1,466 matches
-
când le citise pentru întîia oară, ca să poată controla această miraculoasă recuperare a memoriei), versuri în toate limbile pe care le învățase, exerciții de algebră, unele vise care i se păreau semnificative. Dar nu mărturisea anumite descoperiri recente. Simțea o neînțeleasă rezistență, de care vorbise o dată Profesorului. - E foarte important să aflăm semnificația acestei rezistențe, îi spuse. Încearcă cel puțin să faci aluzie, să știm dacă ceea ce nu vrei să spui ("nu pot să spun!" îl întrerupse în gînd) se referă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ales în somn înveți bine. Visuri didactice, cum spunea astă-seară Profesorul; o să ai încă o serie de visuri didactice. Nu în legătură cu limba chineză. Altceva, mai important altceva..." Îi plăcea să se asculte gândind, dar de data aceasta simți o neliniște neînțeleasă și-și șopti amenințător: Dacă nu adorm până număr la 20, cobor și mă duc să mă plimb în parc!" Dar nu apucă să numere decât până la 7. Câteva zile în urmă, Profesorul îl întrebă, fără să-și ridice ochii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ori... - Care filozof chinez, cucoane Dominic? întrebă Vaian. - Vi l-am spus adineaori, răspunse nervos. Îmi scapă acum numele. Povestea aceea cu fluturele... În sfârșit, e prea lungă ca să v-o mai repet încă o dată... Simțea în tot trupul o neînțeleasă oboseală, și o clipă îi fu teamă că are să leșine. Dar poate ar fi mai bine așa, își spuse. Dacă leșin, mă trezesc pe loc..." - Am cerut o sanie, să vă ducem acasă, domnu Matei, spuse cineva. Veta a aprins
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
niște ochi în care erau adunate toate florile albastre ale pământului. Mâinile...mâinile erau calde și moi cum îi puful de gâscă. Când o deschis ochii flăcăul, îngerul a izbucnit întâi în râs, apoi a început să plângă, murmurând cuvinte neînțelese...Vorbea într-o limbă pe care el nu o pricepea...Lacrimile din ochii înfloriți de bucurie îi picurau pe obrajii uscați de arșiță ai băiatului...Plângea... plângea de bucurie că nenea Jănel o deschis ochii. Băiatul o clipit de câteva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Jănel nu mai punea geană pe geană și nici o firimitură de mâncare nu mai era în stare să înghită...Sedea pe marginea patului, cu privirea pierdută în gol. Nu auzea nimic, nu vedea pe nimeni. Buzele lui sfarogite murmurau cuvinte neînțelese. Din când în când, cei din jur auzeau cu claritate doar cuvântul „Liuba”. A stat așa vreo cinci zile...” Ce-i cu tine, băiete?” l-a întrebat într-una din zile colonelul. „In loc să te bucuri că pleci acasă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care îl face să fugă de femeia iubită. Ladima e văzut de Fred ca un om misterios, grav, "pedant de bine-crescut", om de superioritate intelectuală. Își dă seama că, sub aspectul dezolant al lui Ladima, se afla intelectualul superior și neînțeles, de aici și interesul de a-l cunoaște pe diverse căi. Lecturând scrisorile lui Ladima adresate Emiliei, Fred descoperă uluit un cu totul alt om: Intervențiile Emiliei, vulgare și simpliste, exprimate cu voce tare, minimalizează profilul desprins din scrisori. Ea
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
vrea să-i fie rob. Și totuși: Alunecările lui în trecut, spre Ladima sau spre doamna T., care au loc între două intervenții ale Emiliei, dau adâncime neașteptată actului trăirii: " Interesul pentru Ladima devine interes pentru condiția omului superior și neînțeles. I-l recomandă tatălui său, Tănase Vasilescu, pentru a-l lua director la "Veacul", ziar înființat împreună cu Nae Gheorghidiu, pentru a stăvili o campanie de presă împotriva deputatului. Prin aceasta se dezvăluiau afacerile necinstite privind fabrica de muniții din Ardeal
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
o lume întreagă trece prin vizorul său, care scrutează neiertător comportamentul celor pe care ia cunoscut. Autorul e un spirit rebel (după propria autocaracterizare), care se judecă și pe el, dar și epoca și oamenii acelei epoci. Se simte un neînțeles și mai ales un nedreptățit și un neluat în seamă de contemporani, având la activ opt ani de închisoare și șase ani de Domiciliu Obligatoriu la Lățești, în Bărăgan. Cu foarte multe păreri și judecăți de valoare privind epoca comunistă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acel mers lin, acea alunecare maiestuoasă, acea mișcare de avansare cu tot corpul de Împărăteasă bizantină. Acel corp nu putea să-l aibă nimeni altcineva; cum Îi simțeam prezența, mi se Înmuiau genunchii și mă cuprindea o stare de frică neînțeleasă. Era de fapt o bucurie imensă, o plăcere fără margini de care mă speriam ca de o mare primejdie. Nu știam ce să fac cu elementele din care eram compus, unde să țin mâinile, cum să-mi mișc picioarele; Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uman, Îmi dădea o stare dementă de exultație; mă uitam Încordat cum o fiară o doboară pe cealaltă, voiam să văd cele mai mici amănunte ale luptei, strigam isteric „Hai, Leul!