10,211 matches
-
du vide”, inclus înL’ère du vide, essais sur l’individualisme, Gallimard, 1983), ca rezultat al unui evident proces de personalizare, în condițiile unui capitalism definit ca „hedonist și permisiv”. Narcisismul din viața socială a contaminat, inevitabil, cultura și literatura, narațiunea și, în fine, scriitura, în care preocuparea intensă, exclusivă și obsedantă pentru sine (invarianta mitului narcisist) este ficționalizată ca reflectare și contemplare în spațiul reflectant al colii de hârtie /oglindă. Exacerbată de narcisismul epocii actuale, preocuparea pentru sine modelează relația
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
Egipt. William Dalrymple este unul dintre cei mai originali autori-călători, cartea lui oferă o aventură intelectuală rară. Romanul lui Jan Buruma, De partea Chinei (traducere de Irina Iacob, 384 pag.), apărut la Editura Univers, apelează la biografism. La prima vedere, narațiunea plină de suspans cuprinde povestea unei femei relatată de trei bărbați, din perspective diferite. Autorul proiectează în ficțiune viața ieșită din comun a actriței de origine japoneză Shirley Yamaguchi, traversând jumătate de secol din istoria niponă, și trei culturi, a
Alte noutăți de la Bookfest by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3537_a_4862]
-
diverși poeți în versurile lor. În rostirea mereu a acelorași fraze se ajuta exagerat de mâna dreaptă, lăsând impresia că taie aerul cu ea. Îi era imposibil să râdă sincer, deschis.” Esențiale sunt aici, ca în întregul Epistolar, nuanțele tonului narațiunii, adică ambiguitatea generată de complexitatea unghiului de narare. Autorul pare că vorbește pentru cei mai tineri, care nu au cunoscut comunismul. Pe de altă parte, el vorbește și pentru ceilalți, care au suportat ca decenii la rând să fie conduși
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
conduși de un astfel de individ. El nu e nicio clipă un pedagog, sau dacă e unul, atunci e unul adevărat, care vorbește prin puterea exemplului, inclusiv al celui propriu. În această ambiguizare a naratorului găsim unul dintre semnele relativizării narațiunii, atât de specifice prozatorilor din Banat, fie că e vorba de Livius Ciocârlie sau de congenerii lui Mircea Pora, Viorel Marineasa și Daniel Vighi. La Pora relativismul unghiului de vedere se întâlnește cu toleranța cu care e privit nu comunismul
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
Marea dramă a filosofiei e lipsa de talent a exponenților ei, și cum filosofia e artă și nu știință, exigența stilului e condiția de supraviețuire a speculației conceptuale. Și Ion Dur nu are stil, textele sale nedepășind pragul comun al narațiunii abstracte. Dar sub unghiul ideilor, Ion Dur este exegetul onestității echilibrate și comentatorul intuițiilor fine. Cu precădere atrage analiza pe care o face imprecațiilor lui Goga la adresa lui Maiorescu (necrologul acid pe care poetul l-a scris în 1917), alături de distincțiile
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
un roman de cinci stele. Dar este unul în care se regăsește „marca” prozatorului optzecist, atât la nivel stilistic, cât și la cel al viziunii (pactul somatografic). Construit ca o confesiune neliniară a unui personaj masculin, Femei albastre este o narațiune analitică de tip camilpetrescian (cum observă și Carmen Mușat) sau antonholbanian (cum preciza undeva autorul), însă cu o notă specifică de senzualizare a percepției. Nimic nu ajunge în intelect, înainte de a trece prin simțuri (iată și antimetafizica naratorului: „Mie mi-
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
acțiunii și o revitalizare a personajelor din Somnul de veci, cam în felul în care W. M. Thackeray, în Rebecca și Rowena, îmbogățea intriga din Ivanhoe al lui Walter Scott, sau cum Roger Nimier propunea, în D’Artagnan amoureux, o narațiune plasată cinci ani înainte de evenimentele din După douăzeci de ani. Ambele extinderi erau datorate lui Robert B. Parker, unul din maeștrii liniei hard-boiled, celebru pentru seria ce-l avea erou pe detectivul Spenser (Parker a murit în 2010, după ce publicase
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
viața maritală. Acesta este și cazul povestirii Odalie, episod din viața trepidantă a orașului New Orleans. Carnavalul, mlaștina tropicală din delta fluviului Mississippi, reginele voodoo-lui, mulțimile de creoli, negri, francezi, anglo-saxoni râzând, dansând, iubind, toate aceste elemente alcătuiesc fundalul unei narațiuni relatate cu mijloacele elementare ale povestirii tradiționale. Dincolo de trama de o simplitate tulburătoare, care dă și universalitate ficțiunii, deslușim un destin de femeie condamnată la așteptare. Alegerea eroinei principale merge spre recluziunea monahală deoarece este singurul mod în care ea
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
