4,695 matches
-
și mă doare, lumina din pielea de drac. trup de umbre și conuri de visuri... vreau să plec. sunt sătulă. să tac? nu știu ce-i tăcerea profundă. sunt șopârla din iarba de gând. mă strecor printre sunete grele. scot din mine murmur de umbre. mă dezbrac... Referință Bibliografică: Drum rece / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 486, Anul II, 30 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DRUM RECE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359227_a_360556]
-
simți în spatele ei ceva nedeslușit, ca o răsuflare, ca o chemare neînțeleasă și întoarse capul privind în urmă. Dar nu era nimic înafara nisipului pe care pașii lor mici își întipăriseră pentru moment, atât de adânc, urmele lor... Marea își murmura mai departe cântecul și totuși... cel nevăzut, timpul, timpul trăit, își cânta din tot sufletul, bucuria. * Și încă o vară se desprindea zi după zi, dintre filele calendarului... Era atât de strălucitoare așa cum plutea senină, cu rochia ei de muselină
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
sînteți, nu ați pățit nimic, dreapta n-a devenit stînga, acest miracol se întîmplă numai în fața oglinzii, dar, atenție! să nu vă soarbă în ea, așa cum firele de praf sînt aspirate de pîntecul lacom al aspiratorului ... Thomas tăcea ... Iată, a murmurat el, și parcă nu prea mai avea chef de viață, luneca doar purtat de valuri pe sub un pod de piatră, pe care a venit apa și l-a luat ... dar copiii, care au în minte ideea că nu piatra este
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
noastră cea de toate zilele. Din păcate abia acum m-am convins că toate eforturile oamenilor de bună credință nu valorează înaintea acestor komsomoliști tomnatici nimic. Avem, pe de o parte, grosul de bun simț al unor oameni subțiri, care murmură spăsiți solilocvii foarte bine articulate, gata să facă praf orice inteligență exersată, virtuozități ale gândului, imortele, și, pe de altă parte, o adunătură subțire, dar foarte virulentă, care, în afară de curajul gros, nu are nicio înzestrare în ordinea spiritului, spirit de
Ministerul care ne scoate limba. Limba latină () [Corola-blog/BlogPost/338317_a_339646]
-
știoalnele și prin zloatele și prin glodurile curate ale poghiazurilor, făcea vid. Era o fleșcăraie de nedescris. Însă moș Gheorghe, cu talpa-i mare și zdravănă, trecea fără frică și fără grijă, chiar mai și cânta, adică, mai bine zis, murmura/mormăia melodii cu și fără cuvinte, despre război și partizani, despre Traian și Lenin, despre nevastă și ibovnică, despre închisoare și deschisoare!... Ehei! nimic nu-i lipsea din repertoriu și din program!... cânta și de bucurie, și de tristețe, și
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
paie și pornește balalaica. Și câtă alinare, totuși, mai poate aduce cutia triunghiulară cu trei coarde! Alienarea se îndepărtează, parcă. Alde nea Ion nu-și pot stăpâni un soi de admirare, un fel de alt fel de lăcrămare când Alioșa murmură “Serile de la Moscova”, sau “Valurile Amurului”, sau “Kalinka”... Sigur că da!... Vine dimineața, vine echipa de sanitari și adună morții. Nici măcar nu-i mai numără. Nici pe cei vii. Numără doar lacrimile înghețate și le împarte la toți. Ne adunăm
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
Insula Șerpilor, si se adaugă “care aparține Ucrainei”. Lui Buteiko nu i-a venit să creadă și s-a adresat în rusă - paftarite pajalusta ; repetați, vă rog!, iar Severin a reiterat frază, după care Buteiko a reluat discuția, în engleză, murmurând - Isle of Serpents, comma, “belongs to Ucraine”! Bătrânii țărăniști au vrut să voteze contra textului Tratatului, de aceea prevederea legată de Insula Șerpilor a fost introdusă în Acordul conex. Dumitru Ceaușu, i-a “prelucrat” pe țărăniști susținând că “România, pentru
Ave Severin-uns, moriture te salutant! () [Corola-blog/BlogPost/339955_a_341284]
-
care suntem invitați și noi cei din sală să ne aducem contribuția. Se pare însă că nu eram singura din sală care nu înțelegea versurile horei, având în vedere că până la urmă Leșe s-a mulțumit să ne ceară să murmurăm în ritmul muzicii „Mmmm, Mmmm, Mmmm...”. Melodiile sunau bine, iar vocea și prezența lui Leșe erau impresionante, publicul răsplătindu-le cu aplauze. După trei melodii, în același ton, a urmat o scurtă poveste despre scopul concertului , respectiv „sfârșitul unui ciclu
„Pauză publicitară” de 15 minute pe scena Ateneului: ce s-a întâmplat sâmbătă seara la concertul lui Grigore Leșe () [Corola-blog/BlogPost/340049_a_341378]
-
