1,711 matches
-
subteranele minelor de cărbuni din Țara Galilor. Mama lui urma să fie asigurată că el va veni mai târziu, negreșit. Așa se face că, după datele de la poliție, prima localitate în care am locuit în libertate s-a numit Köln-Mülheim, un morman de ruine în care, în chip miraculos, mai supraviețuiseră ici și colo plăcuțe cu nume de străzi. Ele erau fixate de resturi de fațade sau atârnau, ca o săgeată care-ți arăta drumul, de stâlpișori ce se ițeau dintre dărâmături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă durea. Nici urmă de dor de casă care să-mi dicteze versuri. Nici un sentiment de vinovăție care să-mi producă mâncărimi. Numai propria sa persoană părea să-l îngrijoreze pe cel ce se plimba fără țintă printre ruine și mormane de dărâmături, căci de alte griji nu-mi aduc aminte; sau poate că, împreună cu suferința mea de nenumit, m-am refugiat în interiorul Domului din Köln? Deteriorat pe dinafară, colosul cu două turnuri rămăsese în picioare, atunci când orașul strâns în jurul măreției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a făcut să se prăbușească. Chiar dacă în subterană nu m-am transformat într-un social-democrat, la suprafață mi-au fost totuși transmise unele opinii când, într-o dimineață de duminică, mecanicul meu de locomotivă m-a luat cu el în mormanul de ruine curățat care era Hanovra, fiindcă acolo președintele social-democraților, Kurt Schumacher, avea să vorbească sub cerul liber cu câteva zeci de mii de oameni. Nu, el nu vorbea, el striga, așa cum o făceau odinioară toți politicienii, nu numai Gauleiter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îi deplângea mai puțin pe nenumărații morți care zăceau pe străzi și erau aruncați de comandouri de debarasare în gropi comune, ci mult mai mult faptul că nu putuse să ridice o piatră funerară pentru nici unul dintre cadavrele adunate-n mormane. Frații silezieni erau iubitori de literatură. Știau să recite epigrame de-ale lui Angelus Silesius și să le cioplească în piatră în chip de inscripție: „Fii, omule, esențial, căci lumea asta când dispare, hazardul va muri și el, esența însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
văzut pe fereastră că în curtea îngustă supraviețuise un castan ai cărui muguri grași străluceau. Vizavi de imobilul de închiriat se afla o rămășiță de fațadă pe un teren plin de ruine, dar în stânga și în dreapta străzii nu mai existau mormane de ruine, doar suprafețe virane, curățate, pe care se învârtejea vântul; acum spulbera zăpada, mai târziu ridica praful și-l repartiza atât de uniform în întregul oraș, încât mie, indiferent încotro mergeam - la apropiata facultate din Steinplatz sau la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o strâng și mai tare în brațe pe Kate. Copilul meu frumos și prețios. Dar tocmai atunci Kate a început să ceară să fie hrănită, așa că m-am dat jos din pat și m-am îmbrăcat rapid împiedicându-mă de mormanul de haine care zăcea pe podea. Apoi amândouă am coborât la parter. Unde o dispută de mică amploare era în plină desfășurare. Anna, mama și Helen stăteau în jurul mesei înconjurate de rămășițele micului-dejun. Tarte, ceainice, cutii de cereale și ambalaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care el a lăsat-o în farfurie, relația e ca și încheiată. Asta sau mă mărit cu el. Ei, sau cel puțin asta fusese schema până acum. Nu mai mănânci? m-a întrebat Adam într-un final, uitându-se la mormanul de mâncare din farfuria mea. Era dezamăgit, iar eu mă simțeam îngrozitor. —Adam, am spus stânjenită. Îmi pare rău. Sunt sigură că mâncarea e foarte bună, dar pur și simplu nu pot să mănânc. Nu știu de ce. Îmi pare sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu bunătate. S-a îndepărtat de mine și m-a privit în ochi. —Așa ești. Deci, pentru început, putem să scăpăm de toate astea, a continuat el strângând hârtiile de pe masă și dându-le de-o parte sub forma unui morman dezordonat. De ce? l-am întrebat eu. Pentru că n-o să vindem apartamentul. James mi-a zâmbit. Și mi-a privit, cu ceva mai multă atenție chipul alb ca varul, marcat de o expresie șocată. —Of, Doamne, a zis pocnindu-se dramatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Big Hall și, în timp ce fuge de acesta, își prinde piciorul într-o capcană pentru iepuri, astfel că piciorul trebuie să-i fie amputat, iar rana trebuie să fie cauterizată