2,283 matches
-
place? — Ipocrizia. Felul în care pretind că le pasă, în timp ce profită de pacienți. — Dar n-ar putea ajuta pe nimeni, dacă nu și-ar folosi eșecurile. Fata își plecă fruntea, astfel încît el nu-i văzu decît creștetul capului, și mormăi: Nu detești locul ăsta, dacă poți să spui așa ceva. — îl detest din tot sufletul. O să-l părăsesc atunci cînd o să găsesc un însoțitor. Ea își ridică privirea. — O să merg cu tine. Și eu vreau să plec. Lanark era încurcat. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de mijloc, și-i spuse: — Mămicuța mea mică, ce-ai zice de-o pipă? I-ai dat lu’ tata o pipă, dă-mi și mie una. Doamna Coulter scoase un pachet de țigări din buzunarul șorțului și i-l dădu mormăind. — N-ai tu vîrsta să fumezi, dar... — Așa e, dar măicuța mea mică nu-mi poate refuza nimic. Ăștia doi au discutat despre artă? — Mda, au tot vorbit de arta lor. — Hei, Thaw, prietenul meu intelectual, ce vrei să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu o mustață neagră și un cap pătrățos, într-atît de vîrît între umeri încît părea că nu și-l poate mișca independent de corp. îi luă lui Thaw pulsul și temperatura, îl întrebă de cînd era în starea asta și mormăi cu gravitate. Domnișoara Maclaglan aduse o cratiță cu apă fierbinte, cu o cutioară metalică prinsă în interior. El scoase părțile de sticlă și metal din cutie, le asamblă într-o seringă hipodermică, o umplu dintr-o sticluță cu capac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
duceau jos. Doamna Gilchrist strigă pe un ton ursuz: — Ce mod minunat de a-ți petrece vacanța, Duncan. Era o dimineață proaspătă de iulie. Thaw se prinse de marginea băncii din ambulanță, în timp ce domnul Thaw, aflat pe cea din față, mormăia și încerca să ridice cu ajutorul unui pix încuietoarea unui geamantan. — Ce s-a-ntîmplat? întrebă Thaw. — încuietoarea asta blestemată s-a înțepenit. — N-am nevoie de geamantan la spital. — Bineînțeles că n-ai. E pentru hainele tale. Fereastra mată era puțin deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
celălalt birou. Cine din clădirea asta înțelege organismul ca întreg? Tu și cu mine și bătrîna de la etajul superior, poate, dar restul au uitat. Li s-a spus, dar au uitat. — Pettigrew e cinic, zise Gilchrist rîzînd. — Un cinic plăcut, mormăi Pettigrew. Să nu uiți, Pettigrew este pentru toți un cinic plăcut. Secretara puse o tavă cu serviciul de cafea pe masă. Gilchrist își luă ceașca la fereastră, se așeză pe pervaz și vorbi oracular: — Slujbe. Stabilitate. Mediu. Trei birouri, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
creierul orașului, prima casă a cunoașterii instituționale și administrației moderne. Peste cîteva secole se va împărți în tribunal, universitate, templu, trezorerie, bursă și arsenal. I-auzi, i-auzi! strigă Weems pe neașteptate, și se auziră cîteva aplauze răzlețe. — La naiba! mormăi Odin. Vorbește de zece minute și abia a ajuns la subiect. — Propozițiile astea vagi mi se par foarte liniștitoare, spuse Powys. — Ca și cum am fi din nou la școală. Dar nu toți oamenii triburilor sînt adoratori servili ai bogăției [zise Monboddo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
voluntară de secretariat pentru Clubul de Camping din Marea Britanie și Asociația Scoțiană a Căminelor pentru Tineret. Mama a avut parte de mai puține bucurii după căsătorie, și acum îmi dau seama că își dorea mai mult de la viață, deși rareori mormăia nemulțumită. Erau, deci, un cuplu obișnuit. Am avut o soră mai mică pe care o zgîndăream și cu care mă băteam, pînă am ajuns să locuim în case separate. Atunci mi-a devenit unul dintre cei mai buni prieteni. î
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
primul rând talia; era mai înalt decât o crezuse Gosseyn ― cel puțin un metru Bo. Se putea vedea modul de articulare al brațului de plastic cu cușca artificială care îi acoperea toracele și faptul că chipul lui putea exprima tulburarea. mormăi: ― Ce noroc am avut că nu l-am lăsat să ajungă la psihiatrul acela. Am dat lovitura la momentul potrivit, chiar la început, Michael Hardie părea enervat: ― Ce tot vorbești acolo? Nu uita că ocup actuala funcție datorită numai abilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-se cât de prost fu-sese că n-o făcuse mai degrabă. Gândurile îi fură întrerupte de apariția pe ecran a ochiului unui robot: ― Pentru