1,621 matches
-
Dacă nu v-a încercat vreodată unul din sentimentele astea, vi le recomand cu căldură. Adevărul e că fiecare fată ar trebui să aibă o noapte pe care știe sigur că o va regreta. E delicios până încep să te năpădească regretele. — Intri? mă invită, din nou. Da, i-am răspuns eu, topindu-mă mai repede decât o cutie cu bomboane de ciocolată. —O să sun la recepție și-o să aranjez lucrurile, îmi spuse Charlie, luându-mă pe după umeri. Dacă-i posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să mă schimb pentru prânz. Am aruncat pe mine o jachetă franjurată și o fustă de dantelă unicat, și pe la unu fără un sfert eram într-un taxi, gonind spre York Avenue, la Sotheby’s. Așa cum am bănuit, m-a năpădit neliniștea rău de tot de-ndată ce am ajuns la intersecția dintre Sixth Avenue și Twenty-third Street. Ah, vina de după o noapte regretabilă! E-aproape imposibil de suportat. Julie nu trebuia să afle sub nici o formă de aventura mea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lipsit și de centru, și de suburbii, care părea a nu fi decît o adunătură de terenuri de golf și piscine. Cinci kilometri mai departe spre est, am trecut pe lîngă o elegantă clădire de apartamente ridicată pe o ramificație năpădită de tufăriș a drumului de coastă, cu imitații de coloane romane și porticuri albe, după toate aparențele importate din Las Vegas În urma unei vînzări de inventar hotelier, inversîndu-se astfel exportarea către Florida și California, În anii ’20, a mănăstirilor spaniole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
geacă de motor, din piele, genul care n-ar fi fost niciodată de găsit În garderoba lui Frank - poate i-o Împrumutaseră din depozitele Închisorii. — Frank... ești liber. Slavă Domnului! CÎnd am ajuns În dreptul BMW-ului, am simțit cum mă năpădește iar vechea dragoste frățească. I-am zîmbit prin parbrizul Însemnat cu gîngănii strivite, pregătindu-mă, În timp ce deschidea portiera, să-l Îmbrățișez. Paula ieși din mașină, cu fața parcă ciupită din cauza luminii tremurătoare. Evita să mă privească. De pe locul din dreapta, Gunnar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Am ridicat mînerul, am deschis portiera și am aruncat o privire În interiorul mașinii, din care răzbătea un miros stătut, la hărțile rutiere și la mănușile pentru condus de pe locul din dreapta, la ghidul turistic al Calabriei de pe polița din spate. Mă năpădi o senzație de pierdere și extenuare, ca și cum mi s-ar fi scurs tot sîngele din trup În timpul unei transfuzii eșuate. Nu-mi mai doream să respir și m-am așezat pe locul șoferului, cu picioarele pe podeaua garajului. Paula a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
asta, că poți auzi cum plutesc norii pe cer? Ce, norii-s avioane? se burzuluiește într-un târziu, mârâitor. Cine-a mai pomenit așa ceva, în realitate? Din senin, chiar când îmi vine să mă răstesc din nou la el, mă năpădește îndoiala. Poate că, dimpotrivă, apariția mea e prea prozaică în uniformă de liceană și contrastează în mod flagrant cu inefabilul textului meu, descumpănindu-l iremediabil? îmi scot elasticul cu care mi-am prins părul la școală și mi-l ascund
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un miros de mâncare, din bucătăria de vară. Un miros inconfundabil de vinete coapte. M-am dat jos din pat și am deschis ușa camerei cu băgare de seamă, de parcă aș fi făcut un lucru necuvenit, și deodată m-a năpădit lumina soarelui. Mi-am dat seama atunci că am uitat să-mi pun ochelarii pe nas și papucii în picioare, dar nu am simțit nici o neplăcere când am pășit cu tălpile goale pe cele câteva trepte care coborau în curte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
unde naiba dispăruse Clara? Scoase din buzunar caseta cu Rick Wakeman pe care i-o dă duse Georgiana și o vârî în casetofonul de pe noptieră. Se întinse în pat, învins de oboseală. Muzica îl adormi repede și în curând îl năpădi iar visul acela. începu, ca de fiecare dată, cu escaladarea. Urcarea pe stânca netedă ca pielea unei femei. Sentimentul de biruință, copleșito rul sentiment de biruință, cu cât înainta în ritmul lui propriu, tot mai înfierbântat. Dar o parte din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