care cred în tine, cresc spre cer visând tomnatici, Și-n amurgurile serii sui cu flori de colț, iubire. Crengi în noapte-ndoliate cu durere-n vijelie Unduiesc în amintiri prinse-n primăveri cu viață, Pe când Luna își ascunde chipul, murmurând o poezie, Se alătură ruginei de mesteceni plânși de ceață. II Lasă, dorm, visez la tine, mi-ai fost dragă în poveste, Zbor în clipe, zbori spre mine, tu iubeai și eu iubeam, Curg în file, curg în mine, te-
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
vreți!, după care a aruncat ce avea în mână și a plecat supărat. - Tovarășe Călinoiu, stai tovarășe, nici așa! Dumneata ai mare contribuție la realizarea acestui local, cum o să pleci?, a mai strigat după el instructorul. Radu Călinoiu a mai murmurat ceva neînțeles de ei, dar și-a văzut de drum. Văzând că nu se întoarce, ceilalți meșteri l-au urmat. - Tovarășe Păsat, du-te și adu-l pe Dinu Marinache ca să dea crucea asta jos! a dispus instructorul Rndașu. Desfășurarea
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
și anul ăsta și în toți anii care vin, iubesc Bucureștiul! Râd. Rar găsești un turist atât de entuziast, dar să mai și știe pe unde e România, să fi fost acolo și să se fi îndrăgostit, „de Centrul Vechi” - murmură visător, e un noroc cât un câștig la loterie. Îi spun că am stat câțiva ani în București, că am studiat acolo și străfulgerată de o idee îl întreb dacă nu a studiat și el în România. Niciodată nu iau
Un turist britanic a primit de la recepționera unui hotel din București o ofertă-surpriză: „Nu apuc să intru la duş că aud bătăi la uşă. Când deschid, fata de la recepţie...” () [Corola-blog/BlogPost/339676_a_341005]
-
dar răbdarea iese. - Cred că restul cântecului este la fel, mă aud articulând cu o voce calmă și dură, uitându-mă în ochii celui entuziasmat întru nefericirea mea. Dânsul rămâne nedumerit pentru o clipă iar apoi, închizând cântecul de coșmar, murmură: - Era de la fata mea... Un fior de vinovăție îmi înțepenește în gât orice silabă ar urma și nu pot decât să observ cum veninul celor spuse de mine își face efectul treptat. Apropierea pe care am reușit să o închegăm
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
la Primul Amendament n-a mai funcționat. S-au izbit primele mape de masă, s-au auzit primele amenințări cu retragerea. Stați puțin, a zis altcineva. Care este sursa primară a libertății, conform lui Neil deGrasse Tyson? Și toți au murmurat într-un glas: puterea gândului rațional. Să revenim la știință deci. Câți copii instituționalizați sunt în România? În iunie 2016 ultima cifră ar fi fost de 57.646. Câți homosexuali (femei și bărbați) sunt în România? Nu știm. Câte cupluri
Trei zile fără ei... „- Așa repede ați venit, copii? Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!” () [Corola-blog/BlogPost/339105_a_340434]
-
acceptați, vă rog să urcați! Vă duc mintenaș și nu vă mai obosiți cu drumul. L-a privit surprinsă și i-a examinat din nou, mai atent, ținuta vestimentară, memorând sigla societății de pază înscrisă pe bluzon. Încă nehotărâtă, a murmurat cu voce ștearsă: - Nu vreau să ai dumneata probleme cu șefii. Pot ajunge și pe jos... - În niciun caz, domnișoară, a întrerupt-o Cristian vesel și convingător. Fac un ocol de nebăgat în seamă... Vă rog să nu vă supărați
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > 383 TACI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 581 din 03 august 2012 Toate Articolele Autorului 383 TACI Cântând cu voce tare, Sau numai murmurând, În suflet simt o tulburare, Și fericit eu sunt! Dar tu? Vai ce întrebare! Mi se pare fără sens, În supreme clipe de încântare, Îți mai scriu un vers! Nu știu de ești mulțumită? Sau dacă ești satisfăcută? De ai
383 TACI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340905_a_342234]
-
față de ceea ce îl transcende, raportul dintre finitatea să și infinitatea de dincolo și dincoace de sine. Cam așa spune și un prieten necunoscut mie, Dumitru Velea, de prin Petroșani. Ne oprisem și îi ascultăm fascinați. Pe o altă bancă Macedonski murmura în mustață, a la Hitler: „O! Dumnezeule, mister albastru,/ M-ai ridicat peste dezastru,/ Peste blestem și ura”. - Sunt versuri din „Excelsior”, îmi șoptește Ionuț. Sunt scrise în 1886. - Știu! Dar noi în ce an suntem?! Tot acela în care
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
îmi intrase în suflet,precum o peșteră în inima muntelui. Mirosea a primăvară,iar tinerii de pe podul așternut peste Dunăre,isi oglindeau în apă sărutul lor prelung.Mă grăbeam.Eram obosit de atâta întoarcere,cale de aproape două secole,si murmuram cuvintele din Români 5:20:” ... dar unde s-a înmulțit păcatul,acolo harul s-a înmulțit și mai mult...” EVADARE DIN ZID Ningea ca-n basmele noastre. Străzile erau troienite și burgul dormea sub zăpadă. Mergeam pe trotuar cu nepoțica
