2,646 matches
-
putea să se ridice o revoluție generală. Dar atunci va fi inutil. Aici toți trăim într’o depresiune morală cenușie aproape de întunerec. Remarc că scrisorile-curier sunt dure prin realitate și sinceritate. Nu mai pot citi ceva decât cu teama și mustrarea de cuget că nu îmi fac datoria și că nu voi ști nimic. Mi-e frică de întoarcerea acasă - și dor de casă. 23 august [1948], luni Probabil de azi într-o săptămână voi face pregătirile de plecare acasă; dacă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dreptate, spune Luke. O să regret amarnic. Acum iartă-mă, trebuie să te las. Serios. Ne vedem mai târziu. — Pa. Pun telefonul jos, îmi iau haina și geanta. În timp ce îi trag fermoarul, mă uit la bucata de hârtie, cuprinsă de vagi mustrări. Poate ar trebui să stau aici, să mai meditez un pic asupra situației și să încerc să ajung la o concluzie. Dar... indiferent dacă facem nunta în Anglia sau în America, tot avem nevoie de o listă de cadouri, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fost dus Într-o cameră la hotel și bătut Îngrozitor”. Dacă va fi fost adevărat (și n-avem absolut niciun motiv să ne-ndoim) atunci se pune Întrebarea: căpitanul de miliție Trifan, cel „mituit” de preot, a avut vreo dată mustrări de conștiință pentru că a băgat un om În pușcărie, un om care Îl credea prieten?! Locotenent-colonelul Ioan Toma mai voia să afle de la delatorii din serviciul său „...ce reacții au avut ceilalți preoți În legătură cu arestarea pr. Sofianu Gheorghe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cere iertare și apoi a pus degetul în rană spunând că de ce nu s-a făcut lucrul acesta mai demult? Și l-a mai răsucit încă odată, așa ca să doară, atrăgând atenția că aveau și ei nevoie de câte o mustrare. S-a simțit mustrat mai ales când Cheazim s-a ridicat și a spus, printre lacrimi, că un foc aproape stins, s-a reaprins. Cântările de cor au alternat într-un dialog în care cei reveniți au dat o replică
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Catană, 2012) Stă Filadelfia ca mărturie De ce a fost cândva și va să fie, Un loc în care dragostea frățească Se vrea ca o cunună-mpărătească Pe fruntea fiecărui credincios Care-L urmează pe Isus Hristos. Nu-i scrisă pentru ea nicio mustrare: Dovadă a credinței iubitoare... Dar pe pământ nu-i nicio garanție Pentru acei ce nu-s la datorie! Și-ar fi fost ușa orișicând deschisă Spre mântuirea cea demult promisă.. Un lucru-i sigur: Domnul niciodată Nu-nchide ușa slavei
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
modelului sovietic, un element recrutat dintre băștinași dar instruit în Uniunea Sovietică pentru a deveni factor activ al procesului de sovietizare, indiferent de domeniul de activitate. Un soldat devotat al Moscovei care, în orice moment ar fi putut exclama, fără mustrări de conștiință: servesc Uniunea Sovietică. Același lucru se petrecea și cu studenții ori aspiranții din Lumea a Treia, veniți la studii în U.R.S.S., de regulă, recomandați de partidele comuniste ori alte grupări pro-sovietice din țările lor. Pe langă pregătirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Barzu și cei doi oameni pe care îi împăcase acesta la săparea fântânii. Numai Gheorghe se gândi cam cum ar putea să se apere ei dacă Costache îi va da în judecată. Ion și maică-sa Marița n-aveau nici o mustrare de conștiință, au făcut ce au simțit ei că trebuie să facă. Capitolul VIII întîlniri și destăinuiri Toamna își arăta roadele bogate pe care le pregătise celelalte anotimpuri, vara și primăvara, așa cum orânduise Dumnezeu de la începutul lumii. Costache trebăluia prin
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lui bădița Costache, care e tare bolnavă s-ar fi dus la sorăsa Marița și s-a căit de nelegiuirea cu pământul ce i-a făcut-o lui frate-su, Costache, ascultând îndemnurile ei; − Cum așa, cumnată, le-a apucat mustrările de cuget după atâta timp? De Ileana Melian, care nu-i așa de rea ca soră-sa, mai că o cred, dar Marița... − Stai, să vezi cum au vorbit ele, Natalița mi-a povestit cuvânt cu cuvânt: „Marițo, vreau să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
