1,603 matches
-
tare de singurătate - acea singurătate dură, impusă, ce seamănă cu declasarea! - și nici de indiferența sau trădarea „jenată” a prietenilor, de sărăcie sau de ridicolul pe care-l stârnește demnitatea noastră, regăsită și afirmată cu cât chin și eroism intern. Naiv fiind și plângându-mă odată amicului meu Marin Sorescu de neajunsurile prin care treceam, de asprimea „forurilor”, de indiferența colegilor etc., Marin, cu aerul său hagard, cu acea „absență” În care-și ascundea luciditatea, mi-a spus simplu și franc
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Între operele și autorii demagogi și oportuniști, fără o valoare notabilă și acei creatori care produseseră lucruri de valoare unică. La acest al doilea punct, se Înscriu, cu o energie și patos demn de alte cauze, pe de-o parte, naivii, iar de partea cealaltă, noii oportuniști. Nu, nimic nou, au existat În câmpul literar românesc, după 1900 și chiar și sub comuniști - e drept, În forme uneori confuze, vizibile mai ales din interiorul câmpului, zonei literare! -, elemente oportuniste; gloria literară
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca victimă, nu ca erou. Se pregăteau deja altare unde trebuiau Întinse, alături de zeci și sute de trupuri Însângerate ale unor adulți care contribuiseră la prestigiul și stabilitatea României, și unele trupuri de tineri, ștampilați În pripă drept „dușmani” - cei naivi care nu fugiseră, nu putuseră să o facă! -, deoarece, nu-i așa, „deși avem puterea militară, polițienească și administrativă, lupta se ascute, iar dușmanul se arată mai fioros ca nicicând”. Și, ha-ha, cu atât mai „fioroși” cu cât se ascund
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu multe griuri, dacă nu de-a dreptul negre! -, acest „unghi” al meu e de fiecare dată același, adică Îi „selectează”, ca să zic așa, bătrâneții doar părțile ei „pozitive”. Unii vor spune simplu că „am noroc”, alții că sunt un naiv incorogibil sau... de-a dreptul prost. Dacă am „noroc” - un adverb În care nu credeam În tumultul tinereții! -, atunci el se datorează, probabil, și vitalității moștenite se pare de la „Brebani”. Așa cum sensibilitatea - instrumentul meu prim cu care „lucrez” și „produc
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
societate impregnată cu valori și atitudini comuniste. Aceasta a fost drama României: s-a lovit mai tare ca În alte părți Într-un corp social care era el Însuși mai fragil. În primul moment, odată cu răsturnarea regimului Antonescu, optimiștii sau naivii au putut crede că România intră În sfârșit În zodia democrației. Dar nu au trecut decât câteva luni și, la 6 martie 1945, sub presiunea sovietică, s-a instalat un guvern prezidat de Petru Groza, șeful unui mic partid agrarian
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
entuziasmul a sute de mii de cetățeni. Ca și „admirația” puternicelor țări occidentale, care, neînșelându-se - ca și unii dintre noi! - asupra naturii sale dictatoriale, au simțit că-l pot folosi, nu atât contra blocului sovietic, cum au crezut unii naivi, de aici și de „dincolo”, dar pentru a crea o diversiune și un punct de ataș în abordarea și controlarea celei de „a treia puteri”, care a apărut curând după răcirea relațiilor între vechii aliați contra Germaniei, adică după apariția
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-i o dublură ideatică și un dar genial de teatralitate umană și politică! Iată că „scepticii” - atât cei contemporani, scepticii români de atunci, cât și scepticii în general - devin din „realiști” - și realismul este atributul și orgoliul lor prim! - niște naivi de fapt, inși ce-și iau în serios propriile fantasme. Dovadă: faptul că s-au „trezit prea târziu” atunci când și ei, și toată suflarea românească și-au dat seama că „noile discursuri” și directive de după ’71 nu sunt „manevre politice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca și în alte cazuri, a venit dintr-o „rea apreciere” a forurilor încă închistate stalinist, de partid, față de „proiectele” sale literare care vizau, tocmai, crearea unor „legende comuniste”: proiectul său de Biografii contemporane, în care ambițiosul, dar și extrem de naivul și prolificul autor credea că le face pe plac noilor stăpâni ai societății „povestindu-le epic” viața „și lupta”, ignorând apetiturile lor primitive de laude fără nuanțe și ignorând, mai ales, ferocea concurență care domnea atunci între mai marii zilei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dar și de inconștiență în privința tendințelor majore din regiune, îndeosebi cea demografică, cea informatică și cea religioasă. Dacă nu mai multe, măcar unul singur dintre guvernele europene ar putea să le semnaleze prietenilor noștri israelieni 1) că nu toți suntem naivi și 2) că dacă de joc necinstit e vorba, promotorii lui ar putea fi nu primele ci, de trei ori vai!, ultimele lui victime. * * * Dixi et salvavi animam meam. Acest non-paper va fi o pietricică aruncată în ocean. Nu va
