2,578 matches
-
și am strâns-o cu putere... Atunci, o lumină vie a început să-mi joace în față... Am dus mâna la ochi, pentru a mă feri de puterea ei. Pentru o clipă, a dispărut. Când am redeschis ochii, lumina a năvălit din nou, dar mi-a dat voie să văd limpede fereastra chilioarei mele și jocul unei raze de soare cu frunzele tufei de iasomie din grădiniță... Mă aflam în patul meu, însă eram lac de sudoare... Am stat o vreme
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Mare, sfințite. --Mă gândeam eu că n-om putea face nici un pas altundeva dacă n-om zăbovi pe Ulița Domnească. Uite că... Bătrânul și-a pus mâna streașină la ochi, ca și cum ar fi vrut să distingă nălucirile ce i-au năvălit în minte, și a pornit să povestească: --Pe lângă vânzări și cumpărări a tot felul de acareturi, la 22 iulie 1650 (7158) “Io Vasilie (Lupu n.n) voievod, domn al Țării Moldovei”, hotărăște: “Iată acest... cinstit boier al nostru, pan
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care se hârjonesc cu razele de soare...Totul este un joc îmbietor plin de farmec. Rămân un timp uitat de mine, urmărind feeria de pe măsuță...După o vreme, și alte raze de soare devin mai îndrăznețe, străpung coroana nucului și, năvălind în încăpere, se prind într-un joc al ielelor...E timpul să mă scol...Izvorașul din coasta chiliei mă primește cu un clipocit vesel, prefăcându-se în mii de diamante pe prundișul de pe făgaș...Când mă întorc în chilie, nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mai fără experiență politică, au început să plângă, alții care își prețuiesc pielea mai mult decât face la prețul pieței, au luat-o la fugă. A fost un moment neașteptat pentru ei, când viața cea adevărată a țării acesteia, a năvălit nemilos peste ei, și unde, tocmai aici, chiar în templul insensibilității lor ca foste ființe cândva cu suflet omnesc, chiar aici, în sanctuarul colcăitor și rușinos de septic al vieții politice. Sperăm, că poate pentru prima dată în viața lor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pentru că Îndura asta de una singură. M-am schimbat În cămașa de noapte și mam așezat sfârșită pe pat. Totul În jurul meu era un dezastru. Nu știu cât timp am stat așa, simțindu-mă mizerabil, dar la un moment dat Maria a năvălit În cameră aproape plângând. ― Îmi ești datoare, spuse fără să se uite la mine. ― Știu. Mi-am strâns genunchii la piept, recapitulând. Viața mea amoroasă era o dezamăgire, Îmi era interzis să dansez, fratele meu era un idiot și nici
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
s-ar fi repetat. Aș fi putut dansa din nou. Strădaniile mele s-au prelungit pe parcursul a Încă jumătate de oră. Probabil ar fi continuat, dacă nu aș fi fost atât de idioată Încât să mă las prinsă de Maria. Năvăli În cameră și mă Întrebă cu cea mai aprigă expresie de care era În stare: ― Dansai, nu-i așa? Din moment ce nu puteam să neg ceea ce era evident, am aprobat ușor din cap. ― Te rog nu-mi face reproșuri. Dar le
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
dădea seama cât de norocoasă era? Cu un mic suspin, am trecut peste Cuvânt Înainte și am Început să citesc pe nerăsuflate. Era exact așa cum spusese Adi. O poveste atât de frumoasă, atât de specială și atât de tristă... Alex năvăli neinvitat În camera mea, Întrerupându mi gândurile. ― Ce vrei? ― Vezi că au venit mama și tata. Și Maria! M-am Încruntat. ― A venit Maria? Ok, cobor acum. Alex plecă Înainte să-i spun eu s-o facă. Probabil se plictisise
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
care am lunecat ca pe tobogan? Nimic din tote acestea. Doar o măsuță pe care tronează o oală și o ulcică pentru apă, prichiciul sobei pe care se află o candelă și o fereastră deschisă, năpădită de mușcate, prin care năvălește zefirul dimineții... În ușa potopită de lumina soarelui, șade bătrânul zâmbind... Ai revenit printre noi, fiule? Abia acum îmi dau seamă că de fapt mă aflu în crivatul în care m-am culcat aseară și că obiectele din jur sunt
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
