2,024 matches
-
democratice credeau atunci că aleg între Germania și Aliați (occidentali), dar a devenit destul de repede evident că alegerea se făcuse între cele două puteri totalitare care-și disputau întâietatea în estul și centrul Europei: Reich-ul și Uniunea Sovietică. Scăpați de naziști - care nu și-au exercitat, totuși, puterea în mod arbitrar în țara lor -, românii au ajuns în brațele comuniștilor. Un șir de factori - printre altele, interesul major al URSS față de vecinii ei era dublat de slaba preocupare manifestată de puterile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Rădescu din fruntea guvernului de la București și instaurarea unui cabinet prosovietic. însă numele ultimului premier al vechii Românii a fost vehiculat în legătură cu așa-numitul complot antisovietic fără ca el să fie realmente implicat. Anticomunismul său nu viza asocierea cu legionarii și naziștii, poate cel mult folosirea „deranjamentelor” provocate de aceștia sovieticilor. „23 august invers” - epilogul unei acțiuni eșuate Acțiunile rezistenței armate progermane nu au încetat o dată cu eșuarea „planului Stoicănescu”. Jandarmeria română vehicula în primăvara anului 1945 informații privind existența grupurilor înarmate formate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
construire a unui stat german în interiorul statului român. De asemenea, în octombrie 1944, România Liberă specifica în legătură cu etnicii germani: „pentru ei (sașii și șvabii) nu exista alt loc decât lagărele”. Faptul că etnicii germani i-au sprijinit sau nu pe naziști în timpul războiului a contat foarte puțin în campania de defăimare a primilor. De fapt, chiar etnicii germani procomuniști care s-au opus activ naziștilor și regimului Antonescu nu au putut scăpa de acuzația de colaboraționism. Nici măcar etnicii germani care au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu exista alt loc decât lagărele”. Faptul că etnicii germani i-au sprijinit sau nu pe naziști în timpul războiului a contat foarte puțin în campania de defăimare a primilor. De fapt, chiar etnicii germani procomuniști care s-au opus activ naziștilor și regimului Antonescu nu au putut scăpa de acuzația de colaboraționism. Nici măcar etnicii germani care au luptat în armata română nu au putut scăpa de vină, fiind de asemenea deportați. Dincolo de acestea, orice urmă de bunăvoință arătată armatei germane în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
parte a națiunilor existente în România...”. Realizând faptul că deportările sunt neacceptabile din motive economice, legale și umanitare, primul-ministru român Nicolae Rădescu a căutat să împiedice deportările, sperând ca măcar femeile să fie cruțate. Cu toate acestea, alianța României cu naziștii pe aproape toată durata războiului, „nota” lui Churchill către Stalin prin care preda România sovieticilor și, mai mult, faptul că trupele rusești ocupaseră țara au slăbit prea mult guvernul român pentru a se mai putea opune politicii sovietice. Deportările în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
părinți au fost deportați, crescându-i până la întoarcerea acestora, în unele cazuri mulți ani mai târziu. Superioritatea tradițională deținută de germani în domeniul agriculturii și comerțului, tratamentul preferențial de care au beneficiat etnicii germani ca urmare a alianței României cu naziștii și cedarea Transilvaniei către Ungaria în 1940 de către naziști cu siguranță au produs resentimente față de germani. Cu toate acestea, nu există date exacte care să certifice numărul românilor care au fost implicați activ în deportarea vecinilor lor germani. 4. „Și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în unele cazuri mulți ani mai târziu. Superioritatea tradițională deținută de germani în domeniul agriculturii și comerțului, tratamentul preferențial de care au beneficiat etnicii germani ca urmare a alianței României cu naziștii și cedarea Transilvaniei către Ungaria în 1940 de către naziști cu siguranță au produs resentimente față de germani. Cu toate acestea, nu există date exacte care să certifice numărul românilor care au fost implicați activ în deportarea vecinilor lor germani. 4. „Și ne-a băgat cu bărbați, cu fete... nu conta
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
graduală a înrădăcinării fricii, a conștientizării situației terifiante și a amplorii Holocaustului. Partea a treia a volumului se ocupă de factorul extern în derularea Holocaustului din România. Cele trei studii familiarizează cititorul cu destinul evreilor români în Europa ocupată de naziști, reacții și percepții ale Ișuvului (comunitatea evreiască din Palestina pe când teritoriul respectiv se afla sub control britanic) și ale diplomaților francezi (Carol Iancu, Situația evreilor din România în perioada regimului antonescian reflectată în documentele diplomatice franceze) privind situația din România
