1,385 matches
-
crește cu 1 €. Multiplicatorul este cu atât mai mare, cu cât cota de economii este mai redusă și este cu atât mai redus cu cât cota de importuri și impozitele sunt mai mari. Formal: formula 3 respectiv formula 4 Multiplicatorul este: Conform multiplicatorului investițiilor, o creștere exogenă a cererii de investiții conduce în aceeași măsură la o creștere a cererii și a cheltuielilor guvernamentale. Formal: formula 6 bzw. formula 7 Într-o economie deschisă trebuie luat în considerare faptul că o parte a cererii ascendente
Multiplicator (economie) () [Corola-website/Science/299647_a_300976]
-
deschise, cu investiții nete autonome (independente de venitul Y), cu export autonom formula 9 (independent de venitul Y) și consum dependent de venit și de asemenea importuri dependente de venit în cazul neglijării activității economice a statului este esențial ca: formula 12 Multiplicatorul este, deci: Dacă activitatea economică este impulsionată prin exporturi suplimentare, venitul Y crește cu atât mai mult cu cât se economisește mai puțin sau cu cât cererea suplimentară este satisfăcută prin mai puține importuri IM, cu cât cota marginală de
Multiplicator (economie) () [Corola-website/Science/299647_a_300976]
-
află în partea stângă, iar in partea dreaptă apare din nou Y ca mărime. Cât de mare trebuie să fie venitul de echilibru, pentru ca semnul de egalitate din ecuația (1) să fie corect? Venitul de echilibru Y* este produsul dintre multiplicator și suma mărimilor cererii autonome, dependente de venit: formula 19 <br> formula 20: Consumul privat (autonom), independent de venit<br> formula 21: Cererea guvernamentală <br> formula 22: Investițiile întreprinzătorului<br> formula 23: Rata impozitului <br> formula 24: cota marginală de consum Ecuația exprimă procentul de creștere
Multiplicator (economie) () [Corola-website/Science/299647_a_300976]
-
ca cheltuielile guvernamentale să fie finanțate exclusiv din taxe și impozite, atunci trebuie ca: formula 26 astfel încât prin aceasta și cheltuielile guvernamentale să depindă de Y (formula 27), atunci rezultă pentru schimbările în consumul autonom formula 25 sau în investiții următoarea relație a multiplicatorului: formula 29 <br> Dacă se ia în considerare ultima formulă și se reflectează ce se întâmplă atunci când rata impozitului formula 30, care poate lua valori între 0 și 1, crește (se derivează formula 31 în funcție de formula 30), se obține teorema Haavelmo. O valoare mare
Multiplicator (economie) () [Corola-website/Science/299647_a_300976]
-
ce se întâmplă atunci când rata impozitului formula 30, care poate lua valori între 0 și 1, crește (se derivează formula 31 în funcție de formula 30), se obține teorema Haavelmo. O valoare mare a lui formula 30 conduce la un venit de echilibru formula 31 mai mare. Multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale și multiplicatorul impozitelor și taxelor pot fi folosite în opoziție: o creștere a cheltuielilor guvernamentale formula 35, asociate cu o finanțare din taxe și impozite formula 36, conduc la creșterea venitului de echilibru formula 31: formula 38 Multiplicatorul banilor este definit analog
Multiplicator (economie) () [Corola-website/Science/299647_a_300976]
-
rata impozitului formula 30, care poate lua valori între 0 și 1, crește (se derivează formula 31 în funcție de formula 30), se obține teorema Haavelmo. O valoare mare a lui formula 30 conduce la un venit de echilibru formula 31 mai mare. Multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale și multiplicatorul impozitelor și taxelor pot fi folosite în opoziție: o creștere a cheltuielilor guvernamentale formula 35, asociate cu o finanțare din taxe și impozite formula 36, conduc la creșterea venitului de echilibru formula 31: formula 38 Multiplicatorul banilor este definit analog. Acesta exprimă cât de
Multiplicator (economie) () [Corola-website/Science/299647_a_300976]
-
echilibru formula 31 mai mare. Multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale și multiplicatorul impozitelor și taxelor pot fi folosite în opoziție: o creștere a cheltuielilor guvernamentale formula 35, asociate cu o finanțare din taxe și impozite formula 36, conduc la creșterea venitului de echilibru formula 31: formula 38 Multiplicatorul banilor este definit analog. Acesta exprimă cât de mult crește cantitatea de bani, atunci când banca centrală dă un impuls politico-monetar. Multiplicatorul banilor este cu atât mai scăzut cu cât ratele rezervei minime și rezervei de lichidități sunt mai mari.
