1,884 matches
-
e ceasul, cât o fi și au tras de sonerie.” Când învățătorul dă semnalul, se opresc și motanii recită: „La drum iarăși ei pornesc, vor să se ascundă, căci motanii se zăresc, fugi, să nu te prindă!” La ultimul vers motanii aleargă după șoricei, încercând să prindă cât mai mulți. Se reia jocul cu schimbarea rolurilor. BUCHEȚELE Copiii se deplasează în alergare, în coloane câte unul. La comanda „Buchețelele câte patru!” se opresc și se grupează câte patru. Se continuă alergarea
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2937]
-
pe loc și să bată din palme în ritmul dat de conducător oricând. Atunci când mingea este oprite, jucătorii se opresc și iau poziția ghemuit. Jucătorii care nu se opresc odată cu mingea sau nu iau poziția indicată, sunt eliminați din joc. MOTANUL ȘI ȘORICEII Elevii sunt împărțiți în două grupe: motanii și șoriceii. Șoriceii se deplasează în coloană unul câte unul, recitând versurile: „Șoriceii într-o zi, mult au vrut să știe cât e ceasul, cât o fi și au tras de
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2938]
-
dat de conducător oricând. Atunci când mingea este oprite, jucătorii se opresc și iau poziția ghemuit. Jucătorii care nu se opresc odată cu mingea sau nu iau poziția indicată, sunt eliminați din joc. MOTANUL ȘI ȘORICEII Elevii sunt împărțiți în două grupe: motanii și șoriceii. Șoriceii se deplasează în coloană unul câte unul, recitând versurile: „Șoriceii într-o zi, mult au vrut să știe cât e ceasul, cât o fi și au tras de sonerie.” Când învățătorul dă semnalul, se opresc și motanii
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2938]
-
motanii și șoriceii. Șoriceii se deplasează în coloană unul câte unul, recitând versurile: „Șoriceii într-o zi, mult au vrut să știe cât e ceasul, cât o fi și au tras de sonerie.” Când învățătorul dă semnalul, se opresc și motanii recită: „La drum iarăși ei pornesc, vor să se ascundă, căci motanii se zăresc, fugi, să nu te prindă!” La ultimul vers motanii aleargă după șoricei, încercând să prindă cât mai mulți. Se reia jocul cu schimbarea rolurilor. BUCHEȚELE Copiii
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2938]
-
versurile: „Șoriceii într-o zi, mult au vrut să știe cât e ceasul, cât o fi și au tras de sonerie.” Când învățătorul dă semnalul, se opresc și motanii recită: „La drum iarăși ei pornesc, vor să se ascundă, căci motanii se zăresc, fugi, să nu te prindă!” La ultimul vers motanii aleargă după șoricei, încercând să prindă cât mai mulți. Se reia jocul cu schimbarea rolurilor. BUCHEȚELE Copiii se deplasează în alergare, în coloane câte unul. La comanda „Buchețelele câte
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2938]
-
e ceasul, cât o fi și au tras de sonerie.” Când învățătorul dă semnalul, se opresc și motanii recită: „La drum iarăși ei pornesc, vor să se ascundă, căci motanii se zăresc, fugi, să nu te prindă!” La ultimul vers motanii aleargă după șoricei, încercând să prindă cât mai mulți. Se reia jocul cu schimbarea rolurilor. BUCHEȚELE Copiii se deplasează în alergare, în coloane câte unul. La comanda „Buchețelele câte patru!” se opresc și se grupează câte patru. Se continuă alergarea
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2938]
-
evoluțiile pe termen lung înregistrate în cîmp economic știu că evidențierea ciclurilor mari, sau a ciclurilor Kondratiev, a ridicat probleme spinoase, ce nu ar putea fi reduse la chestiuni de ordin semantic. Cum spunea Confucius, "este greu să vezi un motan negru într-o cameră întunecoasă, mai ales dacă el nu se află în cameră". Unii văd aceste evoluții pe termen lung mai curînd sub forma unor unde, avînd caracterul unui fenomen oscilatoriu, sau tot soiul de alte percepții. Probabil depinde
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
grefierul Luca, are toate datele misantropiei crepusuculare. Revoltat de redundanța naturii și de impenitenta cădere în păcat a omului, "doctorul-de-morți" este un sumbru solitar, are un tragic presentiment al eșecului. Face experiențe cel puțin șocante, dacă nu mefistofelice, hrănindu-și motanul cu sângele ce-i prisosea în cazul unui puseu hipertensiv. Realizează astfel un transfer telepatic la nivel de temperament, o transmigrare controlată ce ar fi răspândit "în trupul motanului voluptatea tristeții de a fi, secretând germeni de melancolie, contaminându-l
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
