1,580 matches
-
teritoriilor locuite de ucraineni într-o singură unitate administrativă, denumirea „Malaia Rossia” a ieșit din uz, fiind folosită doar într-un sens peiorativ, pentru denumirea acelor ucraineni care și-au pierdut conștiința națională. Termenul mai este folosit de monarhiștii și naționaliștii ruși, care consideră că Ucraina și ucrainenii sunt parte integrantă a Rusiei și a poporului rus. Dat fiind faptul că Ucraina și poporul ei au trecut printr-un lung proces de edificare a națiunii, numele de „” nu poate fi considerat
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
considera că folosirea lui pentru desemnarea națiunii ucrainene, a limbii sau culturii sale este un anacronism jignitor. Folosirea termenilor „Rusia Mică” și a derivatelor acestora sunt percepute în Ucraina zilelor noastre ca un reflex imperialist, care face trimitere la visul naționaliștilor ruși, „Rusia, una și indivizibilă”. Indiferent dacă sunt sau nu conștienți de originile lor, cea mai mare parte a ucrainenilor consideră folosirea termenului „Rusia Mică” ca fiind defăimătoare, o atitudine de „frate mai mare” sau una imperialistă rusă/sovietică, de
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
mai proaste calități ale altor naționalități și le-au pierdut pe cele mai bune ale lor înșiși”. Politicianul și ideologul conservator ucrainean Vyacheslav Lypynsky a definit termenul „malorus” drept „impasul statalității” O situație asemnănătoare poate fi sesizată în cazul atitudinii naționaliștilor polonezi față de ucrainenii din Galiția, considerați „gente ruthenus, natione polonus”. În particular, atitudinea ucrainenilor care se considerau polonezi era numită de restul conaționalilor „hrunivstvo” - „porcire”. Un termen similar, „magyarony”, era aplicat rutenilor maghiarizați din Transcarpatia, care doreau unirea acestei regiuni
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
vomitați pe malurile noastre, înecând tronul libertății în valuri de sânge. Astfel arăta priveliștea odioasă care a fost prima ce m-a impresionat.” A petrecut primii ani ai Revoluției în Corsica, luptând într-o bătălie complexă între regaliști, revoluționari și naționaliștii corsicani. El a sprijinit facțiunea revoluționară iacobină, a câștigat gradul de locotenent-colonel și comanda unui batalion de voluntari. După ce depășise termenul permisiei și a condus o revoltă împotriva unei armate franceze din Corsica, a reușit totuși să convingă autoritățile militare
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
fizică a lui Ștefan Foriș (1946) și la arestarea lui Lucrețiu Pătrășcanu (1948). Cel puțin în cazul celui din urmă, motivul înlăturării lui nu era nici cosmopolitismul, nici antisemitismul mascat - Pătrășcanu era unul dintre membrii "facțiunii secretariatului" și unul dintre naționaliștii fervenți ai partidului. Gheorghiu-Dej a fost deranjat de reformele lui Nikita Hrușciov și de declanșarea procesului de destalinizare, care îi punea în primejdie poziția din fruntea partidului, dat fiind statutul său de până atunci de stalinist. Dej a devenit arhitectul
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
diplomație, Bismarck a purtat două războaie pentru a-și atinge scopul. Mai mult, a reușit să impună Prusia ca mare putere europeană după învingerea Franței în războiul Franco-Prusac din 1870, aceasta încetând a mai deține supremația continentală. După moartea lui, naționaliștii germani l-au ridicat pe Bismarck la rangul de erou, construind sute de monumente pentru a glorifica trăsăturile sale de lider puternic. Istoricii l-au lăudat ca fiind un om de stat moderat și echilibrat, care a fost în primul
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
care pleda pentru recuperarea operelor unor Mircea Eliade și Emil Cioran, în virtutea valorii lor estetice. În acest context, Liiceanu și-a atras critici precum cea a fostului dizident Gabriel Andreescu, care îl califica drept facilitant al extremismului, deoarece a promovat naționaliștii și iraționaliștii interbelici, care ar fi fost „ideologi ai extremismului de dreapta”. Gabriel Liiceanu s-a situat în centrul unei alte dezbateri publice în 1999, în timpul bombardării Șerbiei de către Organizația Tratatului Atlanticului de Nord. Atunci a sustinut poziția ministrului de
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
nu numai demofilia politică, dar, de asemenea, și a sa „"Weltanschauung", și, din reflex, operele sale literare.” În consecință, după cum susține Ornea, Sadoveanu a devenit un susținător al democrației, o atitudine care l-au dus într-un conflict deschis cu naționaliștii extremiști. Alături de umanismul său, naționalistul Sadoveanu a fost remarcat pentru a fi secular, și, astfel, în contrast cu imaginea Bisericii Ortodoxe Române favorizată de naționaliștii de extrema dreaptă. Sadoveanu respingea noțiunea străveche conform căreia românii erau religioși, susținând chiar faptul că credința