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
Ce-a fost asta, bunicule? - Sunt prietenii noștri. Se întorc și ei, din când în când, să respire aerul Crăciunului de la noi. Luna ieșise din nori. Nu mai ninge... Ceasul din turnul Catedralei arată miezul nopții. Mergeam grăbiți spre casă, murmurând Colindele pe care le auzisem la concert. Timpul alerga pe lângă noi, cei ce urcăm dealul Mănășturului. MATERIALIZARE ÎN CUVÂNT Spectacolul de iluzionism, prezentat de maestrul Uferini, era în plină desfășurare. Sunetele de exclamație de mirare alternând cu liniștea, marcau numerele
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
Vitraliile de deasupra altarului Și am văzut pasărea cealaltă, de sânge Rătăcită în zbor Căutându-și ieșirea din fereastră în fereastră Sub privirea indiferentă a îngerilor. PRIVEGHI Ramurile desfrunzite ale copacilor Țeseau norii sparți de cornul auriu al lunii Vântul murmura cu glas de zăpadă Dansul sirenelor nopții, Tăceam amândoi ca-n templu Pașii se auzeau înfundat Sub arcada înaltă a vremii, Belșugul miresmelor albe Cădea ca spuma cascadelor Și în mâinile noastre împreunate Se topea răsuflarea suspinului, Liniștea noastră sălbăticită
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
o ocolea, evita să vorbească prea des cu ea. - Am o veste bună pentru voi, le surâse. Trei perechi de ochi o fixau curioși. - Tatăl vostru a hotărât, să fiți prezenți la picnic. Se uitau unii la alții. - Mare scofală! murmură Beth - Poate să vină și Tricky? se grăbi Leon să întrebe - Cine este Tricky? Un cățel? - Nuuuu ... e poneiul meu. Aș dori, să meargă și el. Alma se amuză.Îi plăcea să stea în preajma lor. - Nu văd nici un impediment,râse
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
stinge În spaima înserării, ascunsă-n ploi și vânt! Din ceruri de departe, o lacrimă mă ninge Cu amorțeala toamnei în taina din cuvânt... De ce mai cântă cerul pe ramurile goale Când frunzele-și adapă o sete din tăceri? Mai murmură o floare ce și-a mutat agale Culoarea-n răstignirea apusului de ieri... De ce un val de mare într-un reflux apatic Dezbracă țărmul nostru de pașii-mbrățișați? Și amintiri albastre într-un balans empatic Le strângem într-o rază
MIREASĂ A LACRIMII DIN PLOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341283_a_342612]
-
dezlegat porțile Cerului, ploaia cade, deasă și caldă. Apa se scurge prin șanțuri cărând la vale, crenguțe rupte și frunze, paie și pene. Fulgerele și tunetele se apropie de sat. Mă bucur că suntem acasă cu toții. Mămica își face cruce, murmurând: Doamne, ai grijă de noi! Suntem înfricoșați de sălbatica manifestare a Naturii. Numai câmpia surâde, înflorind la îmbrățișarea ploii de vară. E cald! E fioros! E măreț! E sălbatic dar natural! E o zi de vară cu ploaie. După numai
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
șansa să le împlinești, dacă mai crezi în ele. Te învață să faci pași mici în fiecare zi. Și, chiar dacă trasezi linii noi pe frunte, în colțul inimii vei aduna buchete de zâmbete. Lasă-te în descântecul lor și nu murmura: prea târziu! abandonând să mai crezi în vise. Greșești! Niciodată nu-i târziu! Poți învăța la orice vârstă să zbori, să dansezi, să iubești! Să faci tot ce te ajută să te simți viu. Coboară-ți fanteziile în realitate și
NU-I TÂRZIU! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341452_a_342781]
-
Strofe > Creatie > CUPIDON MĂ-NCEARCĂ... Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 466 din 10 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Primăvara-și joacă hora, jos, în luncă, Dulcele zefir zarea lin străbate, Toată păsărimea-i în strai nou de nuntă, Murmură-n pădure clipocit de ape. Umbrele din gânduri, de lumină-s bete Și-și ascund tăcute, urma prin ruine, Mișună prin iarbă gâzele în cete, Visul de înnoire trece-n zbor prin mine. Cu săgeata-i fină, Cupidon mă-ncearcă
CUPIDON MĂ-NCEARCĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341454_a_342783]
-
să îmi întind cortul. Ca să ajung la petecul ăla de pământ am urmat drumul făcut de roțile carelor cu boi. Nu fusese de mult folosit și buruienile începeau să-l acopere. Drumul urca pe firul unui pârâu a cărui apă murmura suav ca un cântec de fluier. L-a părăsit și s-a strecurat pe sub poala unei stânci golașe. După stâncă, o livadă de pruni, meri și doi nuci bătrâni. Iarba necosită, înaltă, ajungea până la ramurile pomilor în floare. Flori multicolore
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]