2,121 matches
-
ochi" "O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi Privirea ta asupra mea să plece Sub raza ei mă lasă a petrece Și cânturi noi smulge tu din lira-mi" efiniția privirii constituie un întreg vocabular ale cărui cuvin-te dobândesc nebănuite înțelesuri integrate în contextul gesticii și vorbirii noastre ca mijloc suprem de expresie (element senzorial de cercetare, opinie, aspect). Privirea, sub aceste diverse semnificații, poate fi acțiunea de a privi și rezultatul ei, simțul văzului, vedere, fel de a privi
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cere socoteală, a șefului meu sau a judecătorului care mă întreabă, de pildă, în ce circumstanțe am făcut un accident. "Conștiința mea" este o instanță neclară, care apare când și când, de cele mai multe ori în chip neașteptat și la răstimpuri nebănuite. Aria libertății asupra căreia sânt interogat e în schimb cu mult mai vastă - ea se întinde asupra întregii vieți pe care am ajuns să o parcurg - și aria răspunderii și a riscului la fel. Dar toate, lărgindu-și cuprinderea, se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
formă de mișcare a conștiinței în câmpul de necesitate al limitelor. Peratologia poate deveni un unghi teoretic privilegiat, care are să detecteze nu numai locurile unde limita apare în mod explicit, ci și pe acelea unde ea este prezentă în chip nebănuit; deci nu numai în mărginirea în spațiu sau în ritmurile timpului, ci deopotrivă în statutul existențial sau istoric al omului, în norma morală, în credință etc. Astfel înțeleasă, limita poate fi descoperită cu funcția ei benefică și modelatoare, fără de care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu vezi nimic. Mă întreb unde să încapă atâta frumusețe promisă într-un loc atât de mediocru la prima vedere. Ajungem la vilă, cu nevasta lui "domnu' Pătru" drept călăuză și purtătoare a cheilor. După ce poarta este descuiată, ne întîmpină, nebănuit, un spațiu modelat după alte legi. Vila albă, cu olane cărămizii și acoperișul rotunjit în cele patru colțuri, are eleganța plăcută a caselor de dinainte de război. Se desprinde, cu luxul ei tihnit și cu un aer de vacanță eternă, din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
va pierde oricum în chip "natural", cu toate înfăptuirile ei, în incendiul final (e drept, de peste cinci miliarde de ani) al Pământului, urmat de definitiva răcire a Soarelui și de "speranța" apariției Vieții (în vederea altei distrugeri finale) în alt punct, nebănuit, al Universului? Așa stând lucrurile, coexistența cu "vanitatea lumii" este posibilă în virtutea "sistemului de iluzii": iluzia că trebuie să am un "urmaș", că trebuie să dau din coate pentru a ocupa un loc pe scena lumii, că trebuie să mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în paginile lui nu s-ar regăsi nimeni. Ar fi un jurnal sterp. Dacă el ar mărturisi acolo o crimă făcută din gelozie sau din ură, între mine și el s-ar întinde o punte pe care viața mea, în nebănuitul ei, ar fi putut să treacă. Dar ce punte poate arunca spre mine un cadavru înălțat ― de o vanitate infinită ― pe un maldăr de foi? Un asemenea jurnal nu ar interesa decât psihologia literaturii și ar fi un pseudo-jurnal. 30
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
meu, așteptau. Pe mine așteptarea mă macină și mă înăcrește. Mi se părea că ies oricum câștigat calculând cu "mai răul": nici o lovitură în plus nu mă lua pe nepregătite, în timp ce capacitatea de a mă bucura rămânea intactă pentru eventualitatea nebănuită a survenirii binelui. Evident, tot acest calcul se baza pe o premisă sub-înțeleasă: eram "sub vremi" și în imediat nu puteam influența în nici un fel mersul lucrurilor spre bine. Nu aveam nici un mijloc de a interveni direct în cursul lumii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din care s-a născut "îndrăgostirea" noastră. sâmbătă, 7 septembrie "Ușa interzisă" păstrează în ea întreaga ambiguitate pe care o provoacă tensiunea dintre ceea ce este "închis" (și trebuie să rămână așa) și ceea ce, în ciuda interdicției, se întredeschide, descoperind ― cu consecințe nebănuite ― un spațiu care se structurase în chiar misterul splendorii sau promiscuității sale. Nu am, totuși, pretenția că în aceste pagini îmi propun să scald în lumină ungherele ultime ale odăii care este viața mea. Sânt convins că fiecare om trebuie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este o vacă dreaptă, asta am știut dintotdeauna. Cărați-vă odată, sunteți toți liberi. ZECE PREOTUL: Sunt un preot foarte capabil și luminat. În alveolele inimii mele sub formă de tabernacol este montată o aprindere directă, care face să crească nebănuit de mult eficiența motorului omenesc care este așa de sub semnul întrebării, că omul gata pornit se găsește automat în propria bătaie din nou. Doamne, Doamne, oamenii. Peste tot numai oi netunse, înspicate cu negativ de la sinele păcatului care moralizează... Și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