Multiplicator (economie) () [Corola-website/Science/299647_a_300976]
-
guvernamentale formula 35, asociate cu o finanțare din taxe și impozite formula 36, conduc la creșterea venitului de echilibru formula 31: formula 38 Multiplicatorul banilor este definit analog. Acesta exprimă cât de mult crește cantitatea de bani, atunci când banca centrală dă un impuls politico-monetar. Multiplicatorul banilor este cu atât mai scăzut cu cât ratele rezervei minime și rezervei de lichidități sunt mai mari.
Multiplicator (economie) () [Corola-website/Science/299647_a_300976]
-
În probleme de optimizare, multiplicatorii Lagrange, denumiți astfel după Joseph Louis Lagrange, sunt o metodă de lucru cu restricții. Se caută punctele de extrem ale unei funcții cu mai multe variabile și una sau mai multe restricții. Această metodă reduce o problemă cu "n" variabile
Multiplicatorul Lagrange () [Corola-website/Science/299314_a_300643]
-
funcții cu mai multe variabile și una sau mai multe restricții. Această metodă reduce o problemă cu "n" variabile și "k" restricții la o problemă rezolvabilă în "n" + "k" variabile, fără restricții. Această metodă introduce o nouă variabilă scalară, necunoscută, multiplicatorul Lagrange, pentru fiecare restricție și formează o combinație liniară cu multiplicatorii drept coeficienți. Considerăm cazul bidimensional. Presupunem că avem o funcție, "f"("x","y"), pe care trebuie să o maximizăm cu condiția ca unde "c" este o constantă. Conturul lui
Multiplicatorul Lagrange () [Corola-website/Science/299314_a_300643]
-
Această metodă reduce o problemă cu "n" variabile și "k" restricții la o problemă rezolvabilă în "n" + "k" variabile, fără restricții. Această metodă introduce o nouă variabilă scalară, necunoscută, multiplicatorul Lagrange, pentru fiecare restricție și formează o combinație liniară cu multiplicatorii drept coeficienți. Considerăm cazul bidimensional. Presupunem că avem o funcție, "f"("x","y"), pe care trebuie să o maximizăm cu condiția ca unde "c" este o constantă. Conturul lui "f" este dat de pentru diferite valori ale lui formula 3, iar
Multiplicatorul Lagrange () [Corola-website/Science/299314_a_300643]
-
în formula 26. Fie "f" (x) o funcție definită ca {x ∈ R}. Definim "k" restricțiile "g" (x) = 0, și vedem dacă restricțiile sunt într-adevăr satisfăcute: formula 27 Căutăm punctul de extrem al lui "h": formula 28 care este echivalent cu: formula 29. Determinăm multiplicatorii necunoscuți "λ" din restricțiile noastre și obținem astfel un punct de extrem pentru "h" întărind restricțiile ( "g=0"), ceea ce înseamnă că "f" a fost extremizat. Metoda multiplicatorilor Lagrange a fost generalizată prin teorema Kuhn-Tucker. Presupunem că vrem să aflăm distribuția
Multiplicatorul Lagrange () [Corola-website/Science/299314_a_300643]
-
punctul de extrem al lui "h": formula 28 care este echivalent cu: formula 29. Determinăm multiplicatorii necunoscuți "λ" din restricțiile noastre și obținem astfel un punct de extrem pentru "h" întărind restricțiile ( "g=0"), ceea ce înseamnă că "f" a fost extremizat. Metoda multiplicatorilor Lagrange a fost generalizată prin teorema Kuhn-Tucker. Presupunem că vrem să aflăm distribuția probabilistică discretă, cu entropie informațională maximă. Atunci: formula 30. Desigur, suma acestor probabilități este egală cu 1, deci restricția noastră este: formula 31. Putem folosi multiplicatorii Lagrange pentru a
Multiplicatorul Lagrange () [Corola-website/Science/299314_a_300643]
-
