2,749 matches
-
polemic rămâne evident și în Cântice țigănești, cartea care i-a absorbit aproape integral personalitatea. Aici contrariază din nou atât reabilitarea unei comunități etnice, cât și a unor specii uitate la periferia literaturii - cântecul lăutăresc, cântecul de mahala, romanța. Surprinde naivitatea mimată cu o mare savanterie de mijloace în exprimarea unui eros frust, aprig, a unei naturi umane febrile și al cărei dramatism inconștient țâșnește în expresii adeseori vulgare sau comice. Lumea aceasta, văzută în manifestările ei de vitalitate primară, este
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Vestire”, „Cuvântul” ș.a. Inițiază o grupare a scriitorilor tineri, primită cu interes. Își vede tipărite două plachete de poezie: Tălmăciri din mine (1936) și Fata Morgana (1938). Lirica lui P. nu a avut timp să se elibereze de stângăciile și naivitățile începutului.Totuși, multe fragmente, mai ales cele cu valoare concluzivă într-un poem, anunțau un autor capabil să se individualizeze printr-un timbru aparte. La el expresionismul exaltării, al cântecului de izbândă coexistă cu simbolismul stărilor crepusculare. Poezia e plină
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
și poetă. Este fiica scriitorului Ion Peretz. A urmat liceul și Facultatea de Drept în București. Se lansează în literatură de pe piedestalul titlului de Miss România 1931, an în care i se anunța o primă plachetă de versuri plină „de naivități cu totul prețioase și de o melodie discretă și feminină”, care nu a mai apărut. Începe să publice însă proză la „Curierul” (Chișinău, 1932), apoi e prezentă în „Cuvântul”, „Gazeta juridică” (din al cărei comitet de redacție face parte în
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
perioadă și la „Preocupări literare”. Ca romancier, începe în 1941, la revista „Albatros”, cu pagini din Jurnalul unui adolescent, versiune intermediară a romanului Tinerețe ciudată, tipărit în volum în 1943, cu o prefață de Ionel Teodoreanu. Deși „de o dezarmantă naivitate juvenilă” (Alexandru Paleologu), romanul interesează prin prospețimea stilului, cât și prin valorificarea liniei gidiene a esteticii autenticității. Cele câteva considerații scrise de Ion Pillat atunci când a citit romanul fiului său reprezintă o schiță sumară a subiectului: „Romanul - foarte scurt și
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
argumente stângace uneori, modelul medical introdus în psihopatologie prin intermediul psihanalizei. Pentru a constata noi și veritabile progrese, trebuie să așteptăm momentul în care adepții terapiilor comportamentale dau o mai mare importanță metodologiei decât performanței clinice. Ar fi o dovadă de naivitate din partea noastră să credem că aceste reexaminări se pot face într-o atmosferă de unitate și armonie: sunt multe curente care ocupă acest spațiu și numeroase tehnici intră în concurență. Un eveniment deosebit vine să perturbe acest peisaj deja agitat
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
invitați la ceaiul dat de flori”, iar ele, într-o metamorfozare antropomorfă nepretențioasă, „se vor șterge grațios la gură de fărâmituri de soare”. Timpul își pierde din dramatism, senzualitatea e sublimată în „mici fericiri”, aproape abstracte. Poemele împrumută ceva din naivitatea și hieraticul din Cântarea Cântărilor, în formulări în care aluzia culturală se integrează suplu, cu naturalețe: „Stau în fața ta/ Mai curată decât crinii,/ Cu inima dulce”. Decantarea instrumentelor textuale, în sensul unei aspirații spre simplitate, continuă în Mai mult pasăre
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
umoristic savante (Despre glorie, Despre aiuriți), în care se revine la accente retorice teribiliste, compensate însă de un umor complice cu un cititor-copil, căruia par să i se adreseze unele texte (Hoții au furat zăpada). Versul e vag înrudit cu naivitățile argheziene, însă nu are și stângăcia regizată a acelora. Existența poetului mărturisește un moment de vacuitate poetică, de inerție și de clișeizare, cu excepția câtorva insule de inspirație, în care se simte cum „crește mormântul/ În acest celest cimitir care este
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
idealuri. El se numește Radu (în Constelația Ursului, din volumul Balansoar pentru maimuțe, 1972), Ștef (în Viața și dragostea într-o vilă stil, 2001) sau Laura (în Cenușa) și e un himeric, năzuind, cu elanuri în care intransigența se împreună cu naivitatea, spre absolut, însetat de un adevăr, cam abstract, pentru care s-ar bate oricând cu morile de vânt. Nu s-ar putea adapta niciodată unor circumstanțe împăienjenite de falsitate și impostură. Dar nici nu găsește soluția fericită a izbăvirii din
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