moralizator al Evului Mediu 19, cât și intelectualismul Renașterii, sunt opere aflate la granița dintre două lumi, una vetustă, supusă influențelor dogmatice, temătoare și nebuloasă, alta manifestând o deschidere extraordinară spre nou, valorificând în același timp cultura antică, spre valențele nebănuite ale spiritului uman care se poate înălța doar prin forța creației proprii. Capodopere cum sunt Decameronul sau Povestirile din Canterbury promovează individualismul, optimismul, dar și un 18 Ibidem, p. 122. (trad. n.) 19 Boccaccio, în introducerea la cartea sa De
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
marile probleme ale vieții și ale cunoașterii)122. Prin cartea sa Boccaccio oferă femeilor un fel de surogat pentru viața care le este furată, povestirile vor lua locul unei trăiri autentice pentru acelea care nu au posibilitatea de a experimenta nebănuitele și fascinantele evenimente ale unei vieți active. și, la fel ca și viața, nuvelele au un rol pedagogic, instructiv. „Procedeul dedicației cărții unui auditoriu feminin era unul convențional în epoca lui Boccaccio, apărând frecvent în lirica trubadurilor și în romanele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
universul scriitorului italian nu stă sub semnul lui faber (așa cum se va întâmpla în Renaștere), ci sub acela al lui dicere. O lume care dialoghază este încă o lume vie, care nu și-a epuizat resursele, care ascunde încă valențe nebănuite și neexplorate. „Multe și mărunte”151 - nu sunt lucruri esențiale, de o gravitate căutată, cele pe care și le spun femeile, ci sunt pline de omenesc în aparenta lor banalitate. Prin această cozerie se creează o notă de intimidate, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
autorității experienței feminine.354 „Limbajul este un mediu al erosului pentru ea, iar plăcerea pe care nu o mai găsește în activitatea sexuală, o reîntâlnește în limbaj, substitutul ei. Târgoveața participă la o erotizare a literelor” 355 , găsește o satisfacție nebănuită în acest joc de cuvinte licențioase. „Mai mult chiar, atrăgând atenția asupra apetitului propriu, târgoveața reliefează dorință ei de a consuma fie senzual soții, fie textele sau orice altceva. De fapt, în timp ce <<interpretează>>, ea devorează atât partenerii, cât și sursele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care doar flatează și are curajul să le critice nesinceritatea. Vorbește modest, încet, cuviincios, adoptă, în toată atitudinea ei, imaginea soției obediente. Dar în spatele comportamentului sfios și al poziției marginale afișate inițial, ascunde o voință puternică, are, cu siguranță, o nebănuită forță de a convinge și de a influența. Îi cere lui Melibeus să analizeze sfaturile primite, îl invită așadar să facă apel la rațiune, să descopere sensul tainic din spatele cuvintelor. Îi oferă o descriere pertinentă a unui sfătuitor adevărat. Discursul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o stabilise singură: de a se iubi cu cel atât de îndrăgit sub ochii soțului, determinat să creadă că totul reprezintă o iluzie. Lidia pune mai presus de orice instinctele trupești, urmărește plăcerea, desfătarea, care îi mobilizează valențe ascunse, posibilități nebănuite de preluare a controlului propriei vieți, este o donna demonicata perspicace și hotărâtă să-și îndeplinească planurile, dezideratele. Alison, personajul chaucerian din Povestirea morarului, este, cu siguranță, o femeie care reușește să facă față oricărei situații dificile atunci când dorește, la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în fața celorlalte femei. Cu aceeași indignare, ilustrează și distrugerea frumuseții fizice a femeii. Suntem la polul opus acelor descrieri stilizate și senzuale din primele opere, unde părul blond, obrajii trandafirii, buzele roșii, dinții precum perlele și umerii albi ascundeau promisiuni nebănuite.1031 Cu brutalitate, fantoma soțului văduvei realizează un portret indezirabil al femeii și concluzioneză cu o descriere metaforică a părților private ale văduvei, la fel de înjositoare 1032. Misoginismul va continua și în operele următoare, autorul pledând pentru ascetismul medieval, precum și pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Boccaccio și Chaucer, ea devine lege. și nu i se opune religia sau moralitatea, ci societatea care restricționează prin legi și cutume menite să ofere imaginea unei respectabilități necesare.1053 În această societate patriarhală cei doi scriitori atrag atenția asupra nebănuitelor valențe ale principiului feminin, se convertesc în veritabili filogini, chiar dacă notele ironice mai ascund firave urme de misoginism. Aspectele antifeministe pe care le am evidențiat în scrierile lor nu fac decât să contureze un portret mult mai credibil, mai autentic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Un trup puternic, puțin adus de spate, acoperit de un halat muncit de vreme și încălțări parcă din alte timpuri. Meseriașul mă surprinde atunci când intru în atelierul său de la marginea curții, aproape un univers în care viața ia cele mai nebănuite forme. Mă soarbe cu ochi sticloși, albaștri ca seninul cerului și mă salută cu căldură. Dintre toți meseriașii pe care i-a avut comuna, strânși pe vremuri într-o cooperativă, numai nea’ Jănică a mai rămas. Doar el mai știe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
