19,458 matches
-
înmormântări apar în mod simbolic toate personajele, iar noi suntem martori la întâlnirea sufletelor, suntem atrași într-un capitol care, parcă, ar face parte din scrierile profeților, plin de duh sfânt, în care se adună toți eroii cărții, vii sau morți. Ne înfiorăm când atingem și nu atingem, în același timp, ceremonialul religios care oferă sufletelor o posibilitate de exprimare, care dă lumii rugăciunea de acceptare a destinului și iertare. Fiecare personaj aduce câte un dar care exprimă în felul său
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
care se află Eric. Mă întreb dacă nu cumva apariția fulgurantă a lui Mathieu Amalric în rolul patiserului-activist cu nume românesc, André Petrescu, nu se integrează aceluiași orizont imaginar. Înainte de a fi distrus de hazardata speculație financiară, Eric este deja mort, deja imolat în limuzina-sarcofag din care iese asemeni unui vampir în scurte și ratate incursiuni revitalizante. Discuția despre partiționarea infinitezimală a timpului devine relevantă în rapiditatea cu care se dezintegrează imperiul lui Eric și Eric însuși. Capitalul devine spectral în
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
Nae Ionescu), pare să rămînă doar în mintea și pe buzele unora, iar în inimă deloc. Cineva spunea că cea mai mare distanță de parcurs pe lume este de la creier la inimă. Iar Sf. Apostol Iacov avertizează: „Credința fără fapte moartă este” [Iacov 2, 26]. Depășind acest moment neplăcut, se cuvine să începem noul an curățiți de ura ce ne-a sfîrtecat și, mai mult chiar, ne-a făcut să uităm cine este dușmanul comun. Am blamat necontenit (chiar dacă just) opoziția
Mihai Neamţu, scrisoare către mişcările neolegionare () [Corola-journal/Journalistic/42612_a_43937]
-
poezia, interferând neavenit alte niveluri emoționale decât cele strict necesare. Nici măcar stilistic, pe Dan Sociu, anormalitatea nu-l interesează. Ieșirea din cele firești este, pentru el, o formă de spectacol. Pe care n-o acceptă. Un poem se numește Arta moartă a comparației (probabil ca o trimitere la Instituția moartă a poștei, volumul lui Ionuț Chiva) și, iarăși, poate fi citit în două feluri. Ca o declarație de unicitate zen și, desigur, ca o repudiere a unei formule literare. „Înainte să
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
necesare. Nici măcar stilistic, pe Dan Sociu, anormalitatea nu-l interesează. Ieșirea din cele firești este, pentru el, o formă de spectacol. Pe care n-o acceptă. Un poem se numește Arta moartă a comparației (probabil ca o trimitere la Instituția moartă a poștei, volumul lui Ionuț Chiva) și, iarăși, poate fi citit în două feluri. Ca o declarație de unicitate zen și, desigur, ca o repudiere a unei formule literare. „Înainte să-mi strîng cortul,/ mia zis ceva foarte frumos din
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
literare însă, motivul pentru care comparațiile nu-și au rostul e altul. Inutil să mai spun aici care. P.S. N-aș putea să nu menționez, măcar într-un Post Scriptum, că ilustrația copertei, bucolică în esență, aparține unui peisagist american mort la începutul secolului trecut, pe numele său Winslow Homer. Dacă alegerea a fost întâmplătoare, promit să retrag aceste câteva rânduri!
