2,502 matches
-
a lui P. se remarcă prin plasticitatea imaginilor, prin forța sugestivă a unor versuri amintind de filigranul haikuurilor, prin vibrația aparte a meditației asupra timpului și a morții. Tonul subtil ironic în care poetul se adresează Creatorului dă glas revoltei muritorului, culpabilizează „nechibzuința” instanței supreme, prea puțin atentă, la momentul decisiv, față de consecințele păcatelor omenești: obosind după zilele de muncă, Dumnezeu i-ar fi osândit pe oameni greșelii; pentru că înțelege care vor fi consecințele, ar dori să îi remodeleze, dar este
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
care, iubind florile și albinele cu egală tandrețe, nu găsește timp pentru vorbirea de rău. Pacificat, bătrânul înțelept îngrijește salcâmii ca pe niște orhidee și se îmbată de miresmele Duhului. În palatul cu multe odăi al unui astfel de suflet, muritorii de rând caută - prin rugăciune și spovadă - odihna. La ce bun, atunci, filozofia dacă Sf. Pavel are dreptate: „Cunoașterea îngâmfă și dragostea zidește”? Multiplultc "Multiplul" Îmi amintesc cum, în grupul de prieteni din primii doi-trei ani de facultate, mărturisisem cândva
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a teleologiei divine. De la cântările lui Moise până la Psalmii lui David, găsim în Scripturile vechi rugăciuni construite ca memorial itinerant al recunoștinței. La rândul său, Ecleziastul ne prezintă regimul sacru al oportunității (kairos) în viața de zi cu zi a muritorilor. Spiralat, iar nu ciclic, timpul își dezvăluie structura ritmată în două faze: zilele bune de „harți” se adaugă clipelor negre de „post”. Noul Testament pornește de la afirmarea unui moment de întrerupere eshatologică a cursului „obișnuit” al istoriei: Învierea lui Iisus. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vocației noastre verticale. Ea ne eliberează definitiv de sub tirania determinărilor biologice, psihologice, istorice și sociale. Renașterea ne sustrage vidului interminabil al unei vieți întru moarte (Sein zum Tode), demascând neîmpăcata rușine a goliciunii bătrânului Adam. Descriind infernul catastrofei primordiale, somnolența muritorilor, pierderea amintirilor din petrecerea cu Domnul în paradis - centrul inimii noastre -, părintele Emilianos atinge dostoievskian cutele cele mai ascunse ale sufletului nostru. Cuvintele sale au virtuțile transparenței, iluminând tenebrele unei conștiințe depravate, refugiată în ipocrizie și autosuficiență. Lansată cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a lăsat pictat cum se cuvine. Balena vie, în toată maiestatea ei semnificativă, nu poate fi văzută decît în mare, la adîncimi insondabile; iar cînd plutește la suprafață, trupul ei uriaș rămîne ascuns vederii, întocmai ca acela al unui cuirasat; muritorii de rînd nu vor putea în vecii vecilor s-o scoată din elementul ei și s-o înalțe în văzduh, pentru a-i observa toate contururile și înmlădierile pline de forță. Nu mai vorbesc de deosebirile, probabil foarte mari, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe un ocean care, cu un rafinament demn de un portughez răzbunător, înghițise o lume întreagă, fără a lăsa în viață măcar o văduvă. Același ocean își rostogolește și astăzi talazurile; același ocean nimicește, an de an, atîtea nave. Da, muritorilor nesăbuiți, potopul lui Noe nu s-a retras: două treimi din această lume frumoasă sînt încă acoperite de apele lui. Prin ce se deosebește oare uscatul de mare, cînd un miracol petrecut pe cel dintîi nu este miracol și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aspect al acestei primejdioase îndeletniciri. Dar ce rost ar avea să spunem mai mult? Toți oamenii trăiesc înfășurați în saule pentru balene. Toți se nasc cu lațul la gît; doar cînd sînt prinși în vîrtejul unei morți grabnice și neașteptate, muritorii își dau seama de pericolele tăcute, subtile și veșnic prezente ale vieții. Iar dacă ești filozof, chiar așezat într-o ambarcațiune, lîngă un harpon, nu vei simți în adîncul inimii tale mai multă spaimă decît aceea pe care ai încerca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