“ și tropăiam pe loc, apucat de o febrilitate bolnăvicioasă, neînțeleasă, astfel că mama mea era forțată să-mi ardă câteva perechi de palme pentru a mă smulge din starea aceea. Eram dezamăgit și multă vreme mă concentram pentru a reține cât mai multe imagini ale sângerosului spectacol. Odată, În lipsa alor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acest vis, simt același curent magnetic ce mă zguduie cu intensitate din Încheieturi, atingerea ei din vis fiind păstrată În oasele și În alcătuirea secretă a corpului meu fără ca ceva să-i fi diminuat prezența. Mă cutremură Încă acea zguduire neînțeleasă a cărnii ce se lovește material de altă carne și acest contact fizic e atât de teribil, Încât turmentează echilibrul naturii. Se simte un miros de arsură puternică; aerul se solidifică și parcă nu mai poți să avansezi decât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gură numai porumbei de aur, ba chiar mă observ și constat că Îmi face bine că cineva se interesează de persoana mea; este o confirmare că nu sunt atât de searbăd pe cât Îmi par, că statutul meu de retras, de neînțeles poate fi considerat de cineva un lucru grav, că oricum există ceva demn de atenție În personajul pe care mi-l construiesc cu atâta efort,. macerându-mă Înăuntru cu voluptatea unui samurai dotat cu cele mai rafinate metode de autotortură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așa cum ești, așa cum sunt, așa cum vom fi amândoi oameni pe pământ, fără iluzii deșarte, fără visuri bolnave. Eu cred că niciodată nu-mi vei da dragostea ta, dar mă voi zbate ca până acum să o obțin. Nefericită e dragostea neînțeleasă, neîmpărtășită! Oare cât va mai fi așa? 10 octombrie 1961 (marți) Haos... infern... N-a venit Petre, eu am fost la o ședință U.T.M., dar mai bine că nu a venit... Sunt zăpăcită. Nu știu ce e În capul meu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dar la Petre nu pot renunța, Îl iubesc prea mult! Atunci renunță la tine! Nici asta nu se poate! Ce să fac? E o dragoste terorizantă, apăsătoare, crudă, grea prin duioșia ei În visuri, o dragoste minunată și totuși Îngrozitor de neînțeleasă! Ce n-aș da ca Petre să nu mai vină niciodată! Dar de spus mi-ar fi imposibil să i-o spun, Îl iubesc doar! Dar dacă el ar renunța la mine, aș suferi puțin, mi-ar deschide o rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
repezindu-se asupra lui Hector; ea se repede Însă asupra unor imondiții minuscule ce populează invizibil suprafața Înclinată. Mă concentrez s-o urmăresc: firișoarele, firește, numite picioare, se alertează infinitezimal de orice asperitate, se agită cu repeziciune Într-un limbaj neînțeles. Cine va scrie despre acest „drum“ al muștei, obținând victorii la scara ei, va fi romancierul viitorului. Să te oprești din gândire și să privești o muscă! Câtă gratuitate, atâta subtilitate. Mă amuzam astăzi când un asistent harnic ne vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
afară și simt că lectura nu-mi mai procură nici o satisfacție. Îmi furnică ochii. Nici nu mai știu ce citesc; nu văd decât imaterialitatea albă ce se strecoară Între literă și sensul cuvintelor. Ninsoarea mă atrage totdeuna cu o forță neînțeleasă, mă scoate din conjunctural, spălându-mă de reziduurile clipei. (azi) Când Începi o carte, totdeauna te sperii de sfârșitul ei. E ca și cum ai vrea să te Îndrăgostești de o femeie și te temi că nu va ști să te iubească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se părea bizar, ireal, fără nici o justificare. Mă uit În sus și descopăr cerul de un albastru lăcuit ca un ou de Paști. Între zăpadă și cer nu este nici o relație, dar În acea clipă simt un curent de căldură neînțeleasă, un frison ce mă străbate rar, numai atunci când ascult muzică simfonică sau când mă Îndrăgostesc de o privire și aceasta mă citește brusc. Mă umplu de o senzație imensă de fericire, mă ridic deasupra mea ca ființă indiferentă și constat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a