eșecului. Face experiențe cel puțin șocante, dacă nu mefistofelice, hrănindu-și motanul cu sângele ce-i prisosea în cazul unui puseu hipertensiv. Realizează astfel un transfer telepatic la nivel de temperament, o transmigrare controlată ce ar fi răspândit "în trupul motanului voluptatea tristeții de a fi, secretând germeni de melancolie, contaminându-l cu setea maladivă de nefericire ...". Doctorul este un suflet psihanalizabil, bântuit de vise erotice obsesive cu mireasa moartă, soră a lui, deși el era singur pe lume, ceea ce îi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
maladivă de nefericire ...". Doctorul este un suflet psihanalizabil, bântuit de vise erotice obsesive cu mireasa moartă, soră a lui, deși el era singur pe lume, ceea ce îi sporește până la paroxism sentimentul de jucărie a mașinațiunilor biologice, dar și misoginia. Moartea motanului în urma perfuziilor sistematice de sânge, dovedind "incompatibilitatea flagrantă între sufletele ce coexistaseră", declanșează criza finală și plecarea din oraș a doctorului. Grefierul Luca, alt sinonim al autorului ce are rolul "de a nu exista", are. totuși o identitate narativă de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Cu clopoței gălăgioși la gene/ Și degete prelinse din oloi", "linguri cristaline,/ Pâlnii de somn, pipere pătimașe,/ Cuțite ce ucid prin limpezime,/ Ibrice-adânci cu falnice panașe". Sau ființele pe nedrept asimilate de altfel de spirite sferei inferiorului, umilului sau derizoriului: motani ce "surâd curtenitori/ Și sclifosiți din blănurile scumpe", "șerpi uriași cu fluturi calzi în gură", cerbul frumos în ale cărui coarne triste cresc "mari portocale clătinând lichide", "melcul suav", "fluturii miopi" sau "uzi de rouă", "mari paianjeni care cară ață
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ceea ce domnește este o lene aproape autarhică: Mi-e sufletul suflat în lene fină/ În praf de mușețele și-n rouă roz"; Și-atât de mult doream în bulioane/ Să lenevesc, visând sub celofane" Elegie; " Fecioarele se încurcau în gene,/ Motanii se frecau de damigene/ Și ne era la toți atât de lene!" Cântec naiv). Proiectat într-o lene legendară, poetul recurge la stupefiantele ficțiunii", observa, referindu-se la volumul de debut al lui Emil Brumaru, Valeriu Cristea. Letargia, toropeala, cufundarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vreme nimic, pretinde, jucat inocent, autorul unei Elegii; în realitate, în poemele sale se întâmplă totul: covoarele își tulbură desenele (abilă aluzie la "desenul din covor" al lui Henry James), cănile se sărută pe gură, fructele se decojesc singure, iar motanii se melancolizează, totul sub imperiul fascinației pentru un cântec de seraf ("Covoarele-și tulbură-n vagi după-amieze/ Grădinile calde cu plante obeze/ Și vechi animale cu suflet de lână/ Vor iar lângă scaune-n veci să rămână./ Oh, cănile-și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din cișmea/ Și fug de burlanul cel lung să nu-i soarbă/ În pod, unde este o bufniță oarbă.// Apoi nu se-ntâmplă o vreme nimic.// Insecte cu frica închisă în plic/ Așteaptă. Privesc melancolici pe geam/ Cu ochii albaștri, motani de Siam/ Ce nu pot pricepe cu mintea, pufoșii,/ Pe domnii ce-și taie salate de roșii/ Când ei doresc carne și carne și carne/ Ce-acum și de-a pururi în somn să-i răstoarne"). De departe însă cea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din Ultimul vorbitor..., spre exemplu, putem avea senzația că respirăm din nou aerul baladescului cerchist sau oniric, dar unul rarefiat de o conștiință a artificiului, a convenției care se cere subminată de o ironie subțire: Când noaptea se târăște ca motanii/ să-ți lingă seva care dă în pârg/ statui de abur leagă epifanii/ de stâlpi umili la poarta unui burg.// Din snopul de tăceri civile/ îmi treier cina micului eon/ ajuns cu pașapoarte și ștampile/ șeful luntrașului pe Acheron.// Și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cina micului eon/ ajuns cu pașapoarte și ștampile/ șeful luntrașului pe Acheron.// Și risipind monade ca sesterții/ în lupanarul târgului de praf/ ca un bacșiș las pe taraba ceții/ milordul frate al lui Edith Piaf.// Când noaptea se târăște ca motanii/ pe pântecul tău luș de catifea/ se-aud prin mahala epitalamii/ la nopțile ghicite în cafea". Cele mai reușite dintre pânzele acordorului de semne sau ale ultimului vorbitor de umbră sunt însă micile alegorii ale himericului, ale iluziei recuperatoare ("Ne
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe părete. Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata naltă, haine călugărești spânzurate într-un cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru, iată toată îmbrăcămintea. [După portretizarea călugărului tânăr, ai cărui ochi exprimă "un ciudat amestec de vis și rațiune rece", naratorul se întoarce la textualizare, de-scriind text și metatext totodată]. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