uriașei balene, păstrează-ți, omule, în toate anotimpurile, propria temperatură! Dar cît de ușor și, în același timp, cît de zadarnic este să predici aceste lucruri nobile! Cîte dintre construcțiile noastre au un dom ca aceia ai catedralei Sfîntu-Petru? Cîți muritori au vastitatea balenei? Capitolul LXVIII FUNERALIILE Ă Vira lanțurile! Dați drumul carcasei! Enormele palancuri și-au făcut între timp datoria. Trupul jupuit și alb al balenei descăpățînate strălucește ca un mausoleu de marmură; deși schimbat la culoare, nu și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nedreptate strigătoare. Și reflectînd și mai adînc - în timp ce-l tot smuceam încolo și încoace în spațiul strîmt dintre balenă și vas, ca să nu-l las să fie strivit - am simțit că situația asta a mea e, de fapt, situația tuturor muritorilor, numai că, în majoritatea cazurilor, aceștia sînt legați prin legături siameze cu o mulțime de alți semeni, dacă bancherul dumitale dă faliment, te prăbușești odată cu el; dacă farmacistul îți vîră din greșeală otravă în hapuri, mori. E adevărat că, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fugise cu harpoanele și cu saulele, dobîndise dreptul de proprietate asupra acestora; în consecință, cel care capturase ulterior balena, dobîndise și dreptul de proprietate asupra pomenitelor bunuri. întrucît împricinații capturaseră balena, mai sus menționatele bunuri le aparțineau de drept. Un muritor de rînd, examinînd decizia prea învățatului judecător, ar putea ridica unele obiecții împotriva ei. Dar această afacere ascunde, în miezul ei adînc, cele două principii fundamentale enunțate în legile gemene citate mai sus și aplicate, elucidate de către lordul Ellenborough în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sprijineau lumile uriașe. Vedea și piciorul lui Dumnezeu pus pe tălpicile marelui război de țesut al universului. Pip vorbea despre toate astea și, de aceea, camarazii săi îl luau drept nebun. Altfel, nebunia omului este înțelepciunea cerului; depărtîndu-se de judecata muritorilor de rînd, omul ajunge în sfîrșit la gîndirea celestă care, pentru rațiune, pare absurdă și demențială; durerea și fericirea rămîn atunci de neînțeles. încolo, nu-l judecați prea aspru pe Stubb. Astfel de lucruri se întîmplă adesea în profesiunea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ascunde nici blestematele smîrcuri din Virginia, nici blestemata Campagna romană, nici întinsa Sahară, nici nesfîrșitele deșerturi și necazuri de sub lună. Soarele nu ascunde oceanul, care e partea întunecată a acestui pămînt și care ocupă două treimi din el. De aceea, muritorul care are mai multă bucurie decît mîhnire într-însul, nu poate fi un om adevărat - e fie neautentic, fie nedezvoltat. Același lucru și în ce privește cărțile. Cel mai original dintre toți oamenii a fost Omul care a pătimit pentru ceilalți, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tresară la auzul strigătului: „Uite-i jetul!“ Și atunci se reped ca să se lupte cu o altă balenă și ritualul se repetă. Bine, prieteni, dar asta înseamnă moarte de om! Și totuși, așa e viața. Căci abia am extras noi, muritorii, cu multă trudă, puținul, dar prețiosul ulei din trupul mătăhălos al acestei lumi, abia ne-am curățat, cu răbdare, de pete și abia ne-am deprins să trăim în tabernacolele curate ale sufletului - abia ne-am purificat astfel, că auzim
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că, pînă să se afle de ea pe puntea vasului Pequod, se scursese atîta amar de vreme. Dar, fie că nevăzuta și ambigua congregație a duhurilor văzduhului sau răzbunătorii prinți și potentați ai focului, au sau nu vreo legătură cu muritorul Ahab, fapt este că acesta a luat măsuri practice și urgente în ce privește piciorul său: și anume, l-a chemat pe dulgher. Iar cînd acel subaltern s-a înfățișat înaintea lui, Ahab i-a poruncit să-i meșterească grabnic un nou
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a unei lumi noi, menite să slujească drept reședință de vară îngerilor! Iată un subiect de meditație, dacă Ahab ar avea vreme să mediteze - dar Ahab nu se gîndește niciodată, el simte numai, simte, iar asta e destul pentru un muritor! A gîndi e o îndrăzneală! Doar Dumnezeu are dreptul și privilegiul acesta. A gîndi este sau ar trebui să fie o îndeletnicire liniștitoare, făcută la rece, iar sărmanele noastre inimi și bietele noastre minți palpită prea mult ca să fie-n
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu ar fi mers singuri. Îi face să apuce pe alt drum decât cel pe care l-ar fi ales ei înșiși. Din această perspectivă, seducție înseamnă atracție, fascinație. Totul se petrece ca și cum în fața puterii de seducție a anumitor persoane muritorii de rând ar rămâne pasivi, ca și cum ar fi dezarmați, neputincioși, chiar „vrăjiți”. Seducătorul e viclean: ne mână încotro vrea el, fără să ne spună unde ne duce... Și totuși, chiar dacă seducția nu acționează deschis, ea nu este o tehnică de
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