la silueta parohului St John Froude, care stătea în pragul ușii. — Ce dracu’...? murmură ea și sări de lângă Gaskell. Părintele St John Froude ezită. Venise aici ca să-și recite poezia și ar fi zis-o el, dar era limpede că năvălise nepoftit peste o femeie foarte goală, cu o față vopsită oribil, care tocmai făcea dragoste cu un bărbat care, din câte a reușit el să remarce din privirea rapidă aruncată asupra lui, nu avea nici un fel de față. — Eu... începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la primul etaj al casei parohiale, Eva Wilt se uita cum părintele St John Froude se plimba gânditor pe cărarea ce ducea la biserică. în clipa în care bărbatul dispăru din raza vederii ei, Eva se repezi la parter și năvăli în biroul lui. Avea să-l sune din nou pe Henry. Dacă nu era la Tehnic, atunci trebuia să fie acasă. Se duse până lângă birou și era gata să ridice receptorul, când văzu iedera. O, Doamne! Uitase cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tacâmurile în chiuvetă. Se mișca lent, fără plăcere. Șchiopăta discret pe stângul, se mișca greu, aplecată într-o parte. Dar revenise, se reașeză. Mâinile ei palide și grăsuțe stăteau din nou alături, cuminți, pe fața de masă imaculată. — Deci, au năvălit în apartamentul femeii. Și, ce crezi? Au dat foc, înțelegi? Au dat foc, dacă poți să-ți imaginezi. Fiindcă iubea animalele, auzi! Fiindcă avea pisici sau câini sau cine mai știe ce avea. Reține pretextul, procedeul, si mai ales numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să știi. Nepăsarea mea e mai tare ca diamantul! Nepăsarea mea e diamant, coane, mai dură ca inima Maiestății Sale Scenaristul Suprem, ascuns peste tot, de negăsit vreodată. Peste tot și nicăieri, mde, ultimă șmecherie... Și deschise, brusc, fereastra. Bezna năvăli, rapidă, parfumată, vicleană. O biciuire năprasnică. Profesorul se clătină, se înălță, își luă pe după umeri musafirul. Îl împinse, tandru și plictisit, spre ușa. V-ați întors? susură, stupefiată, blonda de la catedră. Pensionarul Matei Gafton zâmbi, complice. Era un obișnuit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
O luase, automat, cu un gest absurd, rapid, fără să-și dea seama. Primele fraze țâșniră, agresive, și imediat dispăruseră, nu vedea decât niște urme, doar semne discontinue care pulsau, ca un bulb roșu. Dimineața, locatara apartamentului... Escaladare, balconul, geamurile... năvălesc în casă, imobilizează femeia, smulg telefonul... sub balcon, aprind un foc, un rug... locatara, pisicile, pumnii, bătaia... geamurile sparte, incendiul... femeia legată, pisicile arse... cuvinte care doar pronunțate se și întruchipau... realitatea lor viguroasă și netă: duminică, 8 martie, ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zbătându-se, disperate, într-un spațiu perfect vid, fără culoare și fără zgomote și fără sfârșit. Zvâcnise, speriat, în zori, să oprească soneria deșteptătorului sau a telefonului. De fapt, nu fusese nimic, doar visul, coșmarul. Nu mai readormi, hărmălaia străzii năvălise deja, geamurile tremurau sub zgomotul mare al autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul ușii, se apropie de fereastră. Chiar în dreptul casei zăcea, defect, un camion uriaș și preistoric, care bloca circulația. Claxoanele și frânele mașinilor care ocoleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lui Tolea, când Mircea trebuise să se angajeze ca desenator, în timpul liber, la un arhitect, pentru că familia nu-i mai putea plăti taxele și cheltuielile școlare. Da, da, acest Claudiu, de neclintit, și în dimineața când soția arhitectului, prietena Didei, năvălise, supramachiată peste petele adânci, vineții, de sub ochii de tigroaică. Tiranul!... bolborosea, sughițând de plâns, neconsolată. Eminentul politehnician, dragul Mircea Claudiu, pe care îl adorase, auzi, adorase, nu mai vrea să o vadă și nu doar atât, o caftise, auzi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
abține și încălcase convenția de a nu-l căuta niciodată, niciodată. Adoratul amant o caftise, o bușise, fără să-i adreseze vreun cuvânt. Caftit, bușit, ciudate cuvinte în gura frumos arcuită a onorabilei doamne, neobișnuită să se scoale devreme, dar năvălind, iată, atât de matinal, în brațele consolatoare ale mamei vinovatului. Impenetrabilul fiu își urmărea mama cu o privire atentă și străină. Lui Mircea Claudiu să-i vorbești despre cețoasele împrejurări din ultimele două săptămâni? Sau glacialei sale Astrid, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum zic, de încurajare. Stiți ce s-a întâmplat luna trecută cu colegii dumneavoastră... Dominic Vancea se stăpâni perfect, surd și mut la surpriză. — Mda, așa sunt ziariștii, cred că prind peștele cel mare. Cu Anul ăsta al nostru, au năvălit. Că s-a redus școlarizarea de la 10 la 8 ani, că nu există cluburi și stadioane și călătorii gratuite, ca în alte părți, că membrii noștri se adună seara în fața Asociației sau în curte. Ați văzut, e o curte imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
