2,274 matches
-
de vară printre clipe tiptil s-a strecurat și constați că într-o banală seară doar frunze uscate s-au scuturat. Liniștea parcă poartă printre umbre șoaptele toamnei ascunse de timp, iar amintiri confuze și sumbre revin, ca dintr-un neștiut anotimp. Referință Bibliografică: S-aud șoaptele toamnei.... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 984, Anul III, 10 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
S-AUD ŞOAPTELE TOAMNEI.... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372765_a_374094]
-
a înălțat rupându-se de ceea ce a vrut să cunoască, mai îndeaproape, despre creația deusiană, viciată de energiile subterane ale teluricului. Atunci Hristos a conștientizat că oricât de mare va fi lupta cu întunericul, pe care Blaga îl luminează cu neștiutul, nepătrunsul, nedezvăluitul, creația deusiană se va afla întotdeauna în neputința de ase dărui Creatorului în desăvârșirea lui. Această neputință o vom vedea din prima scenă a vieții urmașilor creați, despărțirea prin moarte a sângelui patern, a urii ca formă de
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
a poetului cât și iubirea pe care o revarsă peste ceea ce simte și cunoaște că este creat, ca însuși mormântul, ce desparte viul de moarte, și unde spiritele sălășluiesc într-o odihnă aparentă. Întunericul de-acolo este taina unei lumini neștiute, pentru că la început, când: Nimicul zăcea-n agonie, / când singur plutea-n întuneric și dat-a / un semn Nepătrunsul: / „Să fie lumină!” , haosul crea ordinea în întuneric iar umbrele se zvârcoleau orbite de lumină: și-un vifor nebun de lumină
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
la lumina sufletului meu/ se cuibăresc inflorescent/se oglindesc / tremurând în lobul ocular” (eflux de cuvinte); ard!/ sărutul nefast/ dintre suflet și gând/ a fost aproape de/ incest (incest); „aud gândurile/ tropotind prin mine/ ca un cal în galop/ îndreptat spre neștiutul/ zilelor ce vor veni/ poate plecate tot în galop” (stare imaginară); „sângele mi-a colorat trupul/ mi-a înfundat urechile/ maci pe câmpii de moarte/ mi-am înfipt unghiile ca niște cuie/ în lutul încă moale al trupului” (reflectări thanatice
COLECŢIA LIRIK, A EDITURII ARMONII CULTURALE, ANUNŢĂ O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: FEMEIA DE ZĂPADĂ (POEME) A ANDREEI-MARIA DĂNILĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372791_a_374120]
-
Pe-o creangă de brad, / Pe-un verde răsad, / Se arată-n zori / Colindețe-flori, / Maica le strângea / Multe aduna, / Flori de rugăciuni, / Crenguțe-minuni, / Pruncului le da, / Pat Îi împletea, / Leagăn Îi făcea / Și dulce-i cânta: / Fiule Născut, / De rău neștiut, / Primești rugăciuni / De la oameni buni. Și tot vei primi / Cât pământ va fi (“Colindul Maicii Domnului” - colind popular românesc). Ce ar putea să sugereze aspectul bradului în formă de triunghi, decât o altă descifrare în taina Sacrei Treimi, realizarea minunăției
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
Florile albe de măr sunt un simbol pentru această sărbătoare, dar și o frenezie a unui început care nu se va sfârși niciodată. Taina ajunului nașterii Domnului va rămâne un miracol al petrecerii neîntrerupte a creștinului cu lumea nevăzută și neștiută de dincolo. Trăirile acestor zile nu se pot descrie, iar puterea omului nu va putea înțelege niciodată, în adevăratul lor sens, cele șapte acte ritualice de comunicare cu realitatea divină, care pecetluiesc legătura dintre divinitate și om: botezul, nunta, spovedania
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
de pescuit, cazându-se temporar în corturi sau rulote tractate de autoturismele proprii. Drumul pe care mergem acum a fost trasat cu peste două mii de ani în urmă. Pe aici au trecut de a lungul secolelor numeroase oștiri știute și neștiute de istorie. Este posibil ca acest drum să fi avut și variante pe crestele munților din apropierea Dunării, dovada fiind multele tezaure monetare descoperite prin locurile plasate pe înălțimi. Ca semn a trecerii pe aici romanii au lăsat celebra TABULA TRAIANI
DRUM PRIN CLISURA DUNĂRII...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372788_a_374117]
-
alta nu! Io zâc, măi fimeii, cî ne-am prostit di tăt, spunea uneori badea Dumitru, convins că valorile creștine sunt mult deasupra tâmpeniilor omenești. Până una-alta, fie că tinerețea are resurse nebănuite, fie că tratamentul aplicat avea virtuți neștiute, fie că îngerul care-l îngrijea avea puteri peste cele ale firii, soldățelul își revenea și chiar spusese că-l chemă Hans Pumpel, pe numele mic Hanți, că e din Tirol și că nu știe cum să răsplătească bunătatea celor
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
