4,012 matches
-
spus că, după ce te tot culci cu Krupskaia, sfârșești prin a scrie o mârțoaga că “Materialism și empiriocriticism”. Am riscat să fiu luat la bătaie și mi-au zis că eram fascist. Mi-a zis-o un individ înalt, cu mustăți de tătar. Mi-l amintesc foarte bine, acum s-a râs complet și ține de o comunitate unde se împletesc coșuri.” Nadejda Krupskaia a fost soția liderului bolșevic Lenin.“Materialism și empiriocritcism” este o lucrare filozofica scrisă de Lenin în
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
Lică îl fac să devină închis în sine, irascibil, „ferindu-se parcă să rămână singur cu Ana“, deși aceasta îi atrăsese atenția că Lică e om primejdios, pătimaș, și aceasta se vede „din căutătura ce o are când își roade mustața cu dinții“. Ghiță devine complicele lui Lică din momentul când acceptă să primească șase porci neînsemnați. De asemenea, tăinuiește autorităților de la Ineu faptul că Lică părăsise hanul în toiul nopții, când arendașul evreu fusese bătut și jefuit. Această declarație falsă
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
boală care-l apucă din când în când, că a fost grea prima crimă și că pe al doilea l-a ucis ca să se mângâie de remușcările pentru primul ucis. Scriitorul îi face și un portret fizic: „înalt, uscățiv, cu mustață lungă, cu ochi mici și verzi“, dar și un portret moral din felul cum îl intuiește Ana: „Lică este un om rău și primejdios... un om pătimaș și nu e bine să te dai prea tare cu el“. Lică este
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
o intrigă colosală. Dar fante rom, așa cum se poate zări la “Tosca”, în Bănie, june prin, iubind deopotrivă două femei ( Mița și Didina ), nu! dacă nu am strigat “Bravo” din sală, regret! Bravo, Nae Girimea, fie-ți poleită cu glorie mustața subțire ! În “D-ale carnavalului” participă monștri sacri ai interpretarii lui Caragiale, nu simpli actori. Ilie pronunță „Mâța”, nu Mița. Partitura caragialană este îmbogățită cu noi cuvinte, și sensuri noi. Sorin Leoveanu se joacă cu publicul de-a șoarecele cu
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
a intrat, s-a făcut liniște. Iliescu zâmbea calm, parcă întinerise cu zece ani. Nici nu-și desfăcuse bagajul, dar a fost totuși surprins: așa repede, ați venit, copii? S-a întors către colțul celulei, unde o mogâldeață plângea cu mustața plină de muci: Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!
Trei zile fără ei... „- Așa repede ați venit, copii? Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!” () [Corola-blog/BlogPost/339105_a_340434]
-
în oraș poetul Eminescu? S-a întors de la Mănăstirea Neamț. E pe deplin sănătos. - Mă bucur! - i-am răspuns. - L-am văzut, în colțul străzii, strângând mâna, cu multă căldură, lui Scipione Bădescu. Era vioi, voinic, fără barbă și fără mustățile pe care le lașase în ultimul timp. Vorbea zâmbind și fuma cu poftă un capăt de țigară. Alături, trebuie să-ți spun că se află biată lui sora. Dansa era bolnavă de picioare. Mergea anevoios, sprijinindu-se de el. - Mai
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME, PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340765_a_342094]
-
sârbă, în loc de horă, adică mai repede. Țambalagiul, o mogâldeață cu bască, alerga cu ciocănelele nu în măsură, ci după șoarecii ce dădeau să iasă prin găurelele micuțe ale țambalului, dar nu puteau de corzi, erau atât de dese, încât doar mustățile le puteau scoate afară, așa că alergau de colo colo, spre disperarea țambalagiului. De atunci așa i-a rămas numele sârbei altoite pe căluș, „Șoarecele”. Și unde mai pui că era și în satul cunoscutului fotbalist...Șoarece! *** Rămânea satul mut, rămânea
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
îl transcende, raportul dintre finitatea să și infinitatea de dincolo și dincoace de sine. Cam așa spune și un prieten necunoscut mie, Dumitru Velea, de prin Petroșani. Ne oprisem și îi ascultăm fascinați. Pe o altă bancă Macedonski murmura în mustață, a la Hitler: „O! Dumnezeule, mister albastru,/ M-ai ridicat peste dezastru,/ Peste blestem și ura”. - Sunt versuri din „Excelsior”, îmi șoptește Ionuț. Sunt scrise în 1886. - Știu! Dar noi în ce an suntem?! Tot acela în care ne-am
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
