7,581 matches
-
în dreptul meu și mi-a mărturisit, strângându-mi mâna: - Te-am citit! Mi-ai plăcut!... Își însoțise cuvintele cu un zâmbet scurt, mai mult dintr-un colț al gurii, dezvelindu-și dantura măruntă. Dumnezeule! mi-am zis, după ce bâiguisem câteva mulțumiri cu fâstâceala studentului de altădată, dar cum de i-a căzut cartea în mână, căci eu nu i-o dădusem, alt motiv de regret!, și nu-mi venea deloc să cred că o cumpărase dintr-o librărie. Până la urmă am
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
le fluiera în urechi ca să le sperie, se vâra pe sub fustele fetelor și le ciupea de picioare. Într-un cuvânt, era un băiețel rău, o adevărată pacoste pentru oamenii din sat. Copiii din cla-să, să se prăpădească de râs spre mulțumirea coanei preotese, care era cu gândul la împletiturile sale, iar Dică, încurajat în povestea lui despre Neghiniță cel rău, plină de urâțenii. Cât se chinuie bieții educatori cu povestiri frumoase ca să modeleze sufletele copiilor, să le înalțe mai aproape de Domnul
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
pe-aici, c-altfel te torn lu’ frate-tu?... Să fim serioși!... Ești un tip de comitet! îmi gângurise Mary la ureche, extrem de mulțumită că mai aflase ceva, apoi, sfârșindu-se dansul, îmi făcuse o grațioasă reverență, în semn de mulțumire că-i acceptasem invitația. A doua zi fusese pe măsura celei dintâi. Cel puțin în prima sa parte. Schiasem în neștire, unii închiriaseră sănii, fetele, chiar și cele ce-și aduseseră schiuri, preferaseră până la urmă să se dea cu sania
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
în beneficiul comunității româno-americane din Florida USA. Ce-ar putea să i se cuvină președintelui organizației Romanian American League, domnului John Banu, om de afaceri de succes, din Florida, decât întocmai ce-și dorește mai presus de faimă și omagii: mulțumirea beneficiarilor de spectacole și acte filantropice ale organizației, vestite și estimate la treaptă înaltă a calității umane speciale a celor ce se implică, dar cunoscută deja și impresionabilă și în România. De un alt John Banu sau același e nevoie
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
viziune? Silueta Antiliei prinse contur dinaintea ochilor săi. Poate că străbunii noștri dintru Început erau ca ea, se gândi. Poate că așa era paradisul pământesc. Mângâie cu mâna colierul de pietre verzi ascuns sub vestă. Nemurirea. Da, o va avea. MULȚUMIRI Multă lume a colaborat la Întocmirea și la tipărirea acestui roman. Care este, În definitiv, asemenea tuturor operelor fanteziei, un precipitat de glasuri, imagini și vise găsite pretutindeni. Unii, constituind majoritatea, au făcut-o adesea pe neștiute, eventual vorbind despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
experimentului stă În picioare mai convingător decât explicația biblică a puseelor umorale care Îl cutreieră pe Dumnezeul extrem de nervos și de impulsiv al perioadei postgeneză. Parcă ne-am aștepta la un plus de calm ataraxtic și la un pic de mulțumire interioară din parte-I, doar săptămâna creației se Încheiase cu rezultate bune și foarte bune, nu? Sau nu erau chiar atât de bune cât crezuse El Într-o primă instanță, atunci când le acordase exuberant calificativul maxim? Adică, se Înșelase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
auzul acestei vești mult așteptate, pădurea și-a pus straie verzi și a pornit o sărbătoare cât un anotimp de lungă. A ținut să anunțe în cele patru zări că este bine și că a trecut iarna. În semn de mulțumire pentru mândrul soare, care i-a mângâiat călduros crengile în vremurile grele, pădurea a înflorit. Iar florile au răspândit în jur miresme bogate și amețitoare. Noapte de noapte, sub adierea vântului molcom de primăvară, pă durea salută prietenește luna, amica
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
-l învățase elineasca și latineasca, la moș Pafnutie care-l învățase a fluiera în dește, la mătușa Despina care-l scăpase de râie, la toți cei care, într-un fel sau altul, îi desăvârșiseră personalitatea. Tuturor acestora le aducea acum mulțumire în cuget și se gândea, în timp ce Cosette se apropia zâmbitoare, cu ochii ei negri, aprinși, că va trebuie să facă mult mai mult pe viitor, să muncească mai cu sârg, să fie mai activ, ca să răsplătească astfel încrederea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
