2,953 matches
-
m-a făcut Atât de cult Încât mă uit Peste oameni. Am învățat atâtea În timpul din urmă, Că suntem la un punct neinsemnat. S-ar putea face Multe reforme. Mă gândeam singur. Eram fără nimeni. Și tocmai azi Au venit musafiri. - Tu ce dai, eu ce dau... A, de când nu ne-am văzut. După-amiază caldă Căci D-zeu Mi-a dat să scriu Aceste rânduri. Credeam, Numai să privesc. Le public, Și poate, Din umbra unei terase, Într-o după-amiază Tăcută
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Semăna cu un cartof, crestat și noduros, singurul element uman fiind ochii mici și atât de adânciți în carne încât ar fi fost nevoie de cel mai ascuțit cuțit pentru a-i scoate. Încă reușește să-i convingă pe rarii musafiri nepoftiți că se poate descurca singur în caz de nevoie, în ciuda unui corp la fel de impunător ca masivul birou de mahon incrustat cu aur în spatele căruia stă; ca amintire a zilelor de glorie, în ungherul mic de după birou, unde făcea nesfârșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe cât ar fi trebuit să fie, iar ochii săi inspirau aceeași încredere în sine ca ai unui escroc ratat. Intră, i-am spus, conducând-o la canapea. Nici nu a privit bine în jur, ceea ce era destul de ciudat pentru un musafir; nici o privire în sus către Chestie sau în jos la instalațiile electrice din mijlocul podelei. Era la fel de gâtuită precum un pian dezacordat. S-a așezat sau mai degrabă s-a cocoțat pe marginea canapelei, în așa fel încât să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
buzunare. Costumele ce stăteau alături erau cuprinse și ele de furnicături. Mânecile se agitau, paharele erau ridicate și coborâte Într-un ritm amețitor. Toată mișcarea această avea ceva neliniștitor, absurd În ea. Noimann stătea totuși calm la Corso, zâmbind spre musafiri. Ba chiar făcea și glume. Agitația creștea, atingând punctul culminant când insectele și omizile se transformau Înapoi În cifre, intrând În portmoneu și-n buzunare. La Întoarcerea spre casă, cifrele țopăiau, mergând În fața lui. Nu știu cum se Întâmpla, dar abstracțiunilor li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vă veți minuna și mai mult...” „Nu zău”, murmură Noimann, „e În Înfățișarea dumneavoastră ceva bizar. Ceva inconsistent. Păreți, așa, cum să vă spun, coborât parcă dintr-o peliculă destul de cunoscută....” „Cine vorbește de bizarerii și de inconsistență”, se ofuscă musafirul. „Totul În jurul dumneavoastră e lichid. Trăiți Într-o lume Înconjurată de o peliculă subțire, pe care o Înțepătură din afară ar putea-o face praf și pulbere... Adică nu praf și pulbere, că aici nu mai există nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau coniac...” „De ce nu puneți la socoteală berea, lichiorurile sau vinurile pe care le-am consumat?” „Acelea s-au evaporat...” „Probabil casa aceasta În care stau, În ochii dumneavoastră, apare ca o sticlă pe care scrie: coniac Alexandrion...” „Exact”, răspunse musafirul. „Ușa ține loc de etichetă...” „Și dumneavoastră, atunci, cine sunteți?” „V-aș ruga să nu vă enervați...” „Sunt cât se poate de calm”, răspunse Noimann, turnându-și Încă un păhărel... Musafirul bău și el, ridicându-și mâna spre o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o sticlă pe care scrie: coniac Alexandrion...” „Exact”, răspunse musafirul. „Ușa ține loc de etichetă...” „Și dumneavoastră, atunci, cine sunteți?” „V-aș ruga să nu vă enervați...” „Sunt cât se poate de calm”, răspunse Noimann, turnându-și Încă un păhărel... Musafirul bău și el, ridicându-și mâna spre o gură ce semăna c-un abțibild. Replicile pe care le rostea acesta se Înălțau sub forma unor balonașe colorate de săpun, având Înscrise Înăuntrul lor cuvinte alcătuite din litere desprinse parcă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lăcaș de veci din cimitir Îl Învioră pe moment. Aranjase cândva și o petrecere, dacă nu chiar o orgie, acolo. Dar lucrurile nu ieșiseră chiar cum ar fi vrut Noimann. Socoteala de acasă nu se potrivea cu cea din cimitir. Musafirii se Îmbătaseră În așa hal, Încât devastaseră locul. Unii desenaseră cu cărbune și alte murdării tot felul de inscripții sataniste și zvastici pe pereți. Veniseră la agapă, printre alții, Bikinski și cu Satanovski, care tot Încercase să-i momească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l