necesară, a moralității"75. Totuși, amândouă se află în sinteza Binelui Suveran, echilibrate și cu aceeași
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care personalitatea creatoare trăiește. Am putea gândi, date fiind mențiunile lui Kant despre moralitate și fericire, că prima este condiția originară a Binelui Suveran, iar fericirea este condiția secundă deoarece apare ca o "consecință moralmente condiționată, însă totuși necesară, a moralității"75. Totuși, amândouă se află în sinteza Binelui Suveran, echilibrate și cu aceeași demnitate "ontologică". Nu trebuie însă nesocotite, chiar dacă acceptăm ideea din urmă cu totul acceptabilă în context kantian diferențele de mundaneizare a lor și ele acceptabile în același
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ontologică". Nu trebuie însă nesocotite, chiar dacă acceptăm ideea din urmă cu totul acceptabilă în context kantian diferențele de mundaneizare a lor și ele acceptabile în același context -, care dau seama și de o anumită diferență de nivel între cele două (moralitatea și fericirea), valabilă însă doar din unghiul unei "analitici" a unității de existență a omului. Binele Suveran este scop pur, dat a priori, așadar necesar (în context kantian); "puritatea" sa nu aneantizează "subiectul" care îl susține. El este scopul voinței
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cunoștință, pentru că el nu poate fi nici măcar ca posibilitate obiect de experiență (condiție fundamentală pentru cunoștință). Nici în noul context, cel etic, sufletul nemuritor nu apare ca o cunoștință, ci ca obiect al unui postulat, cu funcții determinate în înțelegerea moralității, funcțional, prin urmare, într-un alt plan, cel al "vieții reale" a ființei raționale, ca o condiție a scopului ultim și desăvârșit, Binele Suveran. Ne-am putea gândi, date fiine aceste reveniri ale lui Kant asupra unor concepte "problematice", asupra
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
anume intenție a filosofului, privind situarea conceptului legii morale în zona condițiilor originare ale conceperii omului ca subiect al cunoașterii și al acțiunii. Oricum, este de regândit problema acestei situări a conceptului legii morale și consecințele ce decurg în privința intervenției "moralității" în sfera de legiferare a rațiunii teoretice. O anume dislocare a acestei situări pare a se produce prin postulatul existenței lui Dumnezeu. Poate nu direct, ci prin faptul că acest postulat reface unitatea de existență a omului. Oricum, legea morală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
deși ea funcționează ca un postulat al rațiunii practice. Acest fapt, deși "aporetic", nu trebuie ocolit, pentru că el susține motivații puternice pentru o interpretare care mizează pe ideea unității de existență a omului. Astfel, dacă legăm ideea în cauză de moralitate, iar aceasta este concepută ca fiind desăvârșită în ipostaza Binelui Suprem, atunci acesta nu are nici o "rațiune" în afara Binelui Suveran, ceea ce înseamnă că virtutea trebuie completată cu fericirea, iar personalitatea cu persoana, nici una dintre aceste părți neavând vreun rost dacă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acesta, am putea spune, este înfăptuită sinteza în unitatea umană. De fapt, conceptul finalității reprezintă sinteza însăși a cunoașterii și acțiunii (libertății). Dat fiind faptul că originea sa este omul (e vorba de "finalitatea practică", originară), el are legătură cu moralitatea și cu fericirea; și, desigur, cu sinteza acestora, Binele Suveran. Și pentru că el trece în condiția de "finalitate a naturii", conceptul în cauză are legătură cu însăși posibilitatea ființei raționale de a "cunoaște" natura ca și cum ea ar fi un sistem
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
printre ele); b) părăsirea, de către Kant, a semanticii "clasice" a acestui concept. Categoriile (formele a priori ale intelectului) sunt concepte universale pentru cunoaștere, în vreme ce finalitatea este un concept particular al facultății de judecare reflexive; categoriile nu semnifică și în ordinea moralității decât în măsura în care aceasta presupune și cunoaștere; în spațiul ei propriu, categoriile intelectului sunt inoperante; finalitatea, în schimb, reprezintă un "principiu" în acest spațiu al moralității, așa încât lipsa sa din tabela categoriilor intelectului pare a fi firească. Pe de altă parte
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]