15,934 matches
-
cerului și să strig: <bravo prietene! Ține-o tot așaă!” - l-a Încurajat gândul de veghe. Abia acum a observat Gruia că În sala de consiliu se afla și secretarul de partid din spital, care se Întreținea cu un individ necunoscut. Atenția i-a fost atrasă de atitudinea cazonă a străinului. Discuta cu secretarul de partid, dar nu-și lua ochii de la Gruia. „Acesta nu-i om din lumea medicală cum nu sunt eu regele Nabucodonosor. Bănuiesc cam ce hramuri poartă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbind în ebraică, precum un profet. Toți îl ascultară într-o tăcere pioasă și plină de respect, iar Stelian își plecă la rându-i fruntea și ascultă cu atenție alături de toți ceilalți, deși graiul celui care cuvânta îi era complet necunoscut. Când sfârși, Zalman Aron își așeză pe cap pălăria neagră cu boruri drepte și largi și, luându-și rămas bun, se îndreptă spre ușă, demn și sigur de sine. Iorgu și cu Valentin, ca niște gazde îndatoritoare, se grăbiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și întrebă ceva, dar tocmai atunci din locuință se ivi și mama copilului, încruntată, cu un nou-născut pe care îl alăpta la piept. Bruftuluindu-l pe băiat că ieșise fără voie din casă și că stătea de vorbă cu oameni necunoscuți, femeia îl trase tare de mână înăuntru și trânti ușa după ea. Din dosul ușii se auzi glasul copilului protestând, urmat de pliciuitul unei perechi de palme, după care se făcu liniște. Hm, curios lucru, zise Stelian, în timp ce Mișu Leibovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Petrescu, își făcu el auzit glasul. Demnitarii de partid își întoarseră cu oarecare nedumerire și iritare privirile spre el, de parcă de-abia atunci ar fi realizat cu adevărat că discuția lor confidențială avusese drept martor pe acest vizitator străin și necunoscut. Dar Nando Rossi nu se arătă deloc tulburat. După o scurtă și calculată pauză, el le aduse solemn la cunoștință că trebuia să le transmită un mesaj din partea comuniștilor italieni. Gheorghiu-Dej, care păruse să fi uitat de oaspetele său, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dur... Numai că nu sar scântei, nu curge sânge, ci se destramă un fel de rumeguș ca o pudră fină, rumeguș din oasele craniului ei... Ce se întâmplă în profunzime nu își poate imagina, conexiunile sunt prea complicate și prea necunoscute... Nu este durere, ci ceva mult mai complex ca durerea : impresia unei imixtiuni în esența vieții ei... Dora rămâne cu ciorchinele de strugure în mână după ce abia a ciugulit din peștele oceanic. Începe să înțeleagă spusele tinerei că în spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trezit respirând greu, îi este prea cald ca dintr-o dată să-i fie prea frig, respirația îi arde gura suferindă, gândul încercă să scape necontrolat spre intervenția ce urmează să o sufere peste doar câteva ore. Numele "Minodora", până acum necunoscut, vibrează parcă din ce în ce mai puternic în urechea în spatele căreia urmează să se deschidă hidoasa inevitabilă trepanație. Între vis și realitate, Dora încearcă să își țină sub control rațiu-nea, ordonându-și : Ține minte ! Nu uita visul ! În el se regăsește esența vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
discului care se pierde în obscuritate scoțând un mic scrâșnet ca un țipăt de pasăre speriată. Intr-o tăcere de moarte, Dora străbate cu greu o pasarelă inundată de valuri vâscoase pentru a adăsta în sfârșit, epuizată, pe un țărm necunoscut. După un timp indefinit, se regăsește într-un univers straniu, în care se simte ca și debarasată de suferințele nevolnice ale corpului ei fizic. Universul în care se găsește nu este nici sumbru, nici înfricoșător. Irizații albastre, dar mai blânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