purta de obicei În buzunarul de la piept), o sticlă de coniac, două lăzi de bere Tuborg, șampanie, friptură de vițel la tavă, un tort de Înghețată, un tub de frișcă, o cutie de confeti și alte abțibilduri... Între timp, musafirii plecară unul câte unul. La masă mai rămăseseră Bikinski, Satanovski, Lily Fundyfer și Noimann. Pictorul stătea demn la locul lui, rotindu-și ochii albi peste pahare. Satanovski, În schimb, era, În ciuda chefului prelungit la care luase parte, lipit de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cum să nu-mi vină? Mie orice-mi pui pe cap, îmi vine turnat! Cotoșman: Ia încearc-o! Uriașul: Nu acuma, după ce termin masa, că mi s-a făcut foame după aperitivul pe care mi l-ai adus. Iar mătăluță ești musafirul meu la masă. Și după ce te-ndopi bine, poate te mănânc și pe tine, că-mi ești foarte simpatic! Cotoșman: Nu cred eu așa ceva, că doar ești mâncător de oameni, nu de pisici! Uriașul: Ba, pardon, mănânc de toate, că
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Pauză cu fundal muzical specific, de trecere la scena II Scena II - Casa lui Crăciun (din carton sau desenată pe o coală de flip-chart) Crăciun (strigând): Babă Iovă, ai măturat casa, ai pregătit bucatele? Că acum e noapte și vin musafirii! Iova: Am pregătit, bărbate! C: Vezi de pune pe masă din vinul cel mai bun, că vine și primarul, și prefectul, și preotul... Și mișcă-te odată, femeie, ce te moșmăiești așa?! I: Bine, bărbate, acuș fug. Un copil sărac
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
nu ne-ajung nici de mâncare. C: Ce?! Bani?! Pleacă de-aici, mucosule, până nu-ți dau două ciomege pe spate. Leneșilor, la muncă cu voi! (spre sală): Auziți, să-i dau bani! Da’ eu ce mănânc?! ... iată că vin musafirii. (strigând): Babă Iovă, întâmpină pe musafiri! Pauză muzicală pentru trecerea la scena III Scena III - Ieslea lui Crăciun Iosif: Am călătorit mult spre Betleem. E noapte și ești obosită, Maria. Hai să înnoptăm în acest orășel! Maria: Iosif, uite-o
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
C: Ce?! Bani?! Pleacă de-aici, mucosule, până nu-ți dau două ciomege pe spate. Leneșilor, la muncă cu voi! (spre sală): Auziți, să-i dau bani! Da’ eu ce mănânc?! ... iată că vin musafirii. (strigând): Babă Iovă, întâmpină pe musafiri! Pauză muzicală pentru trecerea la scena III Scena III - Ieslea lui Crăciun Iosif: Am călătorit mult spre Betleem. E noapte și ești obosită, Maria. Hai să înnoptăm în acest orășel! Maria: Iosif, uite-o casă mare! Poate gospodarii au un
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
împăratul luminilor, fiul lui Dumnezeu. Iova: Maică preasfântă, miluiește-mă! (veselă) Mă duc să-i spun unchiașului meu, Crăciun, că sunt moașa Mântuitorului lumii. (Pășește spre casă.) Crăciun:Unde ai fost?! Adu repede cafeaua și dulcețurile, că vor să plece musafirii! Dar ce-i pe mâinile tale? Iova: Ce bucurie, Ce veselie Pe noi, Crăciune, C-a venit pe lume, La noi s-a născut, Domnul cel de sus, Domnul cerului Și-al pământului, Hristos, Domnul cel slăvit, Cum de mult
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Crăciune, C-a venit pe lume, La noi s-a născut, Domnul cel de sus, Domnul cerului Și-al pământului, Hristos, Domnul cel slăvit, Cum de mult s-a proorocit! Crăciun (o împinge pe Iova): Ce-ai făcut?! Ai lăsat musafirii ca să ajuți o sărăntoacă? Netrebnico! Cum poți să crezi așa ceva? (Îi taie mâinile cu toporișca.) Iova: Vai, de ce mi-ai tăiat mâinile? Crăciun: Așa Meriți. Pleacă din ochii mei! Iova ( Fuge în staul.): Maica Domnului, mântuiește-mă! Maria: Apropie-ți
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
certa pentru că are mâinile murdare, dar își aminti că tovarășa învățătoare le promisese că la toamnă va fi alături de ei și asta o mai liniști puțin. Când toate nucile au fost culese și urcate în pod, ziua era pe sfârșite; musafirii se pregăteau de plecare, iar Angelina se strecură în camera bunicii, se urcă pe scaun să ajungă la icoană unde pusese bunica mănunchiul de flori și busuioc sfințit adus de la biserică, din buchetul de pe cruce. Rupse o crenguță de busuioc
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