cu un vătrai încins în foc, în timp ce urletele ei răsunau printre mormanele de zgură. Sau așa sunt toate romanele astea? În orice caz, tipul era mult mai interesat de Catherine Cookson decât de mine, iar chestia asta m-a cam scos din sărite. Îmi doream cu disperare să-mi exersez proasta dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Adică nechemat În țărînă, pentru cititorul de la pompele funebre care atît așteaptă. Însă, așa cum bănuiți, avionul nu se prăbușește. Pentru că trebuia musai să-l vedem pe De Niro cum a reușit În viață cu automobilul lui cu bord verde și mormanul de bani pe care-l va da pe-o casă unde s-o pună pe Jane Fonda, eventual În capul scărilor. În cele din urmă, film cu o singură replică: Teach me read, o roagă la un moment dat De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atît de trist, Încît ajunge aproape incredibil și invers. În altă ordine de idei istorice, cred că s-ar putea spune că superficialitatea Înfiptă-n bășcălia națională (care-mpiedică mîndria să prindă formă și să iasă din starea lichidă), alături de mormanul de defecte ale unui popor Împleticit În sărmăluțe, cîntărește totuși mai greu În balanța farmaceutică a lui Dumnezeu decît violența, cea mai gravă, esențiala tară a umanității sau ce-o fi asta de pe planeta animalelor. Lipsa sentimentului onoarei, trăsătură desăvîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
jos și Îl bătu pe Perkins cu mîinile lui rănite. CAPITOLUL 76 Conacul lui Patchett În ruine - un hectar Întreg de ruine și funingine. Așchii de șindrilă pe gazon, un palmier ars În piscină. Clădirea Însăși se transformase Într-un morman de moloz și cenușă Îmbibată cu apă. Să cauți un seif protejat cu bombă Într-un perimetru de o sută de milioane de centimetri pătrați. Ed scormonea cu vîrful pantofului prin moloz. David Mertens bîntuia prin preajmă - trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de centimetri pătrați. Ed scormonea cu vîrful pantofului prin moloz. David Mertens bîntuia prin preajmă - trebuia să fie acolo. Așa era firesc. Podeaua se prăbușise În spațiile goale ale fundației - grinzi care trebuiau date la o parte. Grămezi de lemne, mormane de stofă udă, dar nici o scînteiere metalică, nimic care să trădeze locul. Muncă de o săptămînă pentru o echipă de zece oameni, plus un tehnician pentru dezamorsarea bombei. Ocoli ruinele și se duse În curte. O verandă de ciment În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
obsesii care mai mult se ghiceau. Purta o rochie cu flori mari și palide, pe un fond verde-cenușiu, legată cu un cordon subțire și lung, dar pe urmă n-a mai știut exact cum arătau hainele ei, pentru că deveniseră un morman de rufe risipite lângă pat și tot ce mai vedea, la lumina stelelor strecurată printr-o fereastră îngustă și în parte acoperită cu o draperie, erau carnea ei parcă mult prea albă și dinții albi strânși cu încăpățânare. Îi auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a izbit în față căldura răcoroasă a orașului zvâcnind, zumzet și vuiet neodihnit și prăfos, oameni grăbiți, claxoane, chiote de copii, țărani și precupețe ademenind pe glasuri diferite cumpărătorii, în piața de alături, către legumele și fructele stivuite în imense mormane strălucind colorate, înghesuială și frânturi de vorbe, palpitația colosală și indiferentă a orașului continuând să trăiască în atotputernicia lui, palpitația indiferentă a orașului deasupra căruia se legănau nesigur zdrențe de nori și frunze moarte. Acum știind că trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l izbește în pupile, îl face să lăcrimeze, îl obligă să-și pună ochelarii. A mers încet, a traversat parcul, a privit cu gândul aiurea fața lacului încrețită de vânt, pe care săltau bărcile închiriate de adolescenți, a călcat peste mormanele de frunze uscate, a trecut prin vacarmul pieții, pe lângă vitrinele goale sau cu mărfuri inestetic aranjate, a privit la sfârșit pereții murdari pe care prinsese în ace cu gămălie peisajele nordice, aisberguri, fiorduri, păduri, lacuri înghețate, vălătuci de nori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu se mai simțea prizonier. Cel puțin așa a crezut. Atunci a început să-și scrie gândurile pe frânturi de hârtie, pe caiete, pe colțuri de ziare pe care le lăsa răspândite pretutindeni în cameră, după ce i se strânsese un morman diform lângă bibliotecă, puțin