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de asemenea, și a sa „"Weltanschauung", și, din reflex, operele sale literare.” În consecință, după cum susține Ornea, Sadoveanu a devenit un susținător al democrației, o atitudine care l-au dus într-un conflict deschis cu naționaliștii extremiști. Alături de umanismul său, naționalistul Sadoveanu a fost remarcat pentru a fi secular, și, astfel, în contrast cu imaginea Bisericii Ortodoxe Române favorizată de naționaliștii de extrema dreaptă. Sadoveanu respingea noțiunea străveche conform căreia românii erau religioși, susținând chiar faptul că credința lor era „limitată la ritualuri
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
a devenit un susținător al democrației, o atitudine care l-au dus într-un conflict deschis cu naționaliștii extremiști. Alături de umanismul său, naționalistul Sadoveanu a fost remarcat pentru a fi secular, și, astfel, în contrast cu imaginea Bisericii Ortodoxe Române favorizată de naționaliștii de extrema dreaptă. Sadoveanu respingea noțiunea străveche conform căreia românii erau religioși, susținând chiar faptul că credința lor era „limitată la ritualuri și tradiții.” A fost un susținător înfocat al cooperării internaționale, în special între țările din Europa de Est și Europa
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
au reluat invazia în 1945. În timpul războiului, aproximativ 6 milioane de cetățeni polonezi au fost omorâți de germani și peste 2,5 milioane au fost deportați în Germania, pentru muncă forțată, sau în lagăre de exterminare precum Auschwitz-Birkenau. Între 1941-1943 naționaliștii ucrainieni au omorât mai mult de 100.000 de polonezi în Galiția și Volânia. Aproximativ 500.000 de cetățeni polonezi au fost deportați în Uniunea Sovietică, mulți în gulaguri. Guvernul sovietic a insistat pentru a reține majoritatea teritoriilor capturate conform
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
Olanda. Socialiștii au preluat puterea și au proclamat republica. Pentru a împiedica invadarea țării, aceștia au semnat, la 11 noiembrie, armistițiul cu Puterile Aliate, care a pus capăt războiului iar, ulterior, Tratatul de la Versailles, în iunie 1919, atrăgându-și ostilitatea naționaliștilor care refuzau să recunoască înfrângerea din Primul Război Mondial. Tratatul a fost perceput în Germania ca o continuare umilitoare a războiului prin alte mijloace, iar asprimea sa este, de obicei, considerată ca având un rol important în nașterea și creșterea
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
au reluat invazia în 1945. În timpul războiului, aproximativ 6 milioane de cetățeni polonezi au fost omorâți de germani și peste 2,5 milioane au fost deportați în Germania, pentru muncă forțată, sau în lagăre de exterminare precum Auschwitz-Birkenau. Între 1941-1943 naționaliștii ucrainieni au omorât mai mult de 100.000 de polonezi în Galiția și Volânia. Aproximativ 500.000 de cetățeni polonezi au fost deportați în Uniunea Sovietică, mulți în gulaguri. Guvernul sovietic a insistat pentru a reține majoritatea teritoriilor capturate conform
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
candidat la alegerile din 1905 și a câștigat un loc de deputat. A rămas independent până în 1906, când s-a alăturat Partidului Conservator, încercând pentru ultima oară să schimbe cursul "Junimimii". Mutarea sa a fost contracarată de un grup de naționaliști de extremă-stânga din facțiunea poporanistă, care au intrat în Partidului Național Liberal, și, la scurt timp după aceea, au intrat în conflict deschis cu Iorga. Deși făcea parte din aceeași familie culturală ca "Sămănătorul", teoreticianul poporanist Constantin Stere a fost
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
alte câteva volume din "Istoria românilor", și a terminat de lucrat la alte cărți: în 1938, "Întru apărarea graniței de Apus", "Cugetare și faptă germană", "Hotare și spații naționale"; în 1939 "Istoria Bucureștilor", "Discursuri parlamentare", "Istoria universală văzută prin literatură", "Naționaliști și frontiere", "Stări sufletești și războaie", "Toate poeziile lui N. Iorga" și două volume intitulate "Memorii". Tot în 1938, Iorga a inaugurat teatrul în aer liber din Vălenii de Munte cu una din creațiile sale dramatice, "Răzbunarea pământului". A publicat
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Împreună cu un grup de profesori, ofițeri, ziariști, oameni de litere și politicieni a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României. Activitățile științifice ale lui Iorga reflectă credințele sale de-o viață. Fiind un naționalist moderat și un apărător al tradiționalismului țărănesc (aspect observabil și din asocierea sa cu "Sămănătorul"), Iorga a devenit interesat în documentarea istoriei domeniilor rurale din vechea Valahie și Moldova. Constatând lipsa de surse privind istoria română din Evul Mediu și
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Japoniei. Armata naționalistă a Kuomintangului, de sub conducerea lui Chiang Kai-shek (Cian Ka-și) și armata comuniștilor chinezi, de sub conducerea Mao Zedong (Mao Țe-Dun), au luptat cu succes împotriva japonezilor, dar nu s-au aliat niciodată, cu adevărat, împotriva invadatorilor. Conflictul dintre naționaliști și comuniști izbucnise cu mult timp înainte de declanșarea invaziei nipone și a continuat în timpul luptelor de eliberare a țării și după înfrângerea japonezilor. Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma, punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliați pentru