un anume Philip Weston, care vrea să te vadă, Bette. Să-l trimit sus? —Philip? E aici? Chiar acum? N-am realizat că am spus asta cu voce tare până când Seamus a ciripit În replică: — Sigur că e, Bette. Am musafiri, am spus, cuprinsă de panică. Poți să-l rogi pe Philip să mă sune când ajunge acasă? —Bette, iubire, deschide-mi. Amicul meu de-aici - cum te cheamă? Seamus? Băiat bun! Beam amândoi o bere și discutam despre ce fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a omeni ea cum ți-i vrerea. Lotrul s-a prefăcut că nu bagă de seamă că hangița s-a ivit în prag. ― Atunci, oi avea răbdare să aștept. Hangiul i-a poruncit nevestei cu ce să-l omenească pe musafir. Când lotrul l-a avut din nou în față pe hangiu, l-a întrebat: ― Până una-alta, ce îmi poți spune despre negustorii cu mirodenii, care ar cam trebui să se întoarcă. ― Din ceas în ceas, aștept să apară omul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a putut de repede vestmintele de pe ea. O privire fugară în oglinda lămpii i-a arătat un chip alb ca varul. S-a frecat cu putere pe obraz, să aducă oleacă de sânge în el. În clipa următoare, era în fața musafirilor. „Bună dimineața și bine ați venit. Cu ce vă putem fi de folos?” - i-a întâmpinat ea, privind cu drăgălășenie la ei. „Dumnealui - a deschis vorba jandarul, arătând spre bărbatul chipeș din dreapta lui - dumnealui este noul arendaș al moșiei pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bucătărie l-a întâlnit pe băiat. „Ce face...? S-o trezit?” „Nu s-o mișcat deloc și parcă îi un fier încins!” „Mai stai lângă el. Pune-i pe frunte un șervet cu niște omăt, poate”... Îndată a reapărut în fața musafirilor, cu două ulcele aburinde... După ce cei doi au mâncat și au băut vinul, jandarul a devenit neliniștit. Se vedea că ar vrea să facă ceva, dar, aruncându și privirea spre arendaș, își ogoia pornirea. ― Vedeți? Don’ jandar avea onoare. Nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aburinde... După ce cei doi au mâncat și au băut vinul, jandarul a devenit neliniștit. Se vedea că ar vrea să facă ceva, dar, aruncându și privirea spre arendaș, își ogoia pornirea. ― Vedeți? Don’ jandar avea onoare. Nu și-a lăsat musafirul și el să se ducă săăă - a vorbit unul din jurul povestitorului. ― Da, dar până la urmă tot și-a dat în petec. La plecare, a rămas puțin în urmă și i-a șoptit hangiței: „Diseară trec pe la tine”. Irinuța numai n-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a rămas datoare... ― Cred că din acea clipă vizitele la han nu mai erau în doi, ci doar câte unul singur - a vorbit același guraliv dintre concentrați. ― Asta nu ți-oi putea spune, dar hangița a stat pe ghimpi până musafirii au ieșit pe poartă. Cu sufletul și mintea năpădite de întrebări și temeri, a alergat la bucătărie. Băiatul ședea în preajma lotrului, cu o găleată plină cu zăpadă din care punea pe un șervet înfășurat pe mâna bolnavă. „Da’ ce faci
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ovăz dintr-o covată, iar moș Gheorghe tocmai venise cu două găleți pline cu apă, pe care le-a pus dinaintea cailor... N-am fost în stare să scot nici o vorbă. Noroc că m-a zărit bătrânul... <Eiii! Da’ avem musafiri. Poftim de intră>. Caii m-au recunoscut și m-au întâmpinat cu un nechezat gungurit, cum au obiceiul. M-am dus la ei și, mângâindu-i pe greabăn, îi cercetam să văd ce au pățit... Bătrânul m-a poftit în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
semn că stăpâna uitase cu totul de el. Ioana s-a ridicat de la masă și s-a dus să-i pregătească mânca rea. M-am luat după ea. Trecând prin hol, mi-a făcut semn să deschid ușa toaletei pentru musafiri, să arunc o privire înăuntru. Nu mică mi-a fost uimirea să constat că mica încăpere devenise și loc de meditație. Am văzut acolo o etajeră cu cărți, afișe cu expozițiile Ioanei, pe un perete erau fixate o pagină de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de băiatul unui lucrător de aco perișuri, venit din Bretagne cu tatăl lui. Această scrisoare, mi-a explicat mai târziu Ioana, fusese ascunsă de băiat într-o carte, fiind găsită peste zece ani de un mare prieten pictor, Mac Avoy, musafir pentru câteva zile în casa Celibidache. Esențialul de pe cele două pagini pline de ștersături și greșeli era: Si le monde était comme monsieur, le monde serait heureux comme au paradis! 1 29 IMAGINI DE INTERIOR 1. Dacă toată lumea ar fi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]