moralizator al Evului Mediu 19, cât și intelectualismul Renașterii, sunt opere aflate la granița dintre două lumi, una vetustă, supusă influențelor dogmatice, temătoare și nebuloasă, alta manifestând o deschidere extraordinară spre nou, valorificând în același timp cultura antică, spre valențele nebănuite ale spiritului uman care se poate înălța doar prin forța creației proprii. Capodopere cum sunt Decameronul sau Povestirile din Canterbury promovează individualismul, optimismul, dar și un 18 Ibidem, p. 122. (trad. n.) 19 Boccaccio, în introducerea la cartea sa De
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
marile probleme ale vieții și ale cunoașterii)122. Prin cartea sa Boccaccio oferă femeilor un fel de surogat pentru viața care le este furată, povestirile vor lua locul unei trăiri autentice pentru acelea care nu au posibilitatea de a experimenta nebănuitele și fascinantele evenimente ale unei vieți active. și, la fel ca și viața, nuvelele au un rol pedagogic, instructiv. „Procedeul dedicației cărții unui auditoriu feminin era unul convențional în epoca lui Boccaccio, apărând frecvent în lirica trubadurilor și în romanele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
universul scriitorului italian nu stă sub semnul lui faber (așa cum se va întâmpla în Renaștere), ci sub acela al lui dicere. O lume care dialoghază este încă o lume vie, care nu și-a epuizat resursele, care ascunde încă valențe nebănuite și neexplorate. „Multe și mărunte”151 - nu sunt lucruri esențiale, de o gravitate căutată, cele pe care și le spun femeile, ci sunt pline de omenesc în aparenta lor banalitate. Prin această cozerie se creează o notă de intimidate, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
autorității experienței feminine.354 „Limbajul este un mediu al erosului pentru ea, iar plăcerea pe care nu o mai găsește în activitatea sexuală, o reîntâlnește în limbaj, substitutul ei. Târgoveața participă la o erotizare a literelor” 355 , găsește o satisfacție nebănuită în acest joc de cuvinte licențioase. „Mai mult chiar, atrăgând atenția asupra apetitului propriu, târgoveața reliefează dorință ei de a consuma fie senzual soții, fie textele sau orice altceva. De fapt, în timp ce <<interpretează>>, ea devorează atât partenerii, cât și sursele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care doar flatează și are curajul să le critice nesinceritatea. Vorbește modest, încet, cuviincios, adoptă, în toată atitudinea ei, imaginea soției obediente. Dar în spatele comportamentului sfios și al poziției marginale afișate inițial, ascunde o voință puternică, are, cu siguranță, o nebănuită forță de a convinge și de a influența. Îi cere lui Melibeus să analizeze sfaturile primite, îl invită așadar să facă apel la rațiune, să descopere sensul tainic din spatele cuvintelor. Îi oferă o descriere pertinentă a unui sfătuitor adevărat. Discursul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o stabilise singură: de a se iubi cu cel atât de îndrăgit sub ochii soțului, determinat să creadă că totul reprezintă o iluzie. Lidia pune mai presus de orice instinctele trupești, urmărește plăcerea, desfătarea, care îi mobilizează valențe ascunse, posibilități nebănuite de preluare a controlului propriei vieți, este o donna demonicata perspicace și hotărâtă să-și îndeplinească planurile, dezideratele. Alison, personajul chaucerian din Povestirea morarului, este, cu siguranță, o femeie care reușește să facă față oricărei situații dificile atunci când dorește, la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în fața celorlalte femei. Cu aceeași indignare, ilustrează și distrugerea frumuseții fizice a femeii. Suntem la polul opus acelor descrieri stilizate și senzuale din primele opere, unde părul blond, obrajii trandafirii, buzele roșii, dinții precum perlele și umerii albi ascundeau promisiuni nebănuite.1031 Cu brutalitate, fantoma soțului văduvei realizează un portret indezirabil al femeii și concluzioneză cu o descriere metaforică a părților private ale văduvei, la fel de înjositoare 1032. Misoginismul va continua și în operele următoare, autorul pledând pentru ascetismul medieval, precum și pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]