1,357 matches
-
marginea neînțelegerilor inocente între public și artiști, încearcă să definească arta, artistul și să elimine multiplele confuzii care bîntuie așteptările omului obișnuit. "Oamenii care au cercetat de aproape istoria artei și natura tipului artistic știu că nu există legătură între mutra, caracterul moral și talentul omului; că mulți pictori, muzicanți, ori chiar poeți vestiți, sînt ori au fost cu desăvîrșire lipsiți de orice altă formă de "inteligență" decît acea a meșteșugului lor; că, în general, talentul viguros este unilateral, și numai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
leagă, prin obligație rațională și silă exterioară, anulînd asperitățile iraționale ale experienței subiective". În același siaj sînt ironizați sentimentalii și profitorii lor politici, nu înainte de a defini sentimentalismul: Lăsînd la o parte formele materiale ale sentimentalismului, lacrimi, suspine, intonații și mutre înduioșate, definim fondul lucrului astfel: sentimentală e acea dispoziție de suflet care pornește de la gîndul că lumea este făcută cu totul dinadins pentru noi, și există numai pentru ca să irite sensibilitatea noastră. Este banal că aproape fără încetare toți ne ostenim
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
altele, un parvenitism politic și cultural: unii voiau ca România să fie numaidecît o Franță ori o Belgie, alții o Prusie, alții, mai puțini, poate chiar o Anglie. Alături cu aceste bovarisme politice s-a născut un parvenitism exterior, de mutră, de vorbă și de port; au apărut astfel și apar încă români-francezi, români-englezi - aceștia toți sînt, neapărat, mai mult ori mai puțin speriați, deși capacitatea noastră de imitație e în adevăr respectabilă". Această fugă după modele străine, perpetuată și în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
după modele străine, perpetuată și în contemporaneitate, afectează și structura socio-culturală internă. "Parvenitismul acesta al culturii noastre față de alte culturi a sporit și complicat pe acel intern, de clasă, foarte energic și fără de asta; parvenitul era silit să copieze și mutrele unei clase naționale și formele unei culturi străine. Distanța socială și morga par să fie la noi mai nesigur accentuate ori cu mai puțină consecvență și sistemă decît în alte societăți. Circulația între pături, ori chiar contrabanda socială au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
împărțirea prăzii la guvern au primit un meritat șut în dos după ce eternul dilematic din fruntea lor s-a mai răzgîndit încă o dată, nu știu a câta (n) oară. Ultimul grup, ciripind vioi, proaspăt, parfumat, cu țoale de fițe și mutre agreabile, este constituit de ceea ce presa ticăloșită a numit "haremul (politic) al președintelui". Aceste doamne drăguțe, care au mai dat o pată de culoare clasei politice românești, nu par însă că ar dori să facă, din nefericire, și un alt
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
articuleze, cu creierașul ei lucios, o frază mai elaborată. Cu sau fără voia lor, toți privitorii la televizor aflau de excursiile la Nisa, de petrecerile de la Ibiza, de cumpărăturile din Dubai și de orice altceva putea fi legat numele și mutrele celor doi ipochimeni care învățaseră, într-un târziu, că nu există "bad publicity", și, în consecință, îi făceau cu forța părtași, pe toți, la viața lor mediocră și goală. Cu copil cu tot. Cu can-can-uri cu tot. Cu escapadele lui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
neputință ce proiectează necontenit imagini În care el, triumfător, Își contemplă dușmanii prăvăliți În țărână. Previziunile sale istorice sunt de-o cumplită luciditate. Desfășurarea ulterioară a evenimentelor le-a confirmat Într-o proporție covârșitoare: „... ce-aș mai vrea să văd mutra tipilor de la N.R.F. și de la Figaro, a găștii demagogilor, a jidăniei și a tuturor celor care m-au umilit și m-au călcat În picioare”. Deasupra tuturor acestor zbateri și incredibile torturi fâlfâie aripa neagră a morții. Născut prea târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Poate că mutarea capitalei de la Sarmisetuzo la Enisala pe la începutul secolului lV î.e.n. are ca motiv tocmai faptul că vechea cetate era prea aproape de mulțimile galilor iar geților a cam început să nu le mai placă chiar așa de mult mutrele acestora. După năvălirile din secolul lV î.e.n. geții au băgat la cap că Enisala din județul Tulcea era prea expusă jafurilor și focului prădătorilor de toate neamurile și din toate părțile. S-au chitit și