concurent la „Tinerimea Română” și care-mi luase premiul din ultima clasă în împrejurările relatate. Întâmplător locuiam la etaj în aceeași cameră. Totul decurge normal, fără incidente. Comportarea mea prietenească, discuțiile avute ulterior îl fac pe colegul respectiv să aibă mustrări de conștiință față de mine, încât în ultima instanță, într-o noapte cu lună plină, din februarie, îmi spune toată povestea și se mira de purtarea mea prietenoasă, închipuindu-și că nu eram la curent cu lupta dusă de el pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o bancă, prinzându-și piciorul Într-o Îmbucătură a ei și fracturându-și glezna. A zăcut la pat o lună, dar a avut eleganța de a nu dezvălui față de familia lui și de profesorii noștri contribuția mea la această tărășenie. Mustrările de conștiință care m-au cuprins văzând cum este coborât pe scară s-au pierdut În supărarea mea generală. Dintr-un motiv sau altul, În ziua aceea n-a venit să mă ia nici o mașină și În timpul friguroasei, plictisitoarei și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sau un servitor, dar omenia lui Înnăscută Îl Împiedica să-l jignească cu adevărat pe Osip când Îl certa fiindcă nu pregătise cămașa care-i trebuia, la fel cum, știind din experiența proprie că orice băiat are mândria lui, asprimea mustrărilor lui se domolea, având drept urmare o iertare bruscă. Astfel, am fost mai mult nedumerit decât Încântat Într-o zi, când, aflând că m-am tăiat dinadins la picior, chiar deasupra genunchiului (mai am și acum o cicatrice) pentru a scăpa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe o vremea ca asta! Crezi că degeaba vă obligă ăștia de la partid să vă mutați la comună? Ei răspund de viața voastră! O săptămână până ce s-au potolit stihiile, nu am mai ajuns la locul de muncă. Am primit mustrare scrisă pentru 58 neascultare și pentru că nu mi-am adus familia în comună, dar de naveta nu m-am lăsat. BUCURIA SĂRBĂTORILOR Sărbătorile de iarnă au venit cu zăpadă multă și cu bucuria că voi avea câteva zile libere de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sfârșitul instruirii, când ne pregăteam să plecăm acasă, am primit câte un plic în care era o notiță prin care ni se aducea la cunoștință că în acea zi avem tăiate trei ore din salariu și că am primit o mustrare scrisă. Începusem să mă obișnuiesc cu funcția, cu șefii care erau și ei, totuși, doar niște oameni, cu instruirile plicticoase și comandamentele de la consiliul unic și chiar cu avansurile verbale neîntrerupte ale instructorului, care de teama șefilor nu îndrăznea mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
întocmesc un plan de măsuri cu sarcinile pe care le aveam de trasat la rândul meu subalternilor, care trebuiau să le execute cu sfințenie pentru a nu primi corecții sau sancțiuni pe linie de partid. Aceste sancțiuni, care începeau cu mustrare și sfârșeau cu excluderea din partid, erau o măsură extrem de gravă. Atâta timp cât erai membru P.C.R., chiar dacă mai greșeai sau erai prins cu ceva ilegal, puteai fi iertat, dar dacă erai exclus, te arestau pentru cea mai mică infracțiune. Pe lângă aceasta
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
povești pe care cineva ar trebui să le rostească, ori cineva să le pună pe portativ. Dincolo de măiestrie, de poezia picturii, dincolo de ochii care îți mărturisesc ceva știut dar tăinuit, întreaga expoziție, marile panouri de peisaje de acasă, este o mustrare tăcută, dar aspră. Am plecat de la această întâlnire cu imaginea unui "acasă", îngândurat. Rămâne nu numai pe retină întâlnirea cu artistul Potârniche; rămâne și ca o amintire, stăruind și ca o întrebare, ca o datorie de suflet, neîmplinită. Dintr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Mureșan ne-a impresionat profund cu memorabila expresie: „Aș vrea să văd un român care muncește cât domnul prim-ministru Ciorbea!”. Ea a fost rostită la un clasic talk-show de noapte. Unii dintre noi or fi început să-și facă mustrări de conștiință: ne petrecem serile comod, în singurătate sau în familie, butonând canale cu talk-show-uri ca să ne explicăm nefericirea personală prin cea colectivă, în timp ce primul bărbat executiv al țării se spetește pentru binele public. Când mustrările de conștiință erau cât
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
început să-și facă mustrări de conștiință: ne petrecem serile comod, în singurătate sau în familie, butonând canale cu talk-show-uri ca să ne explicăm nefericirea personală prin cea colectivă, în timp ce primul bărbat executiv al țării se spetește pentru binele public. Când mustrările de conștiință erau cât pe-aci să atingă un punct critic, mi-am amintit brusc întreaga retorică a autosacrificiului din perioada comunistă. Se înțelege că autosacrificiul era apanajul conducătorilor. Masele, amărâtele, lipsite de conștiință de sine, acționau cu mintea odihnită