MAT, țuică făcută din cartofi și tăceau cu ochii în pământ. Copiii familiei Rogojină-Pumpel au crescut s-au dus pe la școli, s-au așezat pe la casele lor, unii la oraș, alții lângă părinți, viața așa cum știm își toarce firele ei neștiute, au apărut și nepoții, legați însă toți de locul unde văzuseră lumina zilei, de misterul dragostei ce-i unea mai presus de orice. Nunțile, botezurile, cumetriile, sărbătorile și vacanțele copiilor umpleau curtea bătrânească de veselie, iar Hanți, acum un moșneguț
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
se spune odată cu inspirația. „Miluiește-mă” sau „Miluiește-mă pe mine, păcătosul” o dată cu expirația. Aceasta se face odată cu lepădarea de sine, din dragoste. Astfel vom ajunge a vorbi de rugăciunea neîntreruptă, pe care au dobândit-o Părinții bisericești, știuți sau neștiuți. La unii mari Părinți Duhovnicești rugăciunea lui Iisus devine „spontană”, „neîncetată”. Chemarea Numelui Său se identifică cu bătăile inimii. Ritmul însuși al vieții, respirația, bătaia inimii, este ceea ce se roagă în ei sau, mai curând, în perspectiva începutului și sfârșitului
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
Exemplificăm cele afirmate mai sus: din primul volum (Axis Mundi): „Bate-n răstimpuri/ Clopotul inimii,/ Curg în descânturi/ Durerile lumii//” (Teluric), și din al doilea volum când națiunea este în întuneric, ea doarme-n adâncimile geniului și-a puterilor sale neștiute și tace. (Perfuzii cu lacrimi): „Sus e zeul, jos sunt grofii-aceștia/ Ce ne iau și talpa de la ghete,/ Între Dumnezeu și România/ Stăm lipiți de foame și de sete//”.(Templul vitelor). Citind cele două cărți ale poetului Alensis De Nobilis
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373073_a_374402]
-
scuturat Tu Doamne dulceața tinereții pe cei fără de suflet cei amețiți de vinuri și îmbătați cei lacomi scutură-i Doamne nu Îi lasă să mânjască seninul roua ce pică dintr-o dată hienei de viitor nu-i pasă trecutul ei un neștiut prezentul este o farsă îl vreau un praf Fă-l Doamne praf-ndată. glasul efemer intreaga mea ființă cuvântul arma mea tot strig a neputință în continuare ard sper unde e lumină nu vă hrăniți cu lipsuri căci încurcate sunt
O DULCE ROMÂNIE! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373142_a_374471]
-
de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 921 din 09 iulie 2013. risipiri respir cerul din cuvinte, Doamne sfinte risipindu-mă-n azur aur pur din nori lungi adun miresme și pesemne taina o ascund în lut tot plouând ... neștiut stele colind înger alb călărind pe șei de pulberi căi de jad depărtări de zi lumină rămuriș de crinolină ars în dor de-o rază lină zarea îmi brodează zborul și plutesc atingând covor de humă jilț domnesc înălțat în
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
strivind între pleoape visul mă-nvior și m-aștern în paradisul doar foșnind marea cu valul pun la căpătâi calvarul ... Citește mai mult risipirirespir cerul din cuvinte,Doamne sfinterisipindu-mă-n azuraur purdin nori lungi adun miresmeși pesemnetaina o ascund în luttot plouând ...neștiut stele colindînger albcălărind pe șei de pulbericăi de jaddepărtări de zi luminărămuriș de crinolinăars în dorde-o rază linăzarea îmi brodează zborulși plutescatingând covor de humăjilț domnescînălțat în zi cu brumăși păzit de-o zână bunăpe furtunăcârmuiescstrivind între pleoape visulmă-nviorși m-
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
carte în procesul de promovare a literaturii actuale, gest ce merită întreaga noastră gratitudine. Ce minunat ar fi dacă notabilul exemplu oferit de Napoca Nova ar molipsi și alte edituri.“ Încă din titlu, poetul direcționează subiectele poeziilor spre plinătatea misterelor, neștiute și neînțelese, spre sentimentul de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni. Această nădejde trece ca un fir roșu prin cele două cicluri, încărcat de sfaturi: “Oricât de cumsecade și omenos ai fi,/ Nu-l ierta pe cel ce visul
ION CONSTANTINERSCU- TAINICE SPERANȚE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373259_a_374588]
-
șir de-a lungul apei clipocitoare. În aceeași ordine în care își începuseră urcușul pe munte, dar într-o liniște desăvârșită. Doar Miramoț se-ncumetă să spargă tăcerea la un moment dat: -Visatul palat de cleștar din pruncie/ Un mag neștiut azi mi l-a dat./ Să fie doar a sorții încercare-n tărie?/ Ori mi se-nchide un destin blestemat?! -Începi să fii cam sumbră... ori ne-nveselești, ori termină cu activitatea de bard! o repezi Papa, după care iar
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