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care trebuia făcut și s-a făcut ce trebuia!"28 În aproape toate relatările despre eveniment, Mihai I vorbește despre atașamentul față de valorile democratice europene și spune că opțiunea României cu politica lui Antonescu era una strâmba, nefirească. Distincția dintre "naziști" și "germani", ca și cea dintre "sovietici" și "ruși" este de natură să particularizeze culpă pentru ororile acelor regimuri, si nu a națiunilor în genere: "Trebuie să fim cu băgare de seamă când folosim anumite cuvinte. Nu nemții au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
și cea dintre "sovietici" și "ruși" este de natură să particularizeze culpă pentru ororile acelor regimuri, si nu a națiunilor în genere: "Trebuie să fim cu băgare de seamă când folosim anumite cuvinte. Nu nemții au făcut aceste atrocități, ci naziștii! Noi, la 23 August 1944 nu am luptat contra nemților, contra Germaniei, ci contra naziștilor! Nu este vorba despre același lucru". Nuanțele regelui cu privire la acul de la 23 August ajung, evident, în mod inevitabil, la atitudinea Occidentului față de atrocitățile comise de
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
-și studiile la Facultatea de Filosofie din București, obține o bursă Humboldt și, în baza ei, se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universității din München. Asistă la epurarea profesorilor „nearieni”. Unul dintre ei, Kurt Huber, a fost decapitat de naziști. Întrerupe studiile în 1944; pregătea o teză despre Jacob Boehme. Întors în țară, încearcă să se înscrie la Facultatea de Drept din București. Nu reușește. Face gazetărie la „Fapta”. În 1943, debutase cu proza Nocturnă la München în „Revista Fundațiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
repus în discuție înainte de 1939. În ceea ce privește opinia publică, nu se poate spune că în esență, lucrurile s-au schimbat după război în mod radical. Cu toate acestea, și în acest domeniu, apar, la mijlocul deceniului 1920, semne de destindere, în Germania, naziștii și alte organizații revanșarde de extremă dreaptă pierd teren în timp ce marile partide naționale își temperează criticile la adresa politicii lui Stresemann. În Franța, societățile rămîn în opoziție, dar aprobă inițiativele lui Briand, în timp ce în marea sa majoritate, opinia catolică trece de la
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
care burghezia conservatoare părea pînă la urmă să fie atașată, era departe de a fi sigur. Desigur, restabilirea situației monetare și a păcii sociale care a însoțit perioada de prosperitate, au favorizat regresul partidelor extremiste. În alegerile din decembrie 1924, naziștii și comuniștii nu au obținut mai mult de 3 % și respectiv 9 % din voturi. Dreapta a profitat de consolidarea aparentă a Republicii, socialiștii (cu mai mult de un sfert din voturi) fiind înlăturați de la putere de Dr. Luther, al cărui
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
o campanie continuă care urmărește să-i convingă pe germani de caracterul "providențial" al omului care apare" acum ca ultima salvare în fața avîntului pe care îl luase "bolșevismul" și a decadenței Republicii burgheze. În fața pericolului, Hindenburg încearcă să guverneze i naziști dar nu are curajul să-i înfrunte direct, iar cînd cance-l Brüning încearcă să desființeze SA și SS, bătrinul mareșal-președinte îl înlătură și pentru a forma guvernul apelează la von Papen, reprezentantul burgheziei financiare. Acesta din urmă crede că dă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
desființeze SA și SS, bătrinul mareșal-președinte îl înlătură și pentru a forma guvernul apelează la von Papen, reprezentantul burgheziei financiare. Acesta din urmă crede că dă dovadă de abilitate dizolvînd încă o dată Reichstagul. În fapt, la alegerile din noiembrie 1932, naziștii pierd 34 de locuri în timp ce comuniștii obțin 6 milioane de voturi, dar cele două partide de dreapta care îl susțineau pe von Papen se prăbușesc obligîndu-l pe cancelar să-și dea demisia. Hindenburg își îndreaptă atunci atenția către șeful Reichsweru-lui
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
PNSMG postul de cancelar. Totalitarismul hitlerist Intenționînd să creeze o fundamentare legală dictaturii pe care vrea să o instaureze, așa cum făcuse cu zece ani în urmă "Ducele" fascismului, Hitler încearcă să liniștească la început forțele conservatoare. Plasîndu-și guvernul în care naziștii sînt minoritari sub semnul "reabilitării naționale", el își înmulțește declarațiile legaliste și se prezintă drept omul care va reconcilia tradiția istorică a Reichului imperial cu forțele noii Germanii. Dar, în același timp, el pregătește cu grija instaurarea puterii sale personale
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
își înmulțește declarațiile legaliste și se prezintă drept omul care va reconcilia tradiția istorică a Reichului imperial cu forțele noii Germanii. Dar, în același timp, el pregătește cu grija instaurarea puterii sale personale. Incendierea Reichstagului (27 februarie 1933), provocată de naziști dar pusă pe seama adversarilor lor marxiști, îi permite lui Hitler să lichideze opoziția "comunistă": 4000 de militanți sînt arestați printre care se află mulți socialiști. Campania electorală care începe imediat după "atentat" se desfășoară într-o atmosferă de teroare, dar