i se părea a fi fost destul de chinuită și mult prea naivă. De unde, atunci, această obsesie a unor clipe fulgurante de fericire din trecut? De ieri, de când zărise cele două fete aruncându-se în zăpadă în parcul de lângă bloc, o năpădise un dor inexplicabil de ea însăși când era de vârsta lor. De acea ființă pe care o repudiase cu multă vreme în urmă, lăsând-o să alunece în uitare. Stinse țigara și deschise fereastra, să aerisească bucătăria, apoi se îndreptă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
uriașe ale realității, la fel cum se învățase să-și strunească gândurile haotice. Reliefu rile despre care învăța deveneau niște schițe tridimensionale clare pe câte o hartă. Nu mai trebuia să se izbească de ele cu pri virea, să fie năpădită de imensitatea muntelui sau a mării, putea trăi cu ele comprimate pe o hartă. Totuși, asta nu o fă cuse fericită. De ce fusese, oare, atât de fericită în ziua când alergase prin ninsoare și se aruncase în zăpadă? Ar fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o compasiune profundă, dar a venit o clipă În care s-a observat că el se izolase nu numai de lume, ci și de propria grădină. Iarba nu era tunsă, răzoarele erau lăsate În paragină, copacii necurățiți; tot locul era năpădit de păpădie, rugină, urzici, răscoage și Dumnezeu știe câte altele. O asemenea invitație clară la abominabila coloană a cincea i-a zguduit profund pe tata și pe vecinii lui; Întreaga lor compasiune s-a mutat către vecinii imediați ai acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
uriașe, desfășurându-și elegant penajul; tufișuri de afini, ierburi, perne gigantice de mușchi și festoane de licheni. Grohotișul de bolovani de granit, golaș pe Întinderile pârloagelor bătute de vânturi, desfășoară aici o podea denivelată și haotică de movile și cocoașe năpădite de mușchi, care sporesc impresia de mișcare pietrificată și de fertilitate interioară uluitoare, Întrucât par să vopsească văzduhul cu verdele lor intens. Acest covor asemeni unei mări de smarald Înclinate, trunchiurile contorsionate, ramurile Întrețesute, cu grădinile lor secundare aeriene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
sângele în vine și a venit înapoi, degrabă Zicându-ne: băieți, ne aflăm în grea situație, galeria este plină de apă, e Dunăre peste tot, nu alta Auzind ce ne-a zis, ne-a pus pe gânduri și ne-au năpădit iarăși grijile, totuși ne-am ținut firea, numai Cornel Braiu, cel tinerel a tras o înjurătură, spunând că el nu va crăpa aici, nu fiindcă ar avea șapte vieți, în pieptu-i de aramă, ci pentru că el e sămânță rea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe geamblacul de scânduri al sondei, care legați de schelele ei, atârnați în funii, cum șede ciocănitoarea proptită în coadă și pândeam ca, din asemenea încontrări și vorbe iuți, să nu se întâmple vreo belea între noi Iar timpul ne năpădea cu herghelia lui de cai negri ai grijilor, care ne zdrobeau cu copitele și clipele ne băteau cu ropote reci de gheață și numai de lipsa luminii din nișa de mină, în care ne găseam, nu se vedea că, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu bot zăbrelit în gratii argintii, se opri sub gard. A frământat pietrișul de pe drum, sub papucii ei enormi de cauciuc, și pașii străinului apropiară scrâșnetul prundului de nasul lui Vartolomei, care meșterea absorbit la motopompa lui ruginită, cu încheieturile năpădite de noroi. Străinul, în haine tărcate, ca blana de râs, îi întinse mâna, rostindu-și repezit, oferta lui binevoitoare: Dam ajutor? Vartolomei și-a frecat de pantalonii aspri, de postav, mâna plină de funingine unsuroasă, încercând inutil să se aburce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Se folosește la sorbit apă pentru canalul de irigații în grădina de legume... Trandafira, însă, l-a înghiontit să nu mai lungească vorba și să aducă oamenii în casa cea mare. S-a răsucit, apoi, ca oleana lui Vartolomei, să năpădească la rosturile ei culinare. Se mai opri din fugă, după colțul casei, ca să o strige pe Caterina. Fata, însă, nu o auzi și nu-i răspunse la apel. Aprinsă în obraz, ca macul de primăvară, ce arde roș, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
colț de plapumă peste pieptul rece și scofâlcit: Să stai așa, învelit, ca să transpiri! porunci el acestui pacient cu bizară, trufașă și plină de neobrăzată comportare. Dintr-odată, aprigă, aspră, barbară, intoleranța față de ingratitudine și față de lipsa de respect îl năpădi pe Vladimir, răbufnindu-l ca un pârjol. Peste puțin timp, cătrănit din te miri ce, în văzul întregii gloate pusă pe benchetuială, îl trase deoparte pe magnatul de la Sans-Souci, îl strânse în brațe, țocăindu-l răsunător și luându-și paltonul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