ce stea doriți legătura? întrebă vocea uniformă a robotului. Gosseyn îl privi aiurit și reuși să mormăie: ― M-am răzgândit. Închise și se prăbuși într-un fotoliu. Ar fi trebuit să-și dea seama, gândea el, că baza galactică de pe Venus avea o centrală proprie ca să poată avea oricând legătura cu orice planetă. Care stea? Pentru tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că a eșuat... Aha! știam eu c-o să te intereseze. Dar ca acest eșec să devină sau nu o realitate, asta depinde în întregime de receptivitatea pe care o vei avea față de o idee ce mi-a venit. ― A eșuat! ― mormăi Gosseyn ca un ecou. Din acel moment, nu-l mai ascultase. Se gândise: "poate n-am auzit bine". Și încetul cu încetul, semnificația cuvintelor îi apăru cu claritate în minte, dar, cu toate astea tot nu-i venea să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lui, deși îl afectă, se încheie cu hotărârea sălbatică de a proceda exact așa. Astfel că schiță o mișcare negativă din cap când Lavoisseur întinse mâna să ia arma. Bătrânul îi aruncă o privire pătrunzătoare. ― Vrei informații, nu-i așa?' ― mormăi el. Și râse ușor, cu un râs ciudat, amuzat. ― Bine, ce vrei să știi? ― Despre corpurile mele. Cum... Fu întrerupt. ― Secretul nemuririi ― zise bătrânul ― presupun izolarea individului de dublele potențialități moștenite de la părinții săi. Respectiv, crearea de gemeni sau frați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că, făcând abstracție de circumstanțe, te iubesc neînchipuit de mult, în calitate de mireasă a fostului tău coleg de școală, deși nu sunt mormonă, dar asta nu contează, și așa mai departe...“. „Constantinescule“, a spus atunci cu glas tare Iason, „ce tot mormăiți voi acolo, ce tot te uiți la nenorocita asta ? E o scârbă, am găsit-o în mlaștini, aproape leșinată, pe când veneam încoace, i-am tras atunci și câteva șuturi, ca să mă țină minte, aș fi lăsat-o acolo, să crape
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gură, un fel de mormăit. Cu toate astea, Dragoș le-a înțeles și s-a oprit o clipă. „Nu se speiie“, mi-a spus, „e piietenul meu, a venit să ne jucăm...“. „Prietenul tău, pe dracu’“, am izbutit eu să mormăi pe când el își reluă dansul în jurul copilului. Îi vedeam și îi auzeam pe amândoi ca dintr-un cub de ceață, mâinile puștiului luceau, dar fața nu i se înverzise încă, îmi era atât de somn, încât m-aș fi aruncat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
agonia a 63 de cetacee cunoscute sub numele Steno rostratus și eșuate pe plajele pustii ale arhi pelagului. 10. Așadar, pe vremea când alergam jignit și dezgustat de-a lungul coridorului, am plutit o noapte întreagă și pesemne că am mormăit prea tare pentru că, a doua zi, întâmpinându mă la chiuvetă, după ce mi-a reamintit cât este ea de curată și a remarcat bandajul care îmi acoperea pumnul drept, doamna Gerda a spus : „Ți-a fost hău azi-noapte ?“. „Nu. De ce ?“ „Fiindcă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sofa ?“, m a întrebat după un timp Maria. „Mi-ar fi mult mai ușor...“ „Fă cum vrei“, i-am răspuns. Ea s-a întins pe sofa, o vedeam ca pe o formă oarecare, nedefinită. Apoi, pe neașteptate, forma aceea a mormăit : „Ce ai cu mine ? De ce ești împotriva mea ?...“. Poate vorbise Maria, dar vocea, groasă și brutală, nu era a ei. 14. Totul devenise idiot și comic, dar n aveam chef de râs. Îmi era milă de Maria, forma întinsă pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lor. Ridică vocea într-un urlet frenetic. - Discipole, dacă mă auzi, dă-i drumul. Ridică grilajul. Ridică-l! Dacă auzi sau nu, Discipolul oricum nu făcu nimic. Grilajul nu se ridică. Jurig se calmă și revenii la pat. Se așeză mormăind: - Așteaptă numai. Așteaptă numai! Pentru Gosseyn așteptarea se sfârșise. Jurig, în explozia lui, îi arătase soluția. Își dădu seama că tremura. Știa ce avea de făcut. Discipolul însuși îi va furniza soluția la momentul oportun. Nu era de mirare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