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
comuniști izbucnise cu mult timp înainte de declanșarea invaziei nipone și a continuat în timpul luptelor de eliberare a țării și după înfrângerea japonezilor. Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma, punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliați pentru aprovizionarea naționaliștilor chinezi. Acest fapt i-a forțat pe Aliați să înceapă aprovizionarea pe calea aerului a forțelor lui Chiang Kai-shek, podul aerian fiind cunoscut sub numele " Cocoașa zburătoare". Americanii, chinezii și o divizie britanică au curățat nordul Burmei de japonezi, construind
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
se numără fiecare cetățean al patriei, indiferent cărei naționalități ar aparține." Industrializarea si modernizarea Regatului Ungariei începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea a însemnat înlocuirea treptată a elitelor urbane germane cu noua burghezie maghiară în formare. Naționaliștii maghiari au impus o maghiarizare forțată pentru cei proveniți din toate grupurile etnice (șvabi dunăreni, slovaci, români etc.) În ultimii ani ai sec. al XIX-lea și în primele decenii ale secolului XX maghiarizarea ca mijloc de integrare urbană s-
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
Junger scrie „Furtuni de război” , acesta fiind soldat adevărat 3 ani și descrie experiență uciderii. În a doua lucrare este redat războiul că experiența interioară, interesat fiind că va deveni parte din bibliografia obligatorie pentru ofițerii SS. Junger era un naționalist conservator, vedea că războiul este dincolo de orice altceva o parte a experienței umane care trebuie trăită, susținând că războiul te poate face un om mai bun și mai puternic. Lucrarea lui Remarque a apărut în 1929 și a fost tradusă
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
nu Gulagul stalinist rămâne o discuție deschisă. Conform istoricului britanic George Leggett, aproximativ de oameni au murit ca rezultat al terorii roșii. Menșevicii, anarhiștii, socialist-revoluționarii, liberalii sau democrații au fost vânați și scoși în afara legii, la fel ca Albii și naționaliștii, și chiar ca pacifiștii tolstoiști, sioniștii, etc, precum și ca mulți dintre cei ale căror origine socială și marginalitate au fost suficiente pentru a-i face suspecți. În 1922, tânărul stat sovietic a organizat primul său proces politic-spectacol, împotriva liderilor socialist-revoluționari
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
să limiteze libertatea de mișcare a guvernului luându-și angajamente. Regatul Unit și Italia au semnat un acord în aprilie 1938. În schimbul recunoașterii "de jure" a cuceririi Etiopiei, Italia a acceptat să retragă unii „voluntari” italieni ce luptau de partea naționaliștilor (franchiștilor) din Războiul Civil Spaniol. Naționaliștii aveau un avantaj net în acest război, și au învins în anul următor. În aceeași lună, noul premier francez, Édouard Daladier, a venit la Londra pentru a discuta cu Chamberlain, și a acceptat să
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
guvernului luându-și angajamente. Regatul Unit și Italia au semnat un acord în aprilie 1938. În schimbul recunoașterii "de jure" a cuceririi Etiopiei, Italia a acceptat să retragă unii „voluntari” italieni ce luptau de partea naționaliștilor (franchiștilor) din Războiul Civil Spaniol. Naționaliștii aveau un avantaj net în acest război, și au învins în anul următor. În aceeași lună, noul premier francez, Édouard Daladier, a venit la Londra pentru a discuta cu Chamberlain, și a acceptat să aibă o politică comună cu britanicii
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
în efortul său de modernizare a imperiului și de înlăturare a organizării medievale. Deși acțiunile sale nu au avut efectul scontat, la intelectualitatea săsească a apărut conștiința minorității, ponderea numerică plasându-i pe sași într-o poziție de inferioritate față de naționaliștii unguri și români, care începeau să afirme argumentul demografic. Pe durata Revoluției de la 1848 unii intelectuali sași au sprijinit încercările românilor de a obține drepturi politice. Astfel pastorul Stephan Ludwig Roth, care sprijinea idealurile române de obținere a unor drepturi
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
Eduard Șevardnadze, care considera că fostul său aliat se îndreaptă către o poziție dictatorială. Demisia lui Șevardnadze a fost o lovitură personală pentru Gorbaciov și pentru eforturile lui de reformă. Gorbaciov, în acest timp, pierdea tot mai mult teren în fața naționaliștilor. În octombrie 1990 a fost fondat partidul naționalist rus "Casa noastră Rusia". În aceeași lună, atât Rusia cât și Ucraina au proclamat suveranitatea completă a legilor naționale asupra celor unionale. Războiul legilor a devenit o luptă publică, Sovietul Suprem refuzând
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]