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
e simplu e inutil". "Factorii de decizie" de care m-am putut apropia, la Havana, la Paris sau la Muyopampa, și care au influențat cât de cât mersul lucrurilor, eu i-aș împărți prompt în două categorii: psihorigizii și iluminații (naivul bine informat și scepticul decis făcând figură de perlă rară). Care-i credința politică sau religioasă care nu funcționează cu rea-credință? Iar între nebunie și credință, care-i zeul care ar vedea diferența? Cea din urmă nu mută munții din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca să te bucuri de averea bogatului și spiritul unui particular oare-care ca să te bucuri de ea ca un rege. (Inteligența să nu uzeze de violență.) Inteligența să nu întrebuințeze violența. Oamenii inteligenți n-au nevoie de proști ca șmecherii de naivi. (Șmecherii de naivi au nevoie; oamenii inteligenți n-au nevoie de proști.) Nu-i permis să vorbești altora decât de lucruri care le-ar putea procura avantaje: de principii, de descoperiri, de politică. Nu poți să te lauzi nici cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de averea bogatului și spiritul unui particular oare-care ca să te bucuri de ea ca un rege. (Inteligența să nu uzeze de violență.) Inteligența să nu întrebuințeze violența. Oamenii inteligenți n-au nevoie de proști ca șmecherii de naivi. (Șmecherii de naivi au nevoie; oamenii inteligenți n-au nevoie de proști.) Nu-i permis să vorbești altora decât de lucruri care le-ar putea procura avantaje: de principii, de descoperiri, de politică. Nu poți să te lauzi nici cu frumusețea, nici cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe loc: Bine, intrați. Le-am spus milițienilor că sunt cu mine și că îi conduc la domnul ambasador Ene, au trecut fără alt control și în timp ce urcam cu liftul, le precizasem, pentru a afla că nu eram un oarecare naiv: Deci, la domnul Iliescu, la etajul al doilea. Toți patru se scuzară. Știți, nu am putut să luăm legătura cu domnul Iliescu, de jos, de la ghișeul de informații nu ne lua nimeni în seamă, eram disperați, dumneavoastră ați fost șansa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Pârvu, colegul și sicofantul meu personal, tipărea, între altele, un roman de Costache Olăreanu plus un manual de jurnalism. În "locus mioriticus" totul fiind posibil, am să revin răspicat asupra cestiunii și o să le-o zic de la obraz detractorilor ori naivilor ce mă acuză că scriu proză, de nu cumva poeziuni. Da, da, bețivanul Neculai Luca, prof la Facultatea de Matematici Iașiote, mă prezenta unui comesean de-al său drept poet din stirpea brumariană. Ce se afla în dovleacul dânsului? Sinonimia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pensula în mână și devin un Picasso sau un Chagal, ci vorbim de un om normal, cu o mică doză de talent pus mai mult sau mai puțin în valoare. Dar ca să revenim la pictorii naivi detailiști, și la cei naivi grosieri, există și destui pictori naivi din categoria intelectualilor care pictează mai grosier, dar mai curând există o ,,amprentă” care marchează un tablou, care ține de personalitatea omului, a autorului. Mai mult de atâta, există pictori naivi care evoluează în
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
în străinătate, lucrările ei fiind vânate de colecționarii și amatorii de pictură naivă. Am fost de mai multe ori cu ea în diverse tabere de pictură naivă, și am putut să-i studiez modul în care pictează, precum și stilul de naiv perfecționist, cu tușa de detailist foarte profund. Paula Iacob este după mine o pictoriță foarte valoroasă, care în prezent este foarte căutată de amatorii de pictură naivă, și asta fără a fi un pictor comercial, asta spune foarte mult, deoarece
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
pensulă subțire, de sus în jos, cum țineam eu pânza, de fapt era invers, așa cum privești tabloul. Un coleg pictor, dar nu naiv, Ziepfl Dragoș, care este un foarte bun portretist, m-a văzut, fiind în vizită pe la sectorul de naivi, și l-a pufnit râsul, văzându-mă în postura asta, care părea, și poate este și acuma, o postură caraghioasă. Eu, la râsetele lui am replicat, care e problema lui, dacă eu pictez mai bine așa, pot să stau și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