o rezolva prea curând: oare un bărbat poate iubi două femei în același timp? Sau o femeie poate trăi două iubiri deodată?” Cineva vorbea despre senzualitatea luminoasă a cărții lui Adrian Cioroianu, o trăsătură care se impune, într-adevăr, chiar dacă narațiunea se raportează atât de mult la instincte, la pornirile viscerale, la bucuriile trupului. Literar, romanului i se pot găsi afinități cu linia lui Mihail Sebastian din Femei sau cu a lui Radu Tudoran din Un port la Răsărit. Afinități, nu
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
imitatul bufnițelor, căutate împreună în decorul munților din împrejurimi. Caietul cu însemnări intime pe care „Luci” îl descoperă în apartamentul lui Emil se va vărsa, treptat, în mintea lui, pînă la identificare, iar romanul ia naștere din alternanța a două narațiuni confesive: una - cu povestea maturizării lui Lucian, cealaltă - cu povestea vieții lui Emil și a familiei sale de „dușmani ai poporului” care au reușit, sporadic, să înșele prin stratageme artistice vigilența regimului comunist. Ultimul capitol îl prezintă pe Lucian în
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
nu, care scotocea după epava vreunei corăbii portugheze, pline cu comori, în albia pîrîului Ghindura. Șuvoiul ne-a scos la mal mai departe de pod, spectatorii părăsiseră lojele...”. De fapt, abia atunci cînd urcă și se afundă în singurătățile muntelui narațiunea capătă perspectivă. Orășelul fără identitate precisă în care se reunesc poveștile lui Luci și Emil se vădește astfel ca o adevărată punere în abis a romanului - un spațiu semiînchis, în care apariția „veneticilor” bucureșteni generează dezechilibre și frustrări. În ceea ce
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
Litera a publicat anul trecut Amprenta omului și O săptămână în decembrie, efort admirabil de a-i pune în valoare cărțile semnificative. Romanul gotic ca răsfăț postmodern Romanul Sărmane creaturi cuprinde trei părți: o „Introducere” ce reinventează convenția manuscrisului găsit, narațiunea amplă intitulată „Episoade din tinerețea unui funcționar scoțian în domeniul sănătății” și „O scrisoare adresată de soția acestuia celui mai vârstnic urmaș supraviețuitor din anul 1974 prin care se corectează ce ea consideră că este eronat în cartea so- țului
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
de proză scurtă și roman. Cele 21 de secvențe sunt autonome și totuși nu de sine stătătoare. Personajele revin, fie ca protagoniști, fie trecute în plan secundar. Se cunosc între ele, traiectoriile lor se întretaie, dar nu există o unică narațiune, o desfășurare lineară, un deznodământ. S-ar putea vorbi de un caleidoscop. Personajele se mișcă, se ating, se regrupează, strălucesc când mai mult, când mai puțin. Către sfârșit, ele se adună totuși într-un mănunchi, cu prilejul unei înmormântări. Autoare
Nefericiți cei nefericiți by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3470_a_4795]
-
dar al cărui sumar fusese alcătuit de acesta. Celor 17 texte din sumarul volumului editorul lea adăugat și 6 variante, ceea ce ne permite să urmărim travaliul pe text depus de autor, în vederea publicării cărții. Cel de-al doilea volum conține narațiunile publicate de Pavel Dan în periodice, dar care n-au făcut parte din Urcan bătrânul, iar cel de-al treilea reunește fragmentele de jurnal intim al autorului, corespondența sa, studiile și articolele, un memoriu adresat Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj, precum și
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
pare, din condiția emigrantului. Mai întâi, ea a survolat lumea traficanților de carne vie, în romanul Un an în Paradis (2005). Spun survolat, pentru că scriitoarea nu plonja decisiv în cavități psihologizante, și nu insista îndeajuns pe realitățile interioare, preferând o narațiune dinamică, cu miza pe șocul poveștii. Noul ei roman, Kinderland, prezintă un fenomen la fel de tragic: condiția copiilor părăsiți de părinții plecați la muncă în străinătate. Cristina Dumitrache, la numai 12 ani, are în grijă frățiorii de grădiniță, Dan și Marcel
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
scăldăm în timp. Contrapunctul îl creează povestea pendulei ce se dereglează când istoria își precipită cursul și pocnește în ziua când izbucnește războiul. Titlul Un paznic prusac la porțile rațiunii prefigurează viziunea autorului asupra istoriei și are drept pandant ultima narațiune - Poveste despre sfârșitul imperiului necesității pure ce-l descrie pe Dumnezeu ca mecanism uriaș. Între ele se înșiră alte povești, unde fabulosul și istoria se amestecă: povestea fabricării unui tun uriaș are un titlu mirobolant „Kappes Kappes Kokolores Kaisers Kaiserreich
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
o lume pe dos, răsucind ororile prezentului - „Mică poveste despre mărinimie și blândețe”. În postfață, Ioana Pârvulescu recunoaște că „Povestea iscusitului hoț din Constantinopol”, este unul dintre cele mai frumoase basme culte. Însă eu m-am îndrăgostit de alte două narațiuni: Povestea cașalotului de aur, ce anunță parcă peripețiile ce-l așteaptă pe Felix Kanmacher, și Umbra lui Emilie, cu uluitoarea forță a iubirii biruind spațiu și timp. Mi-a amintit de altă iubire din Creanga de aur de Mihail Sadoveanu