Înecat brusc, atunci când m-a luat de mână la ea În cameră, În acea cameră de fată, cam Întunecoasă, cu multe draperii și perdele, cu zorzoane și brizbanțuri pe la mese și scaune; gâfâiam amândoi, cuprinși de o stare febrilă neînțeleasă; mi-a dăruit dicționarul lui Nădejde drept compensație; de fapt, era prima dată când mă chema la ea acasă, era prima noastră Întâlnire Într-un cadru intim; de obicei, ne Întâlneam În parc, pe aleea Oltului etc.; dar acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În seama unui personaj fictiv ori le lasă spre publicare post-mortem. Dacă așa stau lucrurile, este de Înțeles de ce Marin Mincu Își publică această parte din jurnalul său sub măștile prestigioase și Înșelătoare ale unei construcții de tip romanesc. De neînțeles este Însă altceva: de ce, ascunzăndu-se Într-o casă a ficțiunii, criticul lasă apoi toate ușile și ferestrele deschise, ca orice trecător să poată Înțelege că, de fapt, acolo locuiește un personaj non-fictiv? Romanul spune mai mult decât explicit „madame Bovary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-și mai recunoștea glasul. Erau doisprezece și fiecare se crezu obligat să arunce în cumpănă câte o vorbă sau măcar un oftat. Miron Iuga îi privea mirat, ca și când i-ar fi văzut întîia oară sau ar fi ascultat cuvinte străine, neînțelese. Tocmai într-un târziu, după ce oamenii își epuizaseră rugămințile, întrebă clipind repede: ― Care moșie?... (își luă seama și adăugă:) Adică da... Știu. Am înțeles. Pe când spunea c-a înțeles, simțea cum i se umple sufletul de o amărăciune dureroasă. I
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrebă contabilul iar, observând că bătrânul se plimbă prin odaie cu mâinile la spate. Nu ieșiți înaintea lor, să nu dea cumva buzna aici, peste dumneavoastră? Miron Iuga își continuă plimbarea fără a-i răspunde, mormăind numai în sine vorbe neînțelese. În realitate nici el nu știa ce să facă cu oamenii aceștia care, numai în câteva zile, au ajuns să dărâme toate zăgazurile autorității și, dintr-un sat organizat, să se transforme într-o turmă inconștientă, trasă și împinsă de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parcă în fiece clipă ar fi fost să se prăbușească. ― De ce te-a împușcat boierul, hoțule? întrebă ofițerul. Ai ridicat mâna asupra dumnealui, nu-i așa?... Ai vrut să-l omori, ai?... Tu ai fost capul ucigașilor! Trifon gemu ceva neînțeles. ― Dar plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce I-ai lovit?... Spune, tîlharule! Îl plesni cu cravașa peste capul ciuruit de răni vii. Omul scoase un urlet înfiorător, ca și când i s-ar fi dezghiocat carnea, și se prăvăli ca o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
neatent are același efect asupra educației copilului ca și colesterolul asupra persoanelor cu probleme cardiace: poate fi o forță distructivă tăcută. Spre deosebire de pacienții cu ADHD foarte activi și foarte vizibili, cei care suferă de ADHD de tip neatent sunt adesea neînțeleși și rămân nediagnosticați. De multe ori, ei suferă consecințele grave ale unor tulburări de introversiune și au probleme școlare (Weiss, Worling & Wasdell, 2003). Trecând în revistă simptomele asociate cu ADHD de tip neatent, nu ne este greu să înțelegem de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
lumea materială. Ritualul hrănirii, al celor trei mese de o sărăcie imposibilă, transformă rândurile ordonate ale deținuților într-un grup haotic de animale flămânde. Îmbrăcămintea acoperă un trup ce doare continuu, ca un organism defect ținut în viață prin mijloace neînțelese. Corpurile înțepenesc în frigul polar, mișcările sunt puține și atent gestionate - se știe că deplasarea de dimineață spre câmpul de lucru trebuie să fie lentă, altfel deținuții nu vor avea puterea de a trece ziua cu bine. În cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ale Europei, într-un timp al incertitudinii și angoasei. Discursul fluid, ritmul constant al narațiunii și persistența misterului sunt componentele centrale ale unui roman atipic, aparent scris cu intenția de a dezvălui doar atât cât, în contraparte, rămâne ascuns și neînțeles. Detectivul ce-și propune să rezolve cazul, făcând lumină între atâtea umbre și semne, reprezintă, în tradiția detective story-ului, includerea în lumea narativă a instanței auctoriale. Adevărul întâmplării rămâne inaccesibil, chiar dacă revelarea lui devine, în conștiința detectivului, o miză ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]