astea. Că altfel, bătrâni, cine se mai uită la noi? Dacă îi dai lui Aghiuță un pachet de Kent, l-ai câștigat pentru un an. Iar Târfulița... cu o pudră am rezolvat multe. Îmi aduce și detergenți, ai văzut.“ Cuvintele năvăleau de fiecare dată asupra lui Mateiaș cu aceeași nerușinare, încovoindu-l, de-i tremura petiția pe care tocmai venise s-o citească soției. De parcă textul său ar fi fost brusc înlocuit printr-o versiune orală, total opusă. Înaltele principii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întoarce vreo sută de metri, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO. Magazinul e închis: Inventar. Străduța cotește la dreapta. Blocul vechi, cenușiu. Etajul doi. Bâjbâie, cauta comutator, apasă. Se aprinde un filament. Un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul. Soneria sună, sunetul năvălește în apartamentul de după ușă. Nimic. Încă o dată. Așteaptă, nici o mișcare. Mai sună o dată. Pas înapoi, apasă comutatorul, se aprinde filamentul, lumina slabă, abia devezi scara, bara metalică, acoperită cu plastic verde, murdar de atâtea mâini și tocit de vreme. Pipăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
recapete suflul, probabil. Va fi nevoie de eroi, așa ai spus. Înlocuitori de eroi, așa ai spus. Când se va ridica, cândva, capacul de pe cazanul în care am fiert cu toții, duhoarea va fi insuportabilă. Viermii și puroaiele și mucegaiul vor năvăli de peste tot, așa ai spus. Fiecare se va ascunde de el însuși și de ceilalți. Noi măști, noi înlocuitori, noi eroi... Dar eroii nu vom fi noi, nenorociții. Nici vecinii noștri, nenorociții. Se vor inventa noi eroi. Domnul Cușa, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ochelarii se rotiră stânga dreapta. — A, uitasem, Ortansa nu-i aici... Dominic dădu să se ridice, să facă pe aprodul, dar Marga i-o luă înainte. N-avu însă timp să ajungă laușă, ușa se izbise de perete. În cameră năvălise o uriașă despletită, elegantă, fardată violent. Flutura amenințător o mare poșetă neagră, lucioasă. — Ce-aveți de gând cu mine? Iarăși opt ani de așteptare? Fugăreală, opt ani, de la un ghișeu la altul? O să mai accept opt ani, așa credeți? Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lenea și soarele. Se trezi iar și se pierdu iar și se trezi și iar închise ochii. O mișcare. O umbră greoaie, bătrână... Trebuiaatenție, maximă atenție, cineva foșgăia, undeva, aproape. — Ce vezi? Unde te uiți? La ce te holbezi, tinere? năvăli vocea groasă, din stânga, din dreapta, de pestetot. Nu clintise. Încă nu clintise. Nu se va mișca, nu va ceda. Răbdare, răbdare și curiozitate și concentrare. Nepăsare, doar astfel... Atenție, multă atenție, simțire, maximă simțire. Așa vine somnul, visul, așa, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Întorcându-mă spre ea. Ieri, toată lumea mi-a aflat de la televizor cele mai personale și mai intime secrete. Îmi Întind larg brațele. Ce-ar putea fi mai jenant de atât ? — Uite-o ! aud o voce pătrunzătoare În spatele meu, și Caroline năvălește la toaletă. Emma, au venit părinții tăi să te vadă ! Nu. Nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred. Părinții mei mă așteaptă lângă birou. Tata e Îmbrăcat Într-un costum elegant gri, iar mama Într-un sacou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spune Lissy. Mai ales după ce bei alcool, se aude până la parter. Și o să spunem tuturor că ți-ai luat pardesiul Donna Karan de la un depozit cu reducere. Jemima rămâne fără aer. — Ba nu-i adevărat ! spune, și tot sângele Îi năvălește În obraji. — Ba da. Am văzut sacoșa, nu mă las. Și am să mai fac public și faptul că odată ai cerut șervet, În loc de șervețel. Jemima Își acoperă gura cu mâna. — ... și perlele tale sunt perle de cultură, nu perle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aud vocea stridentă a Fenellei, urmată de un amestec de glasuri de fete care trăncănesc simultan. Fenny nu face un pas fără un alai de însoțitori gălăgioși. E ca o variantă de bonton a unei zeițe a ploii. — Bună! zice, năvălind în camera mea. Are o fustă de catifea roz foarte mișto de la Whistles, de care am și eu, dar o bluză maro cumplită, de Lurex, cu guleraș. Bună, Becky! Vii diseară? Nu, în seara asta nu pot, spun. Am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]