glonț. Nu mai pot. Nu mai pot. Mă doare ceva nelămurit în piept, ceva de care nu mă pot desface. Mă sfâșie pe dinlăuntru o hiena. Au murit câțiva oameni. Erau în vârstă toți. Uscați, slabi, iar unul avea o mustață roșie, neobișnuit de mare... Mi se părea că plânge. Un procuror militar, ca scos din cutie, pudrat și pomădat, a citit sentința. Era beat, sughița după fiecare nume. Jandarmii au manevrat închizătorile zebeurilor... Unii au strigat ≪Mama! Mama! ; alții, parcă
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
pantaloni negri de piele cu o curea groasă, cu cataramă metalică pe care se vedea un cap de mort în miniatură și încălțat în ciocate cu pinteni. Fizionomia sa era plăcută, dar și comică în același timp. Era brunet cu mustață și zâmbăreț. Dar partea comică consta în niște căști la care asculta întruna muzică din anii '70, până în anii noștri, pe care le ținea pe cap și faptul că datorită muzicii, de multe ori dansa pe stradă. Apropiindu-se de
CĂPITANUL VASILE (6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341181_a_342510]
-
întrerupă hârjâitul: - Lopată n-am. Și cu portbagajul mai străduiți-vă! Trageți cu forță, imposibil să nu-l deschideți până la urmă! Descumpănită, mi-am pipăit cu îngrijorare zona de deasupra buzei superioare, întrebându-mă dacă nu cumva mi-a crescut mustață. În timp ce-mi făceam în minte planuri de înființare a unei asociații feministe (Asociația femeilor fără mușchi, fără mustață, fără lopată și fără un „prost” bun la toate), mai văd trecând pe stradă un musculos și zic „Hai să
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
urmă! Descumpănită, mi-am pipăit cu îngrijorare zona de deasupra buzei superioare, întrebându-mă dacă nu cumva mi-a crescut mustață. În timp ce-mi făceam în minte planuri de înființare a unei asociații feministe (Asociația femeilor fără mușchi, fără mustață, fără lopată și fără un „prost” bun la toate), mai văd trecând pe stradă un musculos și zic „Hai să mai acord o șansă speciei”. Reușesc să-i atrag, într-un final, atenția, după ce mă agit, strig, dau din mâini
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
stați puțin! Cum să fac așa ceva? Dacă v-am rugat, se înțelege că e pe răspunderea mea. - Lasă-mă-n pace, cucoană! Câte d-astea n-am văzut la viața mea! Hotărât lucru: cred că nu mi-a crescut doar mustață, ci și barbă. Mă uit în oglinda din stânga, dar n-am văzut nimic, că și aia e poleită toată. Mă decid să nu-mi mai încerc farmecele pe niciun trecător și să mă descurc singură cum oi putea, așa cum, de
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
și porneam... Specia masculilor și-a spălat rușinea în fața mea printr-un taximetrist care, înțelegând ce intenții am, și-a lăsat taxiul baltă și a venit să împingă de mașină. Pesemne ăsta n-apucase să-mi vadă nici barba, nici mustața. La Biserică am ajuns în cele din urmă, ce-i drept la ultimul „Amin!”. Norocul meu! Altfel, intrată prea bine în rolul lui Marilyn Monroe, te pomenești c-aș fi dat din gene la Părintele (pe care de cu toootul
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
o pălărie, cu boruri largi, trasă pe ochi. Trăsura se oprește aproape de scările ce duc în salonul de dans. Birjarul coboară, își desface mantia și pălăria și le aruncă pe trepte. Un bărbat zvelt, cu chipul de ceară, plete lungi, mustață răsucită și ochi pătrunzători, pășește către ginere. Omul pare grav și stăpân pe mișcările sale. PRINȚIȘOR:(strigă entuziasmat) Bunicule! CONTELE DRACULA: Casă de piatră, nepoate!. Cei doi bărbați se îmbrățișează, apoi Prințișor arată către mireasă. PRINȚIȘOR: Aceasta-i Narcisa, mireasa
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
pe Gala, fosta soție a unui poet francez pentru care făcu o pasiune ce nu s-a stins tot restul vieții. Și cum i-a reușit să i-o sufle poetului francez? Doar grație faptului de-a fi deosebit. Numai mustățile lui cât făceau! Se plimba prin New York cu un clopoțel ca să atragă atenția, a trece neobservat pentru el însemna la fel de insuportabil ca și sărăcia și smerenia. Acordând interviuri, vorbea despre sine la persoana a treia, folosind formula ,,divinul Dali” sau
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
am, bre! - îmi întărește el bănuiala. A’iștia îs mai buni di care zâci ‘mata. Și-mi taie transversal un cartof ca probă de necontestat. - Taie-l longitudinal, nu transversal! - cer probă și mai de necontestat. Vrei să mă păcălești? Mustață mă cântărește din ochi și din obișnuință. “Ce-o vrea omu’ a’ista, nene? O fi vreun control sau vreun tâmpit ce șuguiește?” - îl dă de gol mimica feței. - Hai, pune-mi două kile! - cer în sfârșit. Răsuflă vesel și