facultățile generatoare de artă, înțelesul frumosului era, la el, cel clasicist. În contribuțiile lui analizează cvasididactic, citând abundent esteticieni al căror șir pornește din Antichitate, noțiuni precum cele de urât, ridicol și comic, glosează în legătură cu alte categorii - sublim, grație, farmec, naivitate -, scrie comentarii scolastice intitulate Ficțiune, imagine și comparațiune (1896), Înrudirea poeziei cu celelalte arte frumoase (muzica, pictura, plastica și arhitectura) (1898). Și criticul preferă „aerul limpede al imaginilor senine”, arătându-se prudent față de poetica lui Baudelaire, „stegarul celui mai desăvârșit
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
acele evenimente și procese ce ar configura-o. Varianta aceasta de inginerie socială, care-i teleologică în orientare și pretins omniscientă în abordare și acțiune, s-a dovedit deja a fi falimentară în perioada societății industriale și numai în virtutea unei naivități sau a unei noi „utopii realiste” ar mai fi de susținut astăzi. Prin a treia presupoziție, admit că logica socială a construcției corespunzătoare modernității reflexive este una ce implică multiple combinații impredictibile de consecințe intenționate și neintenționate, de planuri sau
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cu versuri (1953) și, doi ani mai târziu, publică poezii în limba sârbă, la „Polja”. Editorial debutează în volumul colectiv Versuri (1962). Producția sa poetică, adunată în mai multe plachete, conține versuri dedicate copiilor, într-o tonalitate ce mizează pe naivitate, cu o anumită prospețime a zicerii, și poezii lirice înrâurite de folclor și scrise în registru romantic. Erotica este simplă, directă, fără o preocupare specială în privința tehnicilor. Prin romanele Încercarea de a zbura (1988) și Calea scorpionilor (1989), M. propune
MILOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288148_a_289477]
-
cheamă întrucât nu iscodește, ne luminează pentru că nu răscolește. Părintele Teofil personifică harul bucuriei (nulla dies sine laetitia). Senin, spontan și uneori ironic, părintele Teofil e un zoon gelastikon slujindu-și aproapele. Surâsul îi este de copil, nostalgiile nevinovate, iar naivitatea candidă. Repetatele succese citadine se datorează numai neîntreruptei sale dăruiri către celălalt, fără calcul, fără temere, cu gratuitate neselectivă. Părintele acționează mereu complementar: sfaturile sunt însoțite de o mimică deferentă, sancțiunile de o intonație adecvată, iar glumele de un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Winston, New York, 1969. 3. Hesse vorbește de castalieni ca despre un popor căzut „într-un fel de uitare”, care a suferit o „pierdere a memoriei” (p. 353); în general, „majoritatea locuitorilor Castaliei trăiau într-o stare de inocență și de naivitate politică de felul celei care era destul de întâlnită la profesorii din vechime” (p. 193). Această concepție se apropie de viziunea lui Hegel și Kojève asupra sfârșitului istoriei, popularizată în timpurile din urmă de Francis Fukuyama. Astfel, animalitatea este o condiție
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
călcîiul lui Ahab. De la înălțimea asta, balena putea fi văzută înotînd cam la o milă în fața corabiei; fiece tălăzuire a mării îi dezvăluia cocoașa înaltă și scînteietoare; jeturile îi țîșneau regulat în văzduh, într-o tăcere desăvîrșită. Marinarii credeau, în naivitatea lor, că erau aceleași jeturi tăcute pe care le zăriseră mai demult, pe apele ninse de lună ale Atlanticului și ale Oceanului Indian. Ă Nici unul dintre voi n-a văzut-o pîn-acum? exclamă Ahab, adresîndu-se oamenilor cocoțați de jur-împrejur. Ă Am
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
În care eu nu mă mai aflu, dar În care Încă mă regăsesc, cu un fior Însă și cu un amestecat sentiment de tristețe și ciudă. Ele au deschis În mine o rană - dar și o mare speranță, o bucurie. Naivitatea și elanul cu care Îmi pui Întrebări, nu sunt noi, firește - generația mea ca și atâtea alte generații În urma noastră, și le-au pus la fel! - totuși astăzi ele au Într-adevăr o altă rezonanță. Întrebările dumitale - «Cum să debutezi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un fanatism cam prea confuz, ne ofeream singuri drept jertfe, drept sacrificați pe altarul nesățios al acelui monstru care se numea societatea burgheză „liberală”, - societate În care Într-adevăr aveai libertatea să fii naiv și să mori de foame cu naivitatea ta, să crezi În „absoluturi” estetice intangibile, dar să nu Îndrăznești a-ți cere dreptul la existența cea de toate zilele! Noi n-am avut norocul, dintru Început, să fim orientați Într-o lume În care totul e nou și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în 1966, dar abia de curând tradusă în limba română, va înțelege mai bine ceea ce am în vedere.) În 1974, când se aniversau 150 de ani de la nașterea filosofului, am scris un scurt articol despre conceptul judecății analitice la Kant. Naivitatea și entuziasmul neofitului m-au făcut să-mi supraapreciez contribuția, mai ales după ce o versiune în germană a acestui text a fost publicată într-un număr din 1976 al revistei Kant-Studien. M-am simțit, așadar, încurajat să continuu, chiar dacă preocuparea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