isteți cum erau au găsit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Resnais, Mon oncle d'Amérique (Unchiul meu din America), direct inspirat din concepțiile lui Henri Laborit. Cînd angajatul (Gérard Depardieu), pe care sistemul său inhibator de acțiune îl împiedică să defuleze toate dificultățile care îl asaltează în viața profesională "spărgînd mutra" superiorului său ierarhic, spre exemplu dezvoltă o depresie și face ulcer, după părerea mea este evidențiat impactul socialului asupra comportamentului individual. Dar asta nu ne spune nimic despre logica socialului care conduce la această situație. Henri Laborit, în calitate de biolog, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
a făcut după un criteriu judicios. Nu se poate face literatură de calitate neînsoțind cunoașterea realității cu reconstruirea ei În cea mai bogată și multiplă evocare a vieții. (Ă). În Steagul de pe furnal a lui Petru Vintila, portarul fabricii cu mutră de iepuroi bătrân se ploconește la vederea oricărui „beamter”. (Ă). Acolo unde realitatea n-a fost Înțeleasă, n-a fost cunoscută, cât ar vrea nuvelistul să-și rezume În concluzie tâlcurile, ele trec dincolo, ca o bătaie de pușcă trasă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nr. 195, 30 iun. „Îl cunoașteți, măi tovarăși!Ă Ochelarii mari/pe nas, Scotocește/prin dosare, Cât e draga zi de mare: scotocește,/scotocește Câte zile i-au rămasă De sudori se șterge ca un/grav martir al vieții nouă; mutra-i acră, parcă-i plouăă poți să-l rogi/să-l dai Încolo; Nu se scoală de pe tron, (Ă). E În stana/cea de piatră și nu-i pasă/de mulțime, nici de țară, nici de nimeă Și potaia/blestemată
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
apropiindu-se de Starbuck, proaspăt sosit de la prova, adăugă brusc: Ă Aici și-a vîrît nasul nu știu ce Societate de temperanță! Vrei să fii așa de amabil și să te uiți în cana asta? Miroase-o te rog, domnule! Apoi, privind mutra secundului, mai spuse: Ă Domnule Starbuck, intendentul are neobrăzarea să-i ofere acest calomel lui Queequeg, care abia a venit de pe balenă! Dar ce, domnule, este oare intendentul spițer? și cu un foaie ea ăsta vrea să sufle viața înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
imaginația captată de termenul tehnic de „coroană“ te face să vezi în vajnicul monstru marin un rege încoronat al oceanului, căruia i-a fost făurită o cunună verde, într-un chip atît de miraculos. Dar, dacă monstrul e-un rege, mutra lui posomorîtă nu prea se potrivește cu o coroană. Uitați-vă la buza lui de jos, ce urît îi atîrnă și ce îmbufnat pare, din pricina asta, „regele“! O buză pleoștită, care, potrivit măsurătorilor dulgherilor, are o lungime de circa douăzeci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Stubb, ațîțați la culme, își ajutau cu înflăcărare șeful și păreau la fel de nerăbdători ca niște căutători de aur. în acest timp, nenumărate păsări se bălăceau și se scufundau pe-acolo, cîrîind și țipînd și bătîndu-se între ele. Stubb făcea o mutră cam plouată, mai ales că duhoarea aceea oribilă sporise considerabil, cînd deodată, chiar din inima acelei plăgi pestilențiale, se stîrni un parfum subtil, care începu să-și croiască drum prin valul de duhoare, fără a fi absorbit de el, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
drept un nasture vechi de la pantalonii unui rege... Dar ia să ne ascundem, uite-l pe diavolul ăla de Fedallah... își ține coada ascunsă, ca de obicei și poartă cîlți în vîrfurile cizmelor. Ce-o fi vrînd să spună, cu mutra asta a lui? A, face doar un semn semnelor, li se închină. Pe dublon e un soare și sînt sigur că Fedallah e un închinător al focului. Ia te uită, vine și Pip - sărmanul băiat! Mai bine ar fi murit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ar fi murit sau mai bine aș fi dat eu ortu’ popii. Mi se face silă cînd îl văd. S-a uitat și el la toți tălmacii ăștia, chiar și la mine, iar acum vine să citească el însuși, cu mutra aia de tembel, de pe altă lume. Să ne mai ascundem o dată și să-l ascultăm!