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
Rus din motive personale. Abraham nu a dorit să precizeze care este motivul personal invocat de Manoloiu. Se pare însă că un motiv pentru care Monoloiu a emis a doua adresă este faptul că și-a găsit pe liste soția moartă de 20 de ani. Manoloiu a spus că el nu își poate asuma responsabilitatea, iar acesta ar fi putut constitui un motiv puternic. Manoloiu s-ar fi găsit în situația reclamată de mulți români după referendum. Aceștia și-au găsit
Motivul personal pentru care "chestorul" a semnat adresa anti-Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/42704_a_44029]
-
ani. Manoloiu a spus că el nu își poate asuma responsabilitatea, iar acesta ar fi putut constitui un motiv puternic. Manoloiu s-ar fi găsit în situația reclamată de mulți români după referendum. Aceștia și-au găsit rude sau apropiați morți de mult pe listele electorale permanente. Chestorul Manoloiu a fost amenințat direct de Traian Băsescu, iar la câteva zile distanță a fost ridicat de procurori pentru audieri. “Decizia de ieri a CCR a fost declanșată de un chestor care i-
Motivul personal pentru care "chestorul" a semnat adresa anti-Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/42704_a_44029]
-
Mort la 36 de ani într-un accident de automobil, Roger Nimier (1925-1962) a fost unul din cei mai originali și contestați scriitori francezi. Era un frondeur înnăscut. Iubea provocările și sarcasmele memorabile. Excela în proza scurtă, în publicistică și în
Redescoperirea lui Roger Nimier () [Corola-journal/Journalistic/4275_a_5600]
-
prieten, Nimier îl dăduse mașinii lui adorate: Gaston Martin. Fiindcă l-a vizitat în 1952 pe bătrânul Charles Maurras la Meudon, unde acesta avea domiciliu obligatoriu după 1945, a fost calificat de „fascist”. Vecin de birou cu Camus la Gallimard, mort și el într-un accident rutier, cum se știe, Nimier nu-l cruța totuși de sarcasme, ca și pe Sartre și pe alții. Cincizeci de ani de la moarte, „Cahier de l’Herne” îi consacră insolentului scriitor un număr bogat în
Redescoperirea lui Roger Nimier () [Corola-journal/Journalistic/4275_a_5600]
-
și alte nume sonore, iar acum același Purvitis reprezentând la Bruxelles Letonia cu „Iarna”, tabloul lui magic. Iar scriitorii? Descopăr uimită o literatură puternică, un stil original, o forță neobișnuită în scrierile lor. De la povestirile lui Janis Ezerins, un autor mort la doar 33 de ani, cu umorul său negru, cu situațiile absurde ori grotești, dar cu un talent remarcabil, până la Eriks Adamsons, socotit a fi Alfred de Musset al literaturii letone. Surpriza deplină mi-o oferă însă literatura contemporană. Citesc
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
se permită să intre, odată ce începe proiecția. Într-un fel, ceea ce privea era istorie, un film cunoscut oamenilor de pretutindeni. A cochetat cu ideea că galeria era ca un sit conservat, căsuța sau mormântul cufundat în tăcere al unui poet mort, o capelă medievală. Iată-l, Motelul Bates. Dar oamenii nu văd asta. Ei văd mișcare fracturată, cadre de film aflate la granița vieții încremenite. El înțelege ce văd ei. Văd o încăpere aflată în moarte cerebrală, cu artă înghesuită pe
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
se transformă într-o ghilotină, aneantizînd obiectul adorației. E vorba aici, desigur, de o lumină neagră, luciferică, izvorîtă din dorința posesiunii. În aceasta lumină formele se metamorfozează, trecînd din planul existenței, în cel al nonexisteneței. Din negrul viu spre negrul mort, stăpînit de beznă pură, plin de forme fără contur aflate într-o perpetuă mișcare. Pentru a putea desluși lumina în beznă, e nevoie de un ochi asemănător gropilor ce se cască-n conștiința muritorilor, din care se ridică „un suflu
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
mult și uneori altceva decât ar dori aceștia să spună!), unele fanteziste, altele căutate ca să pară subtile și elitiste, altele radicalpolemice ( „... singura carte care ar merita cu adevărat o continuare ar fi „Cartea milionarului”, în rest „vasta producție literară este moartă, plină de clișee, inutilă, sămănătoristă, tradiționalistă, de necitit....” - V. Leac.), iar altele oneste și inteligente: „Probabil mi-ar plăcea să dau peste... o carte plină de umor și tragism, țicnită și totuși profund umană, implicată, dar și experimentală. În orice
Revista revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4456_a_5781]
-
plângi ție de milă, plângi de mila romanului...”, Radu Aldulescu scrie în LUCEAF|RUL nr. 7 un text care se intitulează Lacrimi pentru romanul românesc. Iată ce motive are prozatorul ca să verse lacrimi pentru genul epic: „Romancierul e ca și mort într-un loc precum România, unde literatura a fost constrânsă să devină o îndeletnicire pentru timpul liber, iar editurile și instituțiile culturale au drept cuvânt de ordine pentru autor că nu se poate trăi din scris, că ceea ce face el