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
altul, cartea lui Gheorghe Crăciun pare să bată pasul pe loc din unghi narativ; nici personajele, nici intriga nu evoluează decât nesemnificativ și superficial. Volumul are aspectul unui catalog de teme și obsesii repetabile ritmic, mai degrabă decât al unei narațiuni cu întâmplări fatale și necesare. Există semne, spre „finalul” romanului (dacă termenul se poate folosi în acest caz), că prozatorul ar fi încercat să apese puțin pedala accelerației narative prin apelul la câteva trucuri senzaționaliste. Personaje care nu anunțau evoluții
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
cartea lui Heinrich Böll: Pîinea anilor de demult, „...spune mai departe tu, care nu voiai să vorbești deloc dar, te rog, nu mai rosti cuvîntul pîine, scutește-mă să mai aud de el.” Nu e surprinzător faptul că și această narațiune are un pronunțat caracter autobiografic, ceea ce derutează e că personajul în care autorul se lasă cel mai bine descoperit, se prezintă la începutul povestirii cu numele de Stromer, dar își construiește, la rîndul lui, un subpersonaj (purtînd aceeași marcă autobiografică
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
Vasile, „patronul” Octavian Pistol, senatorul Scumpu Eduard Nicușor - un Vadim provincial, Gigi Clipa - magnatul, și tipul viitorului lider sindical - Mihai Ceferistu. De cealaltă parte, întunecații - căci Nicolae Stan rămâne până la capăt un dostoievskian. Faraonaru Adămuț, un păpușar misterios până la finele narațiunii, adept al discreției absolute și al ideii „nu trebuie să te lași cunoscut și astfel acaparat”. El formează un tot împreună cu ucenicul Daniel Astatin - „cel mai mare speculator al României”, orfanul ce duce la capăt ideea lui Raskolnikov legată de
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
Atunci când strategia devine obositoare, scriitorul se întoarce la o formulă preexistentă epocii hardboiled, propunând un roman în cea mai bună descendență a literaturii sentimentale. Dar, chiar și în acest caz, punctele tari rămân personajele și stilul, nu structura romanescă și narațiunea. Logica internă a genului a determinat ca, finalmente, diferențele la nivel tematic să se atenueze prin evoluția și absorbția în main-stream-ul practicii literare. Foarte curând, personajele au devenit stereotipe și interșanjabile, astfel încât autorii au înțeles că, pentru a-și asigura
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
pornea studiul: în primul rând, literatura nu e un spațiu de joc într-atât de liber încât să nu permită sesizarea unor norme și a unor tipare etice. Doar că, spre deosebire de domeniul juridic sau teologic, pedagogia ei e mediată de narațiune și de forța exemplului: „Narațiunea nu ilustrează o regulă, ci specifică un eșantion de interacțiune a omului cu lumea, a cărui cunoaștere nu ne face neapărat mai buni, ci ne oferă prilejul de a deveni”. Excelenta analiză - pe 150 de
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
literatura nu e un spațiu de joc într-atât de liber încât să nu permită sesizarea unor norme și a unor tipare etice. Doar că, spre deosebire de domeniul juridic sau teologic, pedagogia ei e mediată de narațiune și de forța exemplului: „Narațiunea nu ilustrează o regulă, ci specifică un eșantion de interacțiune a omului cu lumea, a cărui cunoaștere nu ne face neapărat mai buni, ci ne oferă prilejul de a deveni”. Excelenta analiză - pe 150 de pagini - a mitului religios al
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
de interacțiune a omului cu lumea, a cărui cunoaștere nu ne face neapărat mai buni, ci ne oferă prilejul de a deveni”. Excelenta analiză - pe 150 de pagini - a mitului religios al izgonirii din Rai dovedește îndeajuns de convingător că narațiunea n-are un rol formativ mai scăzut decât alte instituții, „mai concrete”, ci că rolul ei pedagogic e revoluționar tocmai pentru că - prin varietatea interpretărilor - tinde să modifice codul moral și permite revoluții de mentalitate. Căci, pentru Ioan Pânzaru, aliaj straniu
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
a fi perspectiva epică. Jocul dintre cel care vede (subiectul perceptor) și cel care vorbește (subiectul narator), jocul dintre timpul actului narativ și timpul duratei „reale”, suprapunerea de amintiri cu vagi implicații de cronologie, trecerea, de o mare subtilitate, de la narațiunea obiectivă la relatarea onirică, halucinatorie sau paroxistică, desemnarea unui narator de o fantastică acuitate perceptivă, toate acestea imprimă povestirilor Hertei Müller, un registru de tulburătoare ambiguitate. Istoriile constituie un material excelent pentru o analiză în spirit naratologic. Conținut și formă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]