fost extremizat. Metoda multiplicatorilor Lagrange a fost generalizată prin teorema Kuhn-Tucker. Presupunem că vrem să aflăm distribuția probabilistică discretă, cu entropie informațională maximă. Atunci: formula 30. Desigur, suma acestor probabilități este egală cu 1, deci restricția noastră este: formula 31. Putem folosi multiplicatorii Lagrange pentru a găsi punctul entropiei maxime (depinzând de probabilități). Pentru toți "i" de la 1 la "n", se cere ca: formula 32, și obținem: formula 33 Făcând diferențierea acestor ecuații "n", obținem: formula 34. Asta arată că toți "p" sunt egali (deoarece ei
Multiplicatorul Lagrange () [Corola-website/Science/299314_a_300643]
-
una din metodele: Dacă funcția este convexă în regiunea de interes, atunci orice minim local este și global. Există metode rapide pentru optmizarea funcțiilor dublu diferențiabile convexe. Problemele cu limitări de situații pot fi transformate în probleme fără limitări cu ajutorul multiplicatorilor lui Lagrange. Iată câteva metode populare: Problemele de dinamică a corpurilor rigide (în particular cele articulate) necesită de multe ori tehnici matematice de programare, din moment ce un dinamica corpurile rigide poate fi văzută ca o rezolvare a unei ecuații diferențiale simple
Optimizare () [Corola-website/Science/299423_a_300752]
-
garanta societatii o dezvoltare stabilă. Deoarece Keynes recomanda intervenționismul, în 1930 a simpatizat cu fascismul italian, afirmând că intervenționismul statului fascist, asemănat unui paznic de noapte, ar oferi cele mai bune condiții pentru implementarea ideilor sale. În teoria sa despre multiplicator a luat ideile fiziocrației lui François Quesnay. Preocuparea fundamentală a lui Keynes a fost aceea de a stabili o corelație între dezvoltarea economică a societății și nivelul ocupării resurselor de muncă disponibile, de a oferi soluții pentru înlăturarea șomajului. Pentru
John Maynard Keynes () [Corola-website/Science/298778_a_300107]
-
este în echilibru, situație exprimată în ecuația fundamentală a modelului său formula 2. Deoarece în realitate există dificultăți în desfacerea mărfurilor și predomină dezechilibrul în economie formula 3, încasările sunt mai mici decât producția oferită și deci, implicit, rezultă șomaj involuntar; Parametrul multiplicator investițional (K), cu ajutorul căruia se exprimă gradul de intensitate al unei variabile, a fost folosit de Keynes pentru a exprima interdependența dintre fluctuațiile investițiilor, ocupării și veniturilor. Acesta ne arată că atunci când are loc un spor al investițiilor globale, venitul
John Maynard Keynes () [Corola-website/Science/298778_a_300107]
-
cuplate la aceeași antenă cu ajutorul unui diplexer imagine-sunet. Pentru o recepție optimă, raportul puterilor emițătorului de imagine și a emițătorului de sunet este normat: 10:1 sau 5:1. Se compune dintr-un oscilator de radiofrecvență stabilizat cu cuarț, un multiplicator de frecvență, un modulator, un amplificator de putere, un etaj pentru refacerea componentei de curent continuu, filtre de rejecție, linia de transmitere a energiei de la emițător la antenă și sursa de alimentare. Funcționează în gamele de unde metrice și decimetrice, respectiv
Emițător () [Corola-website/Science/308707_a_310036]
-
de speculații“ (situație în care sunt deținuți bani, pentru a putea fi folosiți atunci cand dobândă sau cursul obligațiunilor sunt mai atractive), atunci "deficit spending" reacționează că și o impulsionare a economiei. Acest lucru este susținut prin faptul că se instituie multiplicatorul (în acest caz, multiplicatorul cheltuielilor statului). Eficientă multiplicatorului se poate explica simplu: dacă cererea guvernamentală crește (pe piată bunurilor în acest caz), atunci crește și producția. Dacă producția crește, firmele au nevoie de mai mulți angajați. Noii angajații primesc un
Modelul IS-LM () [Corola-website/Science/299487_a_300816]
-