noastre egoiste, exclusiviste, scopurile stabilite de rațiune sunt universalizabile. Ele vor fi acceptate de toate ființele raționale. Prima noastră impresie ar putea să fie că a cere oamenilor să se conducă după asemenea scopuri și imperative este o probă de naivitate înduioșătoare. Numai cel lipsit de experiență sau cel care a trecut prin viață fără să învețe nimic cu privire la firea omenească ar putea să-și facă iluzii în această privință. Kant nu a fost, totuși, un idealist în sensul comun al
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acest gen n-au o valoare mai mare decât aceea a unei discuții lipsite de miză: a lua drept literă de lege confesiunile autorului ce-și face cunoscute, în timp ce scrie, dubiile privitoare la rezultatul final e pură, dar și vicioasă naivitate. Faptul că Raymond Chandler și-a „canibalizat” câteva dintre povestiri, integrându-le, ulterior, în romane, nu înseamnă, nici pe departe, că metoda sa constă în a scrie niște scene „și apoi a încerca să le bage în poveste” (Wolfe, 1985
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
gustului european” pot garanta succesul unei întreprinderi valoroase. Ajunși în acest punct, înțelegem subtilitatea demersului chandlerian: luând-o pe ocolite, dinspre aparent obiectivele constrângeri impuse de limbaj, el atinge substanța gândului de la care a pornit. E, poate, și o oarecare naivitate a afirmării identității europene, care-l particularizează în lumea „proletarilor”, a unei presupuse aristocrații spirituale provenite din accesul privilegiat la „marea cultură” britanică. Indirect, cu o delicatețe, în fond, de admirat, Chandler atrage atenția asupra propriei identități culturale și propriului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
învinuiește pe tânăra violată de acesta că ea ar fi comis crima - ar fi putut avea oarecare trecere în literatura senzaționalistă a veacului al XIX-lea. În 1940 însă, ea nu este decât o formulă ridicolă, ce dovedește o surprinzătoare naivitate din partea autorului. Conștient de slăbiciunea de structură a intrigii, romancierul a adâncit componenta artistică a cărții. Dincolo de întâmplări, dincolo de acumularea de mistere, simți un freamăt și o tensiune care sunt ale literaturii veritabile. E adevărat, întâmplările nu beneficiază de o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dintr-un Los Angeles isteric și incontrolabil, mizând pe forța artistică a reflectării inspirate de proximitatea plină de sugestii a orașului. De data aceasta, nu mai e vorba de componentele sordide, abjecte ale realismului, ci de un tronson idilic până la naivitate: Locul are o climă pe cinste. Trebuie să treci printr-o iarnă englezească pentru a o aprecia. Arareori cald și arareori rece, orașul e construit pe o limbă de pământ înconjurată din trei părți de Pacific, cu dealuri în spate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care i-a spus că trebuie să se facă ceva pentru salvarea vieților celor închiși, încercând să-l convingă să simuleze „reeducarea”, pentru a fi eliberat din închisoare. Lucinescu l-a refuzat ferm, acuzându-l pe Bogdanovici de oportunism și naivitate 4. Confruntarea a avut loc ca urmare a încercării grupului lui Bogdanovici de a intona cântece comuniste în celulă, într-un moment în care unii deținuți se rugau. Țurcanu afirmă că, la Suceava, l-a întrebat pe Bogdanovici ce anume
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de tip politic și administrativ au reușit, până la un anumit punct, să fie suficient de eficiente în reducerea violenței împotriva femeii, dar presupunerea regimului socialist că programele sale vor avea capacitatea de eliminare a acestui fenomen s-a dovedit pură naivitate/utopie. Modernizarea rapidă a societății, promovată de regimul socialist, a creat speranța că tot mai multe segmente ale comunității vor fi atrase în procesul de schimbare rapidă a mentalității, dar stagnarea economică cronică ce a demarat la sfârșitul anilor ’70
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cu desăvârșire. Educația este un factor adesea neglijat iar insuficiența studiilor în acest domeniu reprezintă un element determinant în subdezvoltarea abordărilor comunitare ale violenței față de femeie. În afară de aceasta, politica socială în domeniu s-a fundat pe presupoziția contraproductivă, dovedită pură naivitate, că dezvoltarea organizațiilor nonguvernamentale ar putea oferi soluții „magice”. În realitate, insuficienta dezvoltare a politicilor publice în acest domeniu reprezintă o cauză a nivelului scăzut al conștientizării comunitare a problemei și a lipsei de inițiative civice. Perspective și direcții de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]