primul rând talia; era mai înalt decât o crezuse Gosseyn ― cel puțin un metru Bo. Se putea vedea modul de articulare al brațului de plastic cu cușca artificială care îi acoperea toracele și faptul că chipul lui putea exprima tulburarea. mormăi: ― Ce noroc am avut că nu l-am lăsat să ajungă la psihiatrul acela. Am dat lovitura la momentul potrivit, chiar la început, Michael Hardie părea enervat: ― Ce tot vorbești acolo? Nu uita că ocup actuala funcție datorită numai abilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-se cât de prost fu-sese că n-o făcuse mai degrabă. Gândurile îi fură întrerupte de apariția pe ecran a ochiului unui robot: ― Pentru ce stea doriți legătura? întrebă vocea uniformă a robotului. Gosseyn îl privi aiurit și reuși să mormăie: ― M-am răzgândit. Închise și se prăbuși într-un fotoliu. Ar fi trebuit să-și dea seama, gândea el, că baza galactică de pe Venus avea o centrală proprie ca să poată avea oricând legătura cu orice planetă. Care stea? Pentru tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
că a eșuat... Aha! știam eu c-o să te intereseze. Dar ca acest eșec să devină sau nu o realitate, asta depinde în întregime de receptivitatea pe care o vei avea față de o idee ce mi-a venit. ― A eșuat! ― mormăi Gosseyn ca un ecou. Din acel moment, nu-l mai ascultase. Se gândise: "poate n-am auzit bine". Și încetul cu încetul, semnificația cuvintelor îi apăru cu claritate în minte, dar, cu toate astea tot nu-i venea să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lui, deși îl afectă, se încheie cu hotărârea sălbatică de a proceda exact așa. Astfel că schiță o mișcare negativă din cap când Lavoisseur întinse mâna să ia arma. Bătrânul îi aruncă o privire pătrunzătoare. ― Vrei informații, nu-i așa?' ― mormăi el. Și râse ușor, cu un râs ciudat, amuzat. ― Bine, ce vrei să știi? ― Despre corpurile mele. Cum... Fu întrerupt. ― Secretul nemuririi ― zise bătrânul ― presupun izolarea individului de dublele potențialități moștenite de la părinții săi. Respectiv, crearea de gemeni sau frați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
perfectă dreptate, se amestecă un tânăr, care urlă furios la Dresley. Cum naiba ai putut să faci o asemenea gafă psihologică? Doar știi că McAllister va trebui să execute poruncile noastre ca să se salveze, și asta încă foarte repede! Dresley mormăi: - Fir-ar să fie! Realitatea este că n-avem timp de pierdut cu explicații și eu mi-am zis că l-am putea speria ușor. Dar văd că avem de-a face cu un om inteligent. McAllister făcu ochii mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care o strângea cu un șurub la placa de bază a motorului atomic pe care-l repara. Așteptă o vreme, din ce în ce mai enervat că individul nu-i oferă de bunăvoie și alte informații. O curiozitate crescândă îl făcu până la urmă să mormăie țâfnos: - Și presupun că polițaiul l-a luat imediat pe sus, nu? De fapt nu presupunea câtuși de puțin una ca asta, dar, oricum, găsise un mijloc de a deschide conversația. - Nu era bărbat, ci fată. Fara încruntă din sprâncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o întindă. Ce ziceți, îl lăsăm? Trebuie să fi fost o întrebare pur retorică, căci acoliții nu răspunseră decât printr-o strâmbătură. - Personal, continuă individul, sunt de comun acord cu el că poate s-o șteargă. Dar ia să vedem, mormăi acesta mai departe. După indicatorul de transparență, are portmoneul la căldurică în buzunarul de la piept din dreapta și mai are cincizeci de bancnote într-un plic prins cu acul de siguranță în buzunarul de la cămașă... Apoi, mai are, în buzunarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
multă greutate cuvintelor, altfel neimportante. Îl privi ironic pe Cayle: - Ai vrea să intri și tu... hâc... În armată? Bine, e în regulă... hâc... vino la mine la birou... hâc... chiar mâine. Vocea începu să i se piardă. Rămase să mormăie ceva în sinea lui, iar când Cayle îi puse o întrebare bâigui că a venit în Orașul imperial "... când eram cam de vârsta dumitale. Doamne, ce ageamiu eram!" Indignarea amestecată cu vinul îi dădu un spasm și un tremur: - Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care până atunci stătuse jos, se ridică, deodată, în picioare. Făcuse o mișcare automată, motivată de conștiința faptului că era doar un intrus acolo. Se afla la jumătatea drumului spre ușă când simți privirea femeii ațintită asupra lui. - Domnule colonel, mormăi el, vă mulțumesc pentru onoarea... Glasul său suna dezgustător chiar și pentru propriile-i urechi. Se întrerupse, rușinat. Îl inundă un val de nesiguranță, nevenindu-i să creadă că așa ceva i se întâmplase tocmai lui. Aruncă femeii o privire ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]