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
aglomerația de pe șosea. Acum va pleca duminică devreme, să mai prindă ceva din șoseaua liberă. Știa că după amiază se va circula bară la bară ca de obicei. Privi în oglindă. Nu-i plăcu bărbatul din imagine. Îi crescuse barba, mustața era nearanjată, ridat, obosit, cu cearcăne la ochi. Parcă nu dormise de nu știu câte zile. Spera ca după ce va scăpa de părul aspru de pe față și va ieși de sub duș, să fie altul. Peste puțin timp împlinea patruzeci de ani. Când
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
netăgăduit. Găsisem cu greu un sprijin trecător, privirea îmi rămase strâns legată de unul din tablourile cu tentă europeană, prezența lui reprezentând stilul interbelic de peste ocean, reconfigurat pe un continent istoric tânăr. O figură stilată a bărbatului cu baston și mustață încercând o reverență în fața unei frumoase domnișoare îmi aduse aminte de atmosfera foilor de carte din biblioteca bunicii. Pe atunci lectura însemna viață, viață așa cum imaginația o putuse crea din neant, o existență perfectă, plină de căutări, lipsită de primejdii
EL ALUMNO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341763_a_343092]
-
Gustă, de poftă, doar două semințe din cotor, restul îl duse în scorbură, pentru zile mai negre. Doar popândăul, fricos, nu îndrăznea să treacă la acțiune. Coaja de cartof îl înnebunise, însă cu greu îndrăznea să-și arate mai mult mustățile de sub cerdac. Coaja de cartof nu-i dădea pace deloc. Când zarva din ogradă se potoli, iar animalele plecară cu treburile lor, popândăul se hotărî, fie ce-o fi, să-și riște pielicica, se repezi la coaja de cartof, o
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
Șcribleac cu un guzgan gri în gură, mare și dolofan, atârnând gras de-o parte a gurii sale, iar în partea cealaltă a gurii ținut în contrapondere de un cap cu urechi largi, cu ochișori mici, vioi, nefericiți, și niște mustăți lungi, mai lungi chiar decât ale motanului! E de râs? Plângi! Referință Bibliografică: Averea Moșului / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1188, Anul IV, 02 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
fac, și cum să fac, și ce să fac mai întâi... Prima și prima dată cred că ar trebui să mă bărbieresc, da, da, uliu! Bună idee și cred c-ar trebui să-mi dau barba jos, da, da, și mustața. Mă felicit în gând și trec iute la treabă. O să-mi pun și peruca aia roșcovană, pe care am împrumutat-o definitiv de la Costel, atunci când m-a pus dracu să-l urmăresc pe amantul viceprimăriței (bună putoare, bună a dracului
BANII, ĂŞTIA..., LUA-I-AR DRACU ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341940_a_343269]
-
și pe loc l-a îndrăgit. Din bucata lui de brânză el a rupt un colțișor și i-a dat și lui - flămândul ce venise-n casa lor. Șoricelul alb ca neua, cu ochi roșii ca de jar, mirosea mișcând mustața, prețiosul dar. A-ndrăznit și a gustat, i-a plăcut și a mâncat... Gândea el că-i moș Crăciun generos și milostiv, că-ndurase-ntreg Ajunul foamea și gerul cumplit. Câteva zile de-a rândul Mitică l-a tot hrănit, șoricelu-a
RAŢIUNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342311_a_343640]
-
vorbeau Neînțelese cuvinte lui adresate Părinți cu copii mici nerăbdători Fetițe cu codițe, băieți îndrăzneți -Să-mi aduci jucării multe și mari -Să-mi aduci o păpușă și un trenuleț Din toate părțile violent asaltat Tras de păr, de barbă și de mustață Bătrânelul de jos cu greu s-a ridicat Și în gura mare de zbierat s-a apucat: Sunt numai un moș bătrân și curios Coborât încet de la munte aici Să văd ce se mai întâmplă la voi Să ascult la
MOŞ BĂTRÂN CU BARBĂ ALBĂ de STELLA REEVES în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342315_a_343644]
-
la catarg și se căznea să dea jos steagul românesc. Panait suparăt, lua motanul sub braț și se făcea că pleacă. Bineînțeles urma împăcarea, care se termina de obicei cu un chiolhan. *** Cu timpul, lui Ispas începuseră să-i albească mustățile. Într-o dimineată căpitanul Thomas Buddle nu mai răspunse la apel. Panait fuse foarte mâhnit din această cauză. Își pierduse poate, cel mai bun prieten-om, care îl avusese vreodată. Îl îngropă în cimitirul din apropiere și deseori putea fi
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]