care sunt deținuți bani, pentru a putea fi folosiți atunci cand dobândă sau cursul obligațiunilor sunt mai atractive), atunci "deficit spending" reacționează că și o impulsionare a economiei. Acest lucru este susținut prin faptul că se instituie multiplicatorul (în acest caz, multiplicatorul cheltuielilor statului). Eficientă multiplicatorului se poate explica simplu: dacă cererea guvernamentală crește (pe piată bunurilor în acest caz), atunci crește și producția. Dacă producția crește, firmele au nevoie de mai mulți angajați. Noii angajații primesc un salariu pe care, parțial
Modelul IS-LM () [Corola-website/Science/299487_a_300816]
-
pentru a putea fi folosiți atunci cand dobândă sau cursul obligațiunilor sunt mai atractive), atunci "deficit spending" reacționează că și o impulsionare a economiei. Acest lucru este susținut prin faptul că se instituie multiplicatorul (în acest caz, multiplicatorul cheltuielilor statului). Eficientă multiplicatorului se poate explica simplu: dacă cererea guvernamentală crește (pe piată bunurilor în acest caz), atunci crește și producția. Dacă producția crește, firmele au nevoie de mai mulți angajați. Noii angajații primesc un salariu pe care, parțial, îl consumă (depinde însă
Modelul IS-LM () [Corola-website/Science/299487_a_300816]
-
multiplul este inferior dar cognoscibil pe măsura intelectului uman, în vreme ce Unul este temei dar „ascuns” gândirii noastre. Substanțele compuse sunt „mai ușor” de cunoscut și de aceea metoda potrivită începe cu ele. Caracterul lor compus se datorează prezenței unui factor multiplicator, cum ar fi materia. În cazul substanțelor sensibile, materia reprezintă principiul de individualizare față de specie, astfel încât specia „om”, de exemplu, cuprinde o multitudine de indivizi umani care au aceeași esență dar sunt numeric mai mulți datorită materiei, care particularizează prin
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
care îi poartă numele, o altă teoremă referitoare la fracțiile continue, precum și ecuația diferențială a lui Lagrange. În analiza matematică el a dat formula restului pentru dezvoltările în serie Taylor, formula creșterilor finite și formula de interpolare; a introdus metoda multiplicatorilor pentru rezolvarea problemei aflării extremelor condiționate. În algebră a elaborat teoria ecuațiilor (a cărei generalizare este teoria lui Galois), a găsit metoda de calcul aproximativ al rădăcinilor ecuațiilor algebrice cu ajutorul fracțiilor continue, metoda de separare a rădăcinilor ecuațiilor, algebrice, metoda
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
diferențiale, Lagrange a elaborat teoria soluțiilor singulare, precum și metoda variației constantelor. În fizică, precizând principiul minimei acțiuni și utilizând calculul variațiilor, el a descoperit funcția care satisface ecuațiile Lagrange, funcție care îi poartă numele. A dezvoltat mecanica analitică, introducând metoda "multiplicatorilor Lagrange" (1788). S-a implicat, de asemenea, în astronomie, efectuând cercetări ample cu privire la "problema celor trei corpuri", unul din rezultatele sale fiind punerea în evidență a punctelor de oscilare („punctele lui Lagrange”) în 1772. O teoremă celebră îi este atribuită
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
Infoeuropa, Fundația CDIMM, etc. În activitatea sa Biroul de Proiecte cu Finanțare Europeana este sprijinit de către Biroul de Consiliere cu Cetățenii (BCC). Începând cu anul 2006, primăria și Biroul de Consiliere cu Cetățenii au devenit membrii în cadrul Rețelei Naționale de Multiplicatori de Informație Europeană. Pe parcursul existenței Biroului de Relații cu Publicul și Integrare Europeană, transformat în 2008 prin hotarâre de consiliu în Biroul de Specialitate pentru Derularea de Proiecte cu Finanțare Internațională și Integrare Europeană, s-au pus bazele a numeroase
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]