De războaie mondiale și de început progres... Seara învățam la lampă și nespus m-am bucurat, Peste ani când la lumină am avut și eu acces. De-un perete agățată, o cutie dintr-un lemn, Era singura fereastră spre izvorul neștiut. N-avea scală, unde scurte și îl ascultam solemn, Iar învățăturii sale, îi plătesc și azi tribut. Telefon avea primarul la Consiliul Popular Și primeai bunăvoința de-a te folosi de el, Doar la cazuri de urgență, câteodată nici măcar, De
VETA de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372168_a_373497]
-
line de vioară, fată nebună, prinsă-n dansul ludelelor din noțile de vară. Sunt vie și alerg spre zări am zâmbetul cât ziua începută, îmbrățișez grădina mea cu flori și liberă-s, ca puiul de ciută. Trăirea mea acum e neștiută dar mâine o voi spune tuturor, va fi un stigăt nu o șoaptă, ”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL, sunt tainicul, eternul feminin, zămislitoarea vieții, ulciorul în care Ziditoru-a pus ce e divin. Sunt plinul
MĂ VEȘNICESC PRIN IUBIRE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372236_a_373565]
-
Părăianu TIMPUL MĂ PAȘTE Nu cred că poștașul e împuternicit și desemnat să-mi pună plicul în poartă, în care să găsesc scadența de viață. Dar trebuie permanent să fiu prudent. Mi-am adunat în trup câteva vieți, (de mulți neștiute), rânduite ca-ntr-un stup: viața socială, viața spirituală, viața sexuală ... chiar viața de apoi. Din primăvară, toate au înforit din abudență, natura fiind darnică peste măsură cu ploi. În vară și toamnă secetă mare ! Timpuri, când, incredibil de ușor
REABILITAREA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372285_a_373614]
-
de dor să-mi fie dor de viață, Să fiu iubita ta și-n gesturi de alint Să te oprești cu buzele-ți pe față. Să-mi mângâi ochii trișt ce lacrimă au plâns Și-au strâns povești de nimeni neștiute Departe sunt acum, într-un trecut ascuns Le-ai ridicat ziduri ce nu pot fi trecute. Iubește-mă acum, al tău copil să fiu Candoarea lumii fie prinsă-n ele, Și dragostea ta pură, mereu ca focul viu S-adape
DOR DE TINE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376146_a_377475]
-
în fuselaje metalice mai cad stele peste brazi încercand ele să se apropie de oameni în lumescul destin apar cu urme salvatoare printr-o zăpadă montană veșnicii pădurari un suflet de poetă mai urnește pietre urcându-și munții pe cărări neștiute dacă n-ar fi pădure ar mai exista pădurar? dacă n-ar mai fi stele ar mai exista poezie? s-a trezit iar pădurea dintr-o statică moarte dar cum să aduci la viață cerbii și căprioarele dispărute? din carlinga
PIETRE ŞI LACRIMI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376153_a_377482]
-
oare precum cirezii, Să paștem ceața cum englezii.. O înghit, pătrunzând și în gând, Londonind devreme și plângând..? De dor de iarnă. Pe când vremea-i de fațadă rea, Poate că-n ploi n-are ce face ea Că are surprize neștiute la tine, Nicicând cunoscute nici la mine. Când doar soare în noi avem, Vremilor bune ce să-i cerem? Când vântul nu mai e la braț, C-avem ploi până la subraț.. În loc de zăpadă.. Iese soare un pic norii alungă, Frigul
PLOI DIN CEAŢĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376170_a_377499]
-
determinată și determinantă a aceleași arhitecturi poetice. Cartea se deschide în atemporal, în spațiul mitic, nereal/imaginar și la fel se închide. Și la început și la sfârșit de volum există o ambiguitate voită, granițe/margini nedeterminate/nespecificate, nelimitate, atribute neștiute, imprecise: “That's the space I am talking about, that's the time frame: Where the poem begins, where the night ends ... ”/Trans. “Acesta este spațiul/intervalul la care mă refer, acesta timpul: Unde începe poemul, unde se sfârșește noaptea
UN NOU MODEL DE LITERATURĂ NECONVENŢIONALĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376133_a_377462]
-
că toate mările sunt iubiri dacă te conduc la o comoară. Dar tu desigur nu vei fi un visător să te ascunzi în podul casei, să cercetezi cu telescopul rudimentar noaptea cerul iar în vise mările cuprinse de un dor neștiut nici de tine. E atâta liniște, sub privirea Lunii. Până și valurile și-au uitat freamătul zilnic, clipocitul apei la țârm trădeaza un somn adânc al dimineții ancorate încă în vise. Pe plajă, focuri mocnite ce poate au ars toată
INIMA MĂRII de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376248_a_377577]
-
de dor să-mi fie dor de viață, Să fiu iubita ta și-n gesturi de alint Să te oprești cu buzele-ți pe față. Să-mi mângâi ochii trișt ce lacrimă au plâns Și-au strâns povești de nimeni neștiute Departe sunt acum, într-un trecut ascuns Le-ai ridicat ziduri ce nu pot fi trecute. Iubește-mă acum, al tău copil să fiu Candoarea lumii fie prinsă-n ele, ... Citește mai mult Când luna scaldă noaptea cu ale ei
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]