am exprimat dorința de a încerca să pictez și eu așa. Stupoare, am primit din partea fraților o replică negativă atât de dură că am rămas mut. Atunci am înțeles că nu tot ce zboară se și consumă în artă, iar naivii nu erau artiști. Astfel am concluzionat ce minime cunoștințe de cultură generală aveau și cât de mare era invidia lor față de realizările celorlalți artiști. Desigur nu mi-a picat bine, m-am simțit ca o pasăre căreia i-au fost
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și Bobiță, de la soții Hlinka. Ne amuza de fiecare dată cicăleala prietenească dintre ei, dornici să se depășească unul pe celălalt. O seară de neuitat a unui moldovean, o olteancă, un neamț și un sârb, într-un singur cuvânt, „niște naivi”. Sâmbătă dimineață, după servirea micului dejun, am pornit cu toții pentru a strânge lemne pentru focul de tabără. La masa de prânz se anunțase vizita celor de la televiziune și de la diferite ziare locale. La focul de tabără ne fusese promisă înmânarea
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
poetul - sau poate Doamna - atârnase tot felul de icoane, unele pictate pe lemn, altele pe sticlă. Sfinții din ele alcătuiau o lume puțin primitivă, reală sau fantastică, privindu-i parcă exprimau gândurile autorilor lor. Oameni stângaci în mânuirea uneltelor și naivi în redarea personagiilor care, totuși, aveau viață, gazda apreciind atât pe făuritori cât și chipurile care îi împodobeau casa, odaia de lucru. Altfel, nu le-ar fi păstrat și ocrotit. Pe masa de lucru a poetului cărțile și manuscrisele erau
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
fără șagă erau cam mulți." Aveam, drept să spun, simțimântul soldatului care intră pentru prima oară în foc. Aceeași emoțiune, aceeași strângere de inimă, aceeași groază de necunoscut, cu deosebire că soldatul nu merge acolo de bun cheful, iar eu naivul m-am prins în horă numai de ambiție, să nu mă las mai jos decât ceilalți. Ei, dar din păcate, lucrul nu se mai putea întoarce. Vorba ceea: "Vrei, nu vrei, bè Grigori agheasmă!" Mi-am examinat cu toată îngrijirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fost mai adânc mișcată de vederea acestei figuri evocatoare a unei lumi ramase departe colo spre răsărit, decât de toate frumusețele, toate minunele ce-mi străluceau în cale. Ce vrei? Așa sunt eu; cu riscul de a trece drept un naiv, un copilăros, trebuie să mărturisesc că țiganul cela m-a întors cu gândul într-o clipă cine știe unde peste șapte hotare. El parcă mi-a adus un aer de răcoare de-acasă, un surâs de la locurile unde m-am născut, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
particularități există cu siguranță, așa cum va recunoaște orice occidental care a făcut comerț în Orientul Mijlociu, subcontinentul indian sau Asia de Sud-Est, comercianții informați din țările cele mai slab dezvoltate se adaptează din ce în ce mai mult normelor occidentale. Așa că, în timp ce nu ar trebui să fim naivi în privința micilor atenții plătite de companiile vestice, adesea în contravenție cu propriile legi, se poate distinge un anume grad de convergență culturală, inerent. O altă problemă privește încercările de definire a corupției politice prin trimitere la dreptul penal. Eforturile tuturor
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Scott 1996), și de o anume legislație. Desigur, ancheta poate fi foarte bine menită să reducă încurcătura politică, iar răspunsul poate fi minim, tardiv sau ambele: chiar și în țările cu un nivel scăzut de corupție, nu trebuie să fim naivi în ceea ce privește politica practică. În cazul Matrix-Churchill au existat trei răspunsuri principale. În primul rând, anticipând problemele, prim-ministrul John Major a făcut gesturi modeste dar bine plasate spre un guvern deschis în 1993, introducând un Cod de practică pentru guvern
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
rău, dar orișicâtuși, io nu aveam decât o muzicuță de jucărie la care nu știam nici măcar cum trebuie să suflu. Și poate că familia, tradiția ei erau la fel de reale ca și existența lui Tiffany Reynaud. D.V. nu era deloc un naiv, precum inventatoarea lui Tiffany Reynaud, dar născocea tot felul de subterfugii pentru a-și justifica chiulul de la lectură. După cronica cu pricina, m-am întâlnit pe stradă cu el și, când m-a văzut, se aștepta ca un pârlit ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]