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
la diferiți patroni, timp de vreo trei ani. Prima oară a fost licențiat după numai un an. Se pare că băiețașul, văzându-și patronul absorbit întru totul de activitatea prăvăliei și îndeosebi apatic față de practica religioasă, i-ar fi amintit mustrarea evanghelică: «La ce i-ar folosi cuiva să câștige lumea întreagă, dacă mai apoi și-ar pierde sufletul?». Stăpânul magazinului, puțin surprins și oarecum deranjat e acea dojană inocentă și usturătoare, își ridică umerii și pufăi un bombănit: «Termin-o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
zi al comandantului garnizoanei, a fost redactată o notă de dojană pentru Compania Sanitară și impunând ordinul pedepsirii soldatului vinovat. Colonelul medic Orlandi l-a chemat pe cel care a nimerit-o așa de prost pentru a-i face o mustrare solemnă. Dar Giovanni, cu simplitate și candoare, s-a dezvinovățit: «V-ați dat seama și dumneavoastră, domnule colonel, că nu sunt făcut pentru aceste lucruri. Lăsați-mă în cazarmă; eu mă simt bine aici cu bolnavii mei». Nu era nici o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
uimiți. Știau că pot conta totdeauna pe ajutorul lor, pe discreția sa, pe prietenia sa. Caritatea sa îi fascina, puritatea lui seducea. Nimeni nu și-ar fi permis un discurs nedelicat în fața lui. Nu pentru că s-ar fi temut de mustrarea lui, ci pentru afectul pe care și-l cucerise. Se știe că în timpul serviciului militar mulți soldați sunt orientați să facă «experiențe» de viață. Într-o zi, printre ofițeri s-a pornit o discuție cu privire la caporalul Calabria. Își spuneau: «Cum
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
personal. Dar în caritate, în rugăciunea reciprocă ne cunoaștem bine, chiar foarte bine». Gradul lor de confidență ajunse la un atare punct încât scriitorul englez și-a permis de-a dreptul să-i atragă atenția lui don Calabria printr-o mustrare delicată: «Dumneavoastră scrieți mult despre păcatele dumneavoastră. Fiți atent; să-mi fie îngăduit, Părinte preaiubit [dilectissime Pater], să vă pun în gardă pentru ca umilința să nu se transforme în neliniște sau tristețe. Porunca este să vă bucurați și să vă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
României. Iar acest "ceva", care nu poate exista decît în această țară ce trăiește pe baza unor tradiții seculare și a unor edicte vechi, niciodată abolite, era acea uimitoare manevră: regele Angliei poate exercita, la adresa lordului primar un drept de "mustrare". Îi poate adresa un mesaj, redactat în franceza veche, pentru a se plînge de comportamentul lordului primar (anume "de a fi ofensat pe regele României, bunul său frate"). Regele trimite acest mesaj la primărie printr-un colonel al casei sale
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la fel de ridicat ca și reprezentantul extremei drepte românești, fostul măscărici și versificator de la curtea lui Ceaușescu... — Înseamnă, în cazul de față, că francezii i-au imitat pe români! — Mda... Cam așa vine! — Așa că poți să spui fără teamă și fără mustrări de conștiință cu cine ai votat. — Spun, de ce să nu spun! Am votat cu verzii - mai precis, pentru candidatul acestui partid ecologist, Noël Mamère. De când votez în Franța, adică din 1984, n-am votat decât pentru ecologiști. Mă rog, pe
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ajunse în 1708 mitropolit. Atitudinea antiturcă îl duse la caterisire și moarte (1716). Și predicile lui Antim sunt compilații, izvorul principal fiind Ilie Miniat, însă naturaleța frazei, spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, familiaritatea, indignările, întristările, mustrările, între-bările retorice sunt personale. Antim e un orator excelent și un stilist desăvârșit, echilibrand cu patos exacta mașinărie a cazaniei. El propune cu îndemînare ascultătorilor speculații teologice și transcendentalități, vorbind de sensul mistic al cuvântului Mariam, despre botezul cu apă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un diac, bun cărturar: "Ha, ha, ha - hohotește vodă - mai cărturar decât dracul nu este altul!" și-l omoară. Boierii se răzvrătesc împo-trivă-i, dar Tomșa prinde de veste și-i taie. "Pre cîți-și aducea prinși, pre toți îi omoria cu mustrarea ce avea el în obicei: Să nu te ierte Dumnezeu cu acel cap mare al tău!" Pe doamna lui Ieremia-vodă o prinsese Schindir-pașa: "Iară doamna la mare ocară au sosit; de care singură au mărturisit cătră boieri: trecând cu carul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]