FOLOSIND TEHNICA ROMANULUI DORIC, ARATĂ UNELE GÂNDURI ALE PERSONAJELOR Nu departe de bi-vel-logofatul Drăguțescu ședeau, cum se și cuvenea, mitropolitul Nazazarie, preacuviosul Metodiu, vistiernicul Ximachi și Iovănuț. între două înghițituri lungi de pelin care-i provocară o imperceptibilă expresie de mulțumire, mitropolitul se întoarse binevoitor spre Metodiu. — Am auzit, cuvioase, c-ai fost la papistași. E adevărat? — Adevărat, prea-sfinția-ta. Am fost. — Foarte bine, foarte bine - zise Nazazarie, care se ferea să facă politică. Peste masă, în fața lui Iovănuț, Despina, fata vel-logofătului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încercat? Nu. Ce să-ncerc? — Să mănânci dovleac, dovleac copt. Cât mai mult dovleac, mai ales seara - zise Metodiu. E foarte liniștitor. Azi un pic, mâine un pic, până te liniștești de tot. Serafica femeie se ridică având lacrimi de mulțumire în ochi. Și acum du-te - îi spuse încet Metodiu. După ce Laura ieși, Iovănuț se întoarse spre Metodiu. Se vedea că e tulburat. — Preacuvioase - zise el - asta cu dovleacul nu mi-ai spus-o. Chiar te liniștește în halul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să fie îngropat de viu, dacă nu scăpa la timp din capcană. Puțurile tuarege sunt botezate de obicei cu numele primului om care moare în timpul construcției lor, iar dacă prin vreun miracol sunt terminate fără nici un accident, în semn de mulțumire se obișnuiește să i se pună numele sihastrului înmormântat în apropierea locului respectiv. Acesta avea să fie de acum înainte puțul Ajamuk, și nici un alt nume nu i s-ar fi potrivit, fiindcă niciodată nu fusese îngropat vreun pustnic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tremură. Nu mai vreau să mă Întîlnesc cu nimeni. Vreau să rămîn aici, privind În neștire o muscă ce-și freacă picioarele dinapoi; ochii ei mici, roșii ca gămălia boldurilor din pernița de lucru a mamei, emană un fel de mulțumire, căldura din bucătărie o apără de frigul de afară. Poeții sînt atît de departe, Învăluiți În cețuri grele. Fiecare cu ascunzătoarea lui. Ce-or fi făcînd cu atîtea cuvinte? Îi văd ca prin vis, lovindu-se unii de alții În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sistematizare a răspunsurilor naratorul a atașat la textul trimis și un chestionar privind datele personajului: Numele: VÎrsta: Detalii fizionomice: Starea civilă: Ocupația: Date caracterologice: Date biografice: Trăsături particulare distinctive: În urma acestei demers naratorul a primit următoarele răspunsuri pentru care aduce mulțumiri celor trei co-naratori cvasi-anonimi. 1. MARCEL ALBU țvăzut de S.G. maistru frezor) 2. Nu știu, după ani Îi copt, da la minte ba. 3. Îi cam slăbănog, are burtă și Îi chel. 4. Aici scrie că-i Însurat cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spate ca să mă poată vedea. —Ți-am spus că a fost un accident, a spus cu indignare. —Ai omorât un om, am repetat. Chiar dacă a fost fără premeditare. Și l-ai omorât și pe Walter deliberat. —Walter, a spus cu mulțumire. Aș face-o din nou în orice secundă. —Exact... — Ce vrei să spui? Nu l-ai omorât pe Walter pentru că așa ți-a spus Clifford. Și nici pe Lee nu ai lovit-o pentru că așa ți-a spus Clifford. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe călcâie și m-am îndreptat spre locul unde parcasem dubița, mergând acum cu pas grăbit, nerăbdătoare să pun mâna pe lanț. Unde pot găsi cel mai apropiat magazin de scule în Connaught? întotdeauna îl pot întreba pe portar... Mulțumiritc "Mulțumiri" Le mulțumesc, în ordine alfabetică: încă o dată lui Caroline - o merită din plin -, lui Francis, Jenni, Kate, Lisa și Sandy, pentru tot ajutorul oferit și sugestiile de redactare. Le mulțumesc de asemenea lui Bernstein Hounsfield, Giacomo îcăruia îi mulțumesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Dar, constata el de fiecare dată cu amărăciune, aceste frumoase nerușinate nu mai puteau să aprindă nici o scânteie de plăcere în el. Înainte își găsea plăcerea cu ajutorul acestor „fete păcătoase“ și, sub flamura obișnuinței, navigase mult timp hai-hui, plin de mulțumire, dus de o briză plăcută. Cam pe la 50 de ani o întâlnise pe Rita. Fusese o iubire de la prima vedere! Iubire care se stinsese treptat - pentru că iubirii, asta o știa el de mult, îi place să vagabondeze ici și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