a oamenilor de a urma poruncile rațiunii. Cu prilejul morții unui coleg de la Universitatea din Königsberg, profesorul de drept L’Estag, filosoful și-a exprimat scepticismul prin cuvintele: „A fi în același timp om și înțelept este prea mult pentru muritori”. Kant, care a făcut eforturi mari și continue pentru a trăi în acord cu acele convingeri care susțin filosofia sa morală, știa ce spune atunci când scria într-o notă de subsol a lucrării sale despre religie: „Nici un om căruia moralitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tare a eticismului intransigent. În realitate, inflexibilitatea morală a lui Marlowe nu e compactă și nici nu funcționează după criterii obiective. Ar putea fi definită, la rigoare, drept o etică selectivă, ale cărei ochiuri largi permit nu doar readucerea între muritori a înaltelor comandamente morale, ci și relansarea aventurii. Obligat să spună poliției povestea întâmplărilor prin care trecuse, Marlowe omite câteva „amănunte” care nu numai că sunt esențiale, dar vorbesc despre implicarea sa personală, emoțională, în cazul pe care se presupunea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
iar David Bruce Banner, cercetător științific, se preschimbă în Incredibilul Hulk. Utilizând negarea și transformarea în contrariu, două componente ale refuzului, aceste personaje devin ne-slabe și își asumă astfel calități cum ar fi forța fizică și morală, depășind posibilitățile muritorilor de rând. Uneori, utilizatorii negării și transformării în contrariu sunt considerați niște persoane cu tendințe spre exagerare sau de-a dreptul niște mincinoși. Trebuie totuși precizat că, în măsura în care exagerarea este o parte a negării realității, ea nu se află sub
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că veți muri. - Dar o știu prea bine. Cu toții o știm. Să-mi amintești când va veni clipa”. Regele vorbește cu detașare despre această banalitate care este existența morții, certitudine colectivă, deci aproape inofensivă („Cu toții o știm”, adică „Suntem cu toții muritori”), și această generalizare îi permite să evite conștientizarea morții sale iminente. Alte replici ale regelui, pe care ne vom mulțumi să le cităm parțial, lasă să transpară recurgerea la următoarele mecanisme de apărare: - raționalizarea: „Doar din cauză că nu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În timpul vechiului regim: ea va alimenta acest circuit de informații, de capitaluri, de idei absolut indispensabile pentru demarajul inițial. Chiar dacă, În sinea lor, ei cred că au pornit de la zero, rețeaua, acest capital imaterial, este ceea ce i-a diferențiat de muritorii comuni: Am pornit de la zero. Capitalul meu erau oamenii pe care Îi cunoșteam În comerț. Ei m-au ajutat, mi-au dat marfă pe credit. Aveam relații În diferite medii, profesionale, amicale, inclusiv oameni care trecuseră deja În sectorul privat
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
omenescului. Înălțându-se alături de alesul ei pe orbitele astrale, domnița se inițiază în marile taine ale firii. Sub semnul perfecțiunii, moartea și nemurirea coincid, de unde și vacuitatea tristă a eternității, care își soarbe „viața fără de moarte” din cugetarea pasionată a muritorilor. Deși perfect echilibrată, creația întreagă suferă de răul de a fi. Năzuința spre tinerețe fără bătrânețe a muritorilor, ca și tentația întrupării la nemuritori nu sunt, astfel, decât expresia aceluiași irezistibil „vis de neființă”. Nu se optează pentru soluția revoltei
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
semnul perfecțiunii, moartea și nemurirea coincid, de unde și vacuitatea tristă a eternității, care își soarbe „viața fără de moarte” din cugetarea pasionată a muritorilor. Deși perfect echilibrată, creația întreagă suferă de răul de a fi. Năzuința spre tinerețe fără bătrânețe a muritorilor, ca și tentația întrupării la nemuritori nu sunt, astfel, decât expresia aceluiași irezistibil „vis de neființă”. Nu se optează pentru soluția revoltei în perpetuitate, ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin integrarea în macrocosm. Proiectat în pură
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
acestea sunt cuvinte foarte mari. Mircea Mihăieș: Toate acestea trebuie privite ca un alibi pe care și l-au luat respectivii oameni. Ei și-au mascat incapacitatea de a face schimbarea invocând niște forțe misterioase, mistice, cărora ei, niște bieți muritori, evident că nu li se puteau opune. Nu spun că acestea nu există, dar, În virtutea tuturor prerogativelor, puterea s-a aflat În mâna președintelui, a primului-ministru, a celor care dominau Parlamentul. Vladimir Tismăneanu: Și În mâna consilierilor. Mircea Mihăieș: Exact
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
tranzițiile spre modern în substratul mental european. Unul din seria umaniștilor al cărui bun-simț, spirit sincer și devotament întru binele umanității îl determină pe Erasmus să spere că în asemenea oameni se va “închega mult râvnita generație de aur a muritorilor”. „Eu însumi” - scrie olandezul - „m-am născut cu fire deschisă și mă desfată prietenia oamenilor cinstiți, precum mi se pare că ești și tu, după cum am înțeles limpede și din scrisorile tale și din relatările prietenului meu Quirinus, astfel că
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]