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
lui Hitler să lichideze opoziția "comunistă": 4000 de militanți sînt arestați printre care se află mulți socialiști. Campania electorală care începe imediat după "atentat" se desfășoară într-o atmosferă de teroare, dar aceasta nu ajunge pentru ca să se ofere, majoritatea absolută naziștilor care au beneficiat totuși de sprijinul financiar al oamenilor de afaceri. În timpul scrutinului de pe 5 martie ei nu obțin decît 44 % din voturi și 288 de locuri în Parlament din 647. Dar ce importanță are asta pentru Hitler? El dă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
mod excepțional Consiliul de Miniștri ai cărui membri trebuie să depună jurămînt de fidelitate și de supunere. La conducerea fiecărui Land se află un Staathalter, un fel de guvernator atotputernic care depinde doar de Führer și a fost ales dintre naziștii cei mai loiali. De la marea epurare din iunie 1934, el stăpînește perfect Partidul Național-Socialist. "Partidul unic" este condus de Rudolf Hess, succesorul desemnat al stăpînului celui de al III-lea Reich. El își dublează numărul membrilor și controlează administrația locală
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
medicale, funcții publice etc., interzicîndu-li-se în plus căsătoria sau orice relații sexuale cu "Arienii". Împotriva lor se iau măsuri jignitoare și segregaționiste: sînt obligați să poarte steaua galbenă și li se interzice accesul în anumite locuri publice. Începînd din 1938, naziștii declanșează împotriva evreilor germani un val de persecuții care, extinse în întreaga Europă ocupată, va da naștere în timpul războiului la cel mai monstruos genocid din istorie. Dar pînă la încheierea socotelilor cu acest "dușman principal al poporului arian", Germania trebuie
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
duce o politică externă autonomă si de aceea susceptibile de a putea fi transformate în "sateliți", posibilitatea unei lovituri de statprofascstă sau pronazistă a fost luată serios în considerare atît la Roma cît și la Berlin. Sprijinul acordat de Führer naziștilor austrieci și sudeți, ajutorul foarte important dat de Mussolini Falangei, apoi ajutorul militar furnizat lui Franco, ilustrează pe deplin această intenție. În concluzie, proliferarea dictaturilor militare și civile care cacaterizează Europa anilor treizeci nu poate fi considerată doar o simplă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
participă de bună voie sau de nevoie, guvernele locale care practică o colaborare oficială, sau adepți zeloși ai fascismului. Cu toate acestea, încurajați de guvernele refugiate la Londra, sau refuzînd de la bun început să accepte supunerea, membrii rezidenți luptă împotriva naziștilor. Victoria sovieticilor de la Stalingrad și debarcarea Aliaților în Africa de Nord, marchează marea cotitură a conflictului. Debarcarea anglo-americană din Italia în 1943 provoacă prăbușirea fascismului. Înaintarea Armatei Roșii la Est, ofensiva occidentalilor la vest, după debarcarea din Franța în 1944, duc la
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
și-a creat în Austria un partid nazist al cărui program consta tocmai în unirea acesteia cu Germania și căruia criza, puternic resimțită în Austria, avea să-i aducă o audiență deloc neglijabilă. Pe 25 iulie 1934, un grup de naziști austrieci ocupă la Viena Radioul, Palatul Cancelariei, îl rănesc mortal pe cancelarul Dollfuss și încearcă să instaureze la putere o echipă guvernamentală favorabilă Anschluss-ului. Dar reacția social-creștinilor pe care îi sprijină milițiile înarmate ale prințului Starhemberg reușesc să împiedice lovitura
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
instaureze la putere o echipă guvernamentală favorabilă Anschluss-ului. Dar reacția social-creștinilor pe care îi sprijină milițiile înarmate ale prințului Starhemberg reușesc să împiedice lovitura de stat. Președintele Republicii numește un nou cancelar, Schnuschnigg care restabilește ordinea și îi obligă pe naziști să renunțe la acțiunea lor. Ce va face Germania? Fără nici un dubiu, Hitler este gata să intervină, dar atitudinea ostilă, categorică a lui Mussolini față de proiectul de uniune germano-austriacă, îl împiedică să o facă. Temîndu-se să-i vadă pe germani
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
din Sarre pronunțîn-du-se pentru reanexarea teritoriului lor de către Franța, erau nule. Dar exista mai ales în rîndul catolicilor o minoritate importantă pentru care reîntoarcerea la Reich reprezenta o problemă și care ar fi putut vota pentru menținerea autonomiei. Lăsîndu-i pe naziști, sprijiniți de marele industriaș Roechling, să facă o propagandă intensă în favoarea unirii cu Germania și să semene teroarea printre cei ce se opuneau acestei soluții, guvernul francez i-a permis lui Hitler să cîștige partida cu ușurință, plebiscitul din ianuarie
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]