îi păsa dacă și mai ales când avea careva să-și arunce privirea asupra lor, fie și din simplă curiozitate. De fapt, știa că n-avea cine s-o facă, nu mai trecea nimeni pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fie o eroare, dar, pe urmă, am înțeles că așa trebuie să fi fost, că era posibil ca astfel să se fi întâmplat totul. L-am vizitat din nou. Se schimbaseră multe în camera lui, dispăruse - probabil de multă vreme - mormanul de hârtii. A rămas doar una pe care nu știu de ce o luasem cu mine, de prima dată, îmi părea extraordinar de frumos scrisă. Era schimbat și el, nu numai la suprafață, mai împlinit și bărbat normal. Dar era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încape nici o îndoială că întrebarea următoare este adresată fratelui ei. Tu îți mai faci rugăciunea, Lawrence? El nu răspunde. — Eu mi-aș face-o astă-seară dacă aș fi în locul tău. Secătuită de orice sentimente, Rebecca stătea întinsă, sprijintă de un morman de perne. Își desfăcu încet picioarele și își masă coapsele, domolindu-și durerea. Lângă ea, cu capul lăsat greu pe umărul ei, Mortimer a adormit deja. Îi luase aproape patruzeci de minute să atingă momentul culminant. Îi lua din ce în ce mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
simplu la ideea că s-ar putea întâmpla așa ceva: și totuși totul fusese cât se poate de simplu. Îmi petrecusem seara precedentă tolănit în fața televizorului, înnebunit de plictiseală, deși intențiile mele fuseseră de toată lauda. În ultimii ani adunasem un morman de casete video pe care nu le vizionasem și sperasem că de data asta voi rezista să văd măcar una până la capăt. Dar părea că optimismul meu fusese din nou exagerat. M-am uitat la prima jumătate a Orfeului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pășteau pe pășunile de pe dealurile presărate cu frumoase case de fermă din gresie și pe ici, pe colo cu câte un sat - câteva șiruri de terase de ardezie cenușie cuibărite intim într-o vale. Mai încolo, au început să apară mormane uriașe de cărbune pe lângă șine, unde ținutul Chesterfield anunța începutul țării minelor, cu orizontul dominat mai întâi de macarale și puțuri de mină și apoi, discret, o fleșă de biserică, strâmbă, care îmi dădu un fior de nostalgie, purtându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Poate nu va fi la fel de greu cum crezusem. Acum, poate vreo două propoziții prin care să descriu dormitorul și apoi suntem p edrumul cel bun. Era o Ce era totuși? Nu voiam deocamdată nimic sofisticat, înglodându-l pe cititor în mormane de cuvinte inutile. Un singur epitet bine ales ar trebui să-și facă efectul. Ce-ar fi să scriu că... Era o cameră mare Nu: mult prea plicticos. Era o cameră luxoasă? Prea era un clișeu. O cameră fermecătoare? Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Un scurt popas la Dulap, unde am găsit o pereche nou-nouță de cizmulițe maro marca Jimmy Choo până la genunchi, care se potriveau perfect cu fusta din piele pe care am Înșfăcat-o, iar pantalonii din piele Întoarsă au aterizat În mormanul cu rufe „haute couture“ (prețul curățătoriei chimice e de minimum șaptezeci și cinci de dolari pe articol de Îmbrăcăminteă. Singura oprire care Îmi rămăsese de făcut era la Cabina de Machiaj, unde una din lucrătoare a aruncat o singură privire asupra machiajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
două minute ca să Împacheteze perfect fiecare cutie În parte și alte cincisprezece secunde ca să o lege cu panglica albă de satin. Se mișca eficient, fără a irosi o singură secundă, și clădea cutiile gata Împachetate În noi grămezi În spatele ei. Mormanul cutilor Împachetate creștea necontenit, dar cel al cutiilor neîmpachetate nu părea să scadă câtuși de puțin. Am estimat că ar putea s-o țină tot așa Încă patru zile și tot nu le-ar termina. Am strigat-o În vacarmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
capul pe birou ca să mă odihnesc câteva clipe, dar Emily și-a dres vocea. Foarte sonor. — Ăă, ești bună să vii să mă ajuți? m-a Întrebat ea, deși nu suna deloc a Întrebare. Uite, Împachetează astea. A aruncat un morman de hârtie albă spre mine și și-a reluat activitatea. O melodie cântată de Jewel urla În boxele atașate suplimentar la iMacc-ul ei. Taie, Înfășoară, pliază, lipește: Emily și cu mine am muncit toată dimineața și ne-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]