“ Ă Eu mă uit, tu te uiți, el se uită, noi ne uităm, voi vă uitați, ei se uită... „Pe legea mea, învață verbele din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ciur prin care se scurg sufletele nemuritoare! Cine ești tu, băiete? Ă Clopotarul, domnule căpitan, crainicul corabiei - ding, dong! Pip, Pip! Pip! O sută de funți de țărînă drept recompensă pentru Pip! Un băiat înalt de cinci picioare, cu o mutră de fricos - da, ăl mai ușor îl poți recunoaște după mutra asta. Ding, dong! Cine l-a văzut pe Pip, fricosul? Ă Nici o inimă nu poate trăi mai sus de brîul zăpezilor veșnice. O, ceruri nemiloase și reci! Priviți în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Clopotarul, domnule căpitan, crainicul corabiei - ding, dong! Pip, Pip! Pip! O sută de funți de țărînă drept recompensă pentru Pip! Un băiat înalt de cinci picioare, cu o mutră de fricos - da, ăl mai ușor îl poți recunoaște după mutra asta. Ding, dong! Cine l-a văzut pe Pip, fricosul? Ă Nici o inimă nu poate trăi mai sus de brîul zăpezilor veșnice. O, ceruri nemiloase și reci! Priviți în jos! L-ați zămislit pe-acest copil nenorocit, ca să-l abandonați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Bucuros de revedere, domnilor! Umpleți-vă cupele, domnilor! Ce ciudat e cînd un negrișor e gazda unor albi cu găitane aurite! Domnilor, n-ați văzut cumva un băiețaș negru, pe nume Pip? un băiețaș înalt de cinci picioare, cu o mutră fricoasă, de cîine bătut? A sărit odată dintr-o barcă. Nu l-ați văzut? Nu? Nu face nimic, umpleți-vă la loc cupele, căpitanilor și să bem spre rușinea tuturor fricoșilor! Nu numesc pe nimeni. Rușine lor! Puneți-vă picioarele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nterpunere� plasat? de Br? tianu �n vidul de putere p�n? c�nd el ? i Sistemul s? u liberal aveau s??? i recapete suflul. Institu? iile liberale ? i marea finan?? au continuat s? controleze situa? ia. Iorga remarcă naiv c??? i �nchipuie mutra lung? a lui Maniu dup? ce regele �l f? cuse s? petreac? o zi a p? c?lelilor (f? c�nd aluzia de precedentul istoric petrecut la Paris c�nd toat? lumea se a? tepta că Rich�lieu s? piard? puterea)203
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
dorințe, anume înclinații ori visuri ale mele. Pe scurt: nu aveam nimic concret de care să mă leg și care să mă ancoreze în realitatea imediată a aspirațiilor mele de foarte june "artist" în devenire. Ca să nu mai vorbesc de mutrele sarcastice ale colegilor și cunoscuților care îmi spuneau aha, te duci la București, la regie, pentru că sunt 50 pe un loc și asta dă bine... dar ce te faci dacă pici, că sunt unii care au dat examen și de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
practic, viața publică. Strada devenise un imens talcioc: afișele cu figuri indigeste (și cu sloganuri inepte) ne întîrziau în coșmar continuu. Care nici azi, după starea de grație lăsată celor ce s-au așezat iarăși în fruntea bucatelor, nu dispare. Mutre primitiv inexpresive continuă să spurce gardurile, zidurile, geamurile, într-o caraghioasă confruntare post factuală: faciesul predestinat, prin comunism, să ne întrețină coșmarul o viață, alături de cel al veleitarului existînd cît sfîrîitul unui flash second-hand. Strada. Și tot într-o Veneție
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ironiei auctoriale este pictorița de talent, „produsul de lux al comunismului”, Sabina Josan, care, după ce a beneficiat de burse, călătorii în străinătate, cărți publicate în timpul regimului comunist, acum joacă rolul victimei reprimate. O figură memorabilă e „protectorul” Petruț Grigorescu, „cu mutra lui de mistreț corcit cu mops, din care abia i se mai vedeau ochii și nasul cu adâncitură, cu aerul lui sigur pe sine”. Martoră a evenimentelor din 1989, Sânziana e dezamăgită de cursul ulterior al lucrurilor și de inutilitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
LA meilleure 2, corecta discret Charlotte și, cu ochii plecați, adăuga: - Ar fi mai corect să pronunțați meilleure și nu meilaire. Meill-eu-eure... Își rotunjea buzele și prelungea sunetul acela care se pierdea într-un „r” catifelat. Tânăra recitatoare, cu o mutră îmbufnată, reîncepea să declame: - Nous l’allons vous montrer tout à l’heure...3 Era fiica guvernatorului din Boiarsk. Charlotte îi dădea lecții de franceză în fiecare miercuri. Sperase la început că se va împrieteni cu adolescenta aceea foarte îngrijită
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a-i da lui Faure” însemna în rusește „a-i da un avantaj adversarului”. Au izbucnit râsete blazate de savant. Careva, tot râzând scurt, indolent, a lansat: „Ce mai forward, Faure ăsta!”, subînțelegând înaintașul de la fotbal. Un altul, făcând o mutră de om sărac cu duhul, a vorbit despre fortotcika, ferăstruica... Mi-am dat seama că limba folosită de cercul acela îngust se compunea aproape exclusiv din cuvinte întortocheate, rebusuri, fraze manieriste, expresii cunoscute doar de membrii lui. Cu un amestec
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]