știi mult mai bine, cum a fost, atunci? În nici într-un caz o perioadă despre care ai dori să-ți mai aduci aminte, spune bărbatul cu voce tremurată. Și asta nu neapărat din pricina vârstei, cât a emoțiilor care-l năpădesc atunci când, cu fruntea sprijinită în palmă, rememorează momentele unor timpuri zbuciumate și tragice pe care și le dorea de mult timp trecute în uitare. Partea I Foștii colegi de la Arhitectură îl descriau pe Marius Rădulescu ca fiind expresia vie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
circulației prin urbe? A canalizării unor străzi/ulițe, din Capitală, totuși? A electrificării unor cvartale de neplătitori ereditari? Vor deveni Bucureștii un centru de interes turistic, puhoaie de străini îi vor potopi muzeele și parcurile, ocupând până la ultima cameră hotelurile, năpădind în toate restaurantele, încântați a fi dat lovitura? Sau în chiar cea de a doua săptămână de la instalarea noului primar ziarele, televiziunea, prin vocile așa de familiare ale unor specialiști în a se trage de șiret cu mai marii statului
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
care fiecare își privește propria față”, și care „reflectă mai mult imagini individuale decât de grup”. Perioada pe care o trăim este bântuită de puseuri nostalgice: compozitorii au preponderent nostalgia viitorului, iar publicul pe cea a trecutului, europenii sunt sunt năpădiți de delirul exoticului, de tentația orientalizării, în timp ce extraeuropenii de dorul formalizării și occidentalizării<footnote Idem, op. cit., pp. 40-42. footnote>. Referindu-se la mult dezbătuta problemă a comunicării prin muzică, autorul descrie un interesant traseu al procesului comunicațional. Acesta pornește de la
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
în paguba țării". Finanțiarii partidului de la putere atâta măcar trebuiau să știe, că rubla nu are o valoare de patru franci, că, această monedă primindu-se la noi pe o valoare mai mare decât cea adevărată, rublele trebuiau firește să năpădească și să rămâie în țară și că, îndată după retragerea armatei rusești, găsindu-se cu piața inundată de ruble, trebuia neapărat să reducem cursul lor la adevărata valoare. Cu toate acestea la intrarea armatei rusești în țară, prin un decret
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care descoperea cu uluire dragostea de care până atunci îi fusese frică. Dar eram, chiar fără să știu, experimentat, fiindcă după primul val care trecu repede, nu-i dădui drumul din brațe și în minutele care urmară bucuria care mă năpădi fu atât de covârșitoare încît în chiar acele clipe mă îndrăgostii de ea cu toată puterea sufletului. VII Nineta nu era elevă, adică nu mai era. Trăia din economiile bunicii, care nu erau mici, cum îmi spuse chiar ea, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dezvăluia adică o comică stagnare a sufletului, ca și când ar fi fost o iapă bătrână care se uită în golul cel mare al câmpiei și nu mai vroia nimic...Mă dusei peste ea să văd ce face, cu veselia care mă năpădise reprimată, dar care nu se stingea. O găsii așezată pe taburetul din fața oglinzii de toaletă, cu un ruj în mână. Și-l dădu peste buze, se contemplă, își supse gura... Buzele reapărură, se uită, îi plăcură sau nu, operă iar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ruptă. Când avusese timp să mă gheruiască astfel? Probabil că fulgerător, în chiar clipa când o lovisem și abia după aceea căzuse. Mă spălai, dar sângele reveni mai ales în câteva locuri unde ghearele intraseră adânc. O furie rece mă năpădi, dar pe urmă mă liniștii. Din moment ce hotărârea mea era luată, trebuia să-mi retrag și furia, nu mai avea nici un rost..". ... Mă întorsei în hol și foarte liniștit le spusei rudelor: "Vă rog să plecați." "De ce să plece? zise Matilda
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
descoperi viziunea apocaliptică imaginată de Piranesi și Dante la un loc. Avu în fața ochilor dovezile prezenței creaturilor de cum trecu de prima curbă a pasajului. Materia aceasta ciudată care te ducea cu gândul la rășina epoxid acoperea țevile de canalizare și năpădea pasarelele superioare; și acest amalgam de mașini și secreții formau o unică alveolă. Cu ajutorul unei benzi adezive, Ripley fixase și localizatorul lui Hicks pe aruncătorul de flăcări și privea cadranul ori de câte ori îndrăznea să-și coboare privirea. Aparatul funcționa mereu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]