capul ca apa să-i alunece pe gât în corpul extrem de fin, tremurând ușor de fericire. Ca și cum, în sfârșit, atinsese pământul țării lui natale. M-am așezat pe sofa și l-am privit îndelung, până când am căzut în somn de mulțumire. Când soțul meu s-a întors, m-a luat în brațe și m-a dus în patul nostru. Ziua următoare am dus înapoi „palatul“ lui Sucki la magazinul de unde îl cumpărasem, primind în schimb în loc de bani o cuvertură cu dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
În genunchi, în genunchi în fața acelui preot care-mi va fi alături când voi muri și care va merge lângă mine atunci când voi păși pe tărâmul de dincolo, aceasta este ceea ce trebuie să ispășesc acum. Dar voi trăi! Există oare mulțumire mai mare decât aceasta? În genunchi, asemeni poporului în care m-am născut, mă confesez acestui om de a cărui bunătate nemărginită mă umplu la rându-mi, sper pentru totdeauna, pentru a trăi până atunci când nu va mai fi nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o realizare cât de mică, pentru că nu se poate chema om, îmi închipui, acela care nu a vrut măcar o dată, fie și în glumă, să-și măsoare forțele insignifiante cu cei care l-au creat. Și totuși... parcă prea slabă mulțumire-mi acord, îmi pare, în deplin consens cu mediocritatea ființei mele... Pentru că nu cred că pot cere atât de puține de la indiferent ce, nu cred... Nu cred că cineva atât de stupid, încât să fie atât de orgolios, poate accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
trece, și după aceea nu mai apare. Tu nu poți păți asta, adăugă el liniștitor trăgând cu urechea la ușă. - Cred că asupra mea cocaina nu acționează, spusei eu brusc. Eram surprins eu însumi de acest lucru și simțeam atâta mulțumire și bucurie la auzul glasului meu curat, de parcă aș fi spus ceva nemaipomenit de inteligent Mik traversă camera ca să mă bată îngăduitor pe umăr. - Asta să i-o spui lui Mutu, îmi zise el. Și, răsplătindu-mă cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Poate doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i-a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecîndu-se peste abis, nici el nu și-a putut Înfrîna mulțumirea deșartă de a Încerca să-l umple cu Sens.“ De aici ar putea rezulta o altă morală, care ne-ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr-o pornire deșartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
acestui deal este Imașul satului, cu locuri de adăpat animalele, încă un Deal al lui Grigă, al lui Grigore, peste Imaș, sus în dreapta este Runcu, Fântâna Anichii (se făceau lângă ogoare și la drum de trecere, fântâni, pentru pomenire și mulțumire). Tureatca (loc strâmt între dealuri - acum zona e împădurită cu salcâm, la fel ca toate locurile unde s-au produs eroziuni, alunecări de teren). Dealul Petrii, Beșicata (amintind de vechiul proprietar Simion Beșicatul). Un toponim foarte răspândit în spațiul românesc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nestemate. Ei, marii anonimi, au crezut în puterea educației, învățăturii și în exemplul personal și, de cele mai multe ori, s-au rugat de părinți să-și lase copiii la coală și să-i trimită la școlile secundare din orașe. Marea lor mulțumire era să se vadă depășiți de foștii lor elevi, care-i înconjurau cu venerație și respect. Dacă țara aceasta este cât este și cât se va face în viitor, se datorează și umărului lor pusă spre devenire și înălțare. Nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
le-a luat și ambele importante. Prima, care mai târziu avea să fie denunțată ca samavolnic machiavelică, constând într-o notă oficială a ministerului distribuită mijloacelor de comunicare în masă prin intermediul agenției oficioase de stat, a constat în a aduce mulțumiri adânc mișcate, în numele întregului guvern, celor cinci sute de cetățeni exemplari care în ultimele zile au venit să se prezinte motu proprio autorităților, oferindu-și sprijinul lor leal și întreaga colaborare care le-ar fi fost solicitată pentru înaintarea investigațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
valori și legănate de zefirul vaporos al piețelor, a avut revelația sau simpla certitudine a profundei semnificații pe care o avea blânda insurgență a orașului pe care are sarcina să-l administreze, este ceva demn de înregistrat și merită toate mulțumirile, atât de puțin obișnuiți suntem cu fenomene de o asemenea singularitate. Nu cred să fi trecut neobservată, de către cititorii și ascultătorii deosebit de exigenți, atenția limitată, limitată ca să nu spunem nulă, pe care naratorul acestei istorisiri a acordat-o până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]