Revista revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4456_a_5781]
-
Covrig Roxana Încă un jurnalist a fost găsit mort pe Euromaidan. Avea doar 22 de ani. 42 de jurnaliști au fost răniți la Kiev din 19 ianuarie până în prezent. Igori Kostenko este jurnalistul al cărui cadavru a fost găsit lângă palatul Oktebreskoe din Kiev, anunță fraza.ua, citată de
Încă un jurnalist a murit pe Euromaidan. Avea doar 22 de ani by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/44610_a_45935]
-
aveau însă blana lucioasă, limba de un roșu aprins, dinții albi și imaculați și ochii sticlindu-le vii. În povestirea Însemnări despre fiere, Mo Yan a scris despre acest podeț de piatră și despre acești câini care au mâncat oameni morți până au înnebunit. A mai scris și despre un fiu plin de iubire filială care a scobit afară fierea din corpul unui om de-abia împușcat și i-a dus-o mamei acasă ca tratament pentru ochi. S-au auzit
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
e. e. cummings în limba română nu se va avânta niciodată atât de departe. Dan Sociu nu traduce însă numai rezumând, ci adeseori într-un mod mult mai „creator”, redând, de exemplu, frază „dead stars stink” (p. 82) cu „stele moarte se scufundă”, cănd traducerea firească ar fi fost, de fapt „stele moarte duhnesc”, sau traducând într-un mod foarte „original” „the dirty colours of her kiss have just/ throttled/ my seeing blood” (102) prin „culorile murdare ale sărutului ei mi-
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
umble prin sat. Da’ soacră-ta s-a trecut, a dat pământul? era întrebat tot mai des și mai insistent viitorul președinte. Ce să răspundă omul? Că moașa satului, adică, soacra-sa, l-a amenințat că-l opărește, că numai moartă va semna cererea de înscriere, că are o pușcă îngropată în vie, încă de la război, că din mâinile ei nu va scăpa? Umblau de dimineață până seara târziu din casă în casă. Unii semnau, să vadă ce va ieși. La
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Un pumn puternic cutremură masa și răsturnă vaza de cristal. Era gol vasul, directorul nu suporta florile, locul acestora era în parcuri sau în cimitire, cum spunea uneori. Dumitrașcule, îi bag în mă-sa de tâmpiți, spune-le că nici mort nu voi semna, să mă schimbe, nu mi pasă! Acum pleacă, n-ai nicio vină tu... avem musafiri... Nu se mai așeză la loc, veni lângă cei doi, își trase un scaun și zâmbi trist. Nu o să înțeleg niciodată, nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cum am avut eu... Dacă mai poate? Pe dracu’! Aș pleca și mâine, sunt tânără încă, dar am doi copii și unde să mă duc? În Vaslui, în sat la mine, să muncesc la colectivă? Să râdă satul? Mai bine moartă! Acolo nu mă mai duc... ia o țigară, eu mai am. Luă plutonierul. Două luă, una o puse după ureche, pe cealaltă o aprinse. -Te plângi că o duci greu, dar fumezi “Amiral”, măi fată... După ședință eu o să mai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
hoții, și... bun plecat a fost. A ajuns la București și s-a înhăitat cu o taxatoare de tramvai, iar în sat nu s-a mai întors. Maică-sa, fără știrea bărbatului, i-a purtat toate parastasele, l-a crezut mort sărmana, spre deosebire de omul ei, care până ce a închis ochii a ținut-o una și bună. ,,E la pușcărie, l-au prins furând și bine i-au făcut“. Vasile nu a avut copii, ,,a scăpat de griji“, cum spunea prietenilor de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-i ducă mai degrabă niște apă minerală. Nu m-a luat în seamă. Iar mătușa nici nu pare să se bucure de venirea noastră și ne spune mereu că se descurcă singură. Cât despre motanul Năsturel, botezat după porecla unchiului, mort cu mult înainte să mă nasc eu, el ne urăște cu cea mai profundă ură motănească și ne arată asta făcând regulat pipi în pantofii noștri. Acum două săptămâni a făcut pipi și în prăjitorul de pâine pe care i
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
acea după amiază în toaletă când m-a învățat să iubesc diferențele dintre băieți și fete. Mihnea Anastasiu Pseudopod Bunicul meu nu are picioare. Asta e prima zi când îmi dau seama că el chiar nu are picioare. Când e mort și nici nu mai contează ce are sau nu. Intru pe poartă și văd vreo cinci babe pe care nu le-am mai văzut vreodată. „Ce mare și frumoasă s-a făcut asta mică a lui Andrei“, „Ce bine c-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
roți, umflam roți, căram roți. De noroc m-am împiedicat într-o duminică. Era dimineața devreme și mergeam fără țintă când, în dreptul unei case, am simțit că piciorul meu calcă pe ceva moale. Mirosea a moarte. Călcasem pe o mâță moartă. Era cenușie cu dungi, iar printre colți îi ieșise limba neagră. Un ochi îi atârna, legat de o venă subțire și trupul îi era contorsionat, cu spinarea ruptă. Nu era sânge pe jos și nici acum nu știu cum murise. Ajunsesem într-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]