chiar un ochi în timpul uneia dintre crize, iar, apoi, va fi spînzurată într-un copac din curtea exterioară a casei. Ultimul episod are urmări foarte curioase, comentate ambiguu de către narator, deși aparent logic și exact. Imediat după execuția sumară a motanului, el merge la culcare, trezindu-se mai tîrziu cu patul în flăcări. Un incendiu devastator, la fel de inexplicabil ca și moartea pisicii, îl lasă fără locuință și, doar printr-o întîmplare fericită, în deplină integritate fizică. Numai un zid din vasta
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un vecin care știa, probabil, că proprietarul doarme în camera lui, nevăzînd altă posibilitate de salvare, a luat cadavrul pisicii din copac și l-a aruncat în casă, prin fereastra deschisă, cu scopul evident de a-l trezi pe erou. Motanul mort a ajuns însă în interiorul zidului proaspăt tencuit (prin lărgirea breșelor, cauzată de căldură), fiind ulterior compresat la căderea celorlalte ziduri mai puțin rezistente. Rezultatul imprevizibil și, aparent, nenatural a fost gigantica imagine în relief a unei pisici spînzurate. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de diversiune și mistificare, pus cu atîta abilitate în mișcare de către povestitor. Etilismul se amplifică după experiența de mai sus, culminînd cu sugestia potențială a unei întîlniri paranormale. Aflat într-o cîrciumă și căzut fiind în prostrație, personajul vede un motan negru, afectuos și docil, care apoi îl urmează acasă. Gradual, eroul descoperă asemănarea fizionomică izbitoare dintre această pisică și Pluto, similitudine ce merge pînă la identitate. Absența aceluiași ochi nu face decît să stîrnească vechile antipatii și accese de furie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
proaspăt tencuit, prin îngurgitarea creierului nefericitei victime. Pînă și acest ultim detaliu simbolic al mărturisirii organice, pline de cauzalitate și efecte, capătă un sens articulat, integrîndu-se în mașinăria uriașă a coerenței prestabilite și logicii inefabile. Singura diferență dintre Pluto și motanul revanșard consta în existența unei mici pete albe pe pieptul celui din urmă. Privind atent, eroul descoperise acolo conturul (profetic) al unei spînzurători. Pisica neagră revenise deci cu un mesaj ocult-punitiv. Situația prezentată de narator rămîne una tipică pen-tru crima
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
surprinderea miraculosului univers al copilăriei din versurile închinate copiilor, de la ceea ce Nicolae Manolescu, prefațatorul volumului de debut numea jubilația intensă a descoperirii lumii și până la pamfletul politic travestit în poezie pentru copii și sub înfățișarea parodică a dictatorului sub masca Motanului Arpagic din poemul O vedetă de pe strada mea"138. Acordând spațiu și unei prezentări detaliate a prozei Anei Blandiana, cercetând detaliat volumele de nuvele: Cele patru anotimpuri și Proiecte de trecut 139, precum și romanul Sertarul cu aplauze 140, autoarea rezervă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
manuscrise etc.)? Iubiți pisicile, câinii, păsările? Alte pasiuni? Nu colecționez diverse obiecte. Am însă plăcerea să văd în casă mulți clopoței. Explicația e de ordin psiho-auditiv. La Crăciun caut să dau în dar clopoței aurii. Iubesc mai mult câinii decât motanii, dar n-am timp să mă ocup de unul, deși mi-ar plăcea să am un Labrador cu ochii blânzi și inteligenți. Pentru păsări am deschis o cantină, mai ales pe timp de iarnă. Vin vrăbii, mierle și pițigoi. Curtea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de acest principiu epistemologic, spre care conduc și ultimele descoperiri științifice, dar și semnalele imaginarului, niciodată satisfăcut sau conținut într-o aserțiune monovalentă. Cioran nu ar fi deschis, probabil, niciodată cutia lui Schrödinger, s-ar fi mulțumit să gloseze în jurul motanului, un mort-viu, la fel ca el... Și, la urma urmei, ce ar mai fi de adăugat despre un om care se strînge tot în această sentință incurabilă: "Mă aștept"? (C) Autoficțiunea, improbabile apropieri: Cioran și Maxime Roussy La o primă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
filmulețul acela. Se plictise de așteptare. Dar nici nu mai vroia să plece. Picotea, fără gând. Se chinuia doar să nu uite cumva să fie atent de pune fătuca aceea oasele în pungă, să i le dea să le ducă motanului, Solomon. Din când în când, popa râgâia ușor, ca și cum ar fi vrut să încerce să ofteze, copleșit de toropeală. Scotea doar un scrâșnet, de osie neunsă, și se avânta imediat să mai golească un pahar. Se răsuci iarăși spre bucătăria
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]