universul sunt traiectoriile unor forme ciudate, care se deplasează palpitând și emanând zumzet și parfum proaspăt. Se pare că noua formă a Dorei are capacitatea de a percepe prezențe și mesaje transmise de celelalte făpturi diafane care străbat acest univers necunoscut. Simte o vibrație intensă atunci când o formă bordată de un nimb cu irizații violet își oprește plutirea, se apropie și o atinge ușor. Locul contactului devine cald, din ce în ce mai cald. Dora percepe un mesaj, din care deslușește : Sunt..., sunt Mino... sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că cele două persoane care stau țintuite în fotoliile tapițate cu plastic gri din mica sală de așteptare (așteptare a ce ?) cunosc aceleași tulburătoare simțăminte. Tată și fiică, par doi străini care s-au întâlnit întâmplător pe o ostilă planetă necunoscută. Și totuși, gândirea lor informă este chinuită de aceleași între-bări : Ce se întâmplă dincolo de ușa interzisă ? Cât este de subțire firul care o leagă de viață ? Și oare suferă mult ? Ce pot face ca să o ajut ?" Până la un anumit punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-au orientat spre bărbie dându-i înfățișarea unei tragice măști din antichitate. Văzându-l, te poți întreba : Oare care din cei doi a suferit mai mult ? Ea care, sub efectul anestezicelor, a hălăduit într-un minunat și straniu univers necunoscut, sau el, care a vegheat la ușa pe care erau marcate înspăimântătoarele litere S. I. P. O. ?" Victor cutează, în fine, să iasă în tumultul marelui oraș. Îl întâmpină o seară înecată într-o ceață deasă, străbătută de fascicole violente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Bagă repede în buzunarul bluzonului ceea ce crede a fi batista lui căzută pe jos, umedă și mototolită. Coboară în grabă o scară în spirală pe care nu își amintește să o fi urcat. Se oprește la recepția unui hotel total necunoscut și scoate cartea bancară ca să plătească. "A plătit doamna..." îl asigură tânărul cu ochelari din spatele contoarului. Victor nu se mai întreabă cine și de ce a plătit. Își ordonă fără încetare : "La spital ! Cât mai repede, imbecilule !" Pe stradă, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
apa de care este atât de dornică. După câteva încercări reușește să simtă bine între dinți capătul rece și dur al tubului din plastic. Senzația nu este plăcută și o clipă o încearcă temerea că înghițitul îi va trezi dureri necunoscute. Dar prima înghițitură a și parcurs gâtlejul uscat chemând cu aviditate încă și încă o înghițitură. Realizează cât de importantă este satisfacerea acestei necesități, cât de capital este acest gest pe care îl facem automat în viața de zi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
plaga și apoi dă niște ordine laconice : pansament compresiv, oprirea alimentației artificiale și trecere la regim alimentar numărul trei, ridicare în poziție șezândă pentru scurte perioade. În rest, păstrarea poziției alungite și somn cât mai prelungit. Medicamentația obișnuită ?, întreabă o necunoscută voce de femeie. Desigur, urmați protocolul, răspunde calm anestezista Alindora Bosch. Aceiași voce necunoscută mai întreabă : Pe cine instalăm în celălalt pat ? Ai toată libertatea să decizi soră, este răspunsul profesorului, care, totuși, mai adaugă după câteva clipe : Nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
las singur pe Victor... Nu vrei să te desparți de el, hai ? Ai dreptate, merită... Acum știu prea bine că merită. Dacă te reîntorc la viață vei fi iar cu el... ", gândește cu o oarecare răutate spiritul Minodorei și un necunoscut sentiment o străbate. O fi gelozie ? Pot fi bântuite de gelozie chiar și spiritele ? Forma argintie a obosit și nu mai poate comunica cu cea violet. Spiritul Dorei este cuprins de un fel de letargie. Se pare că efortul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din stânga. Dora observă pentru a nu știe câta oară fețele bărboșilor. Privirea ei se oprește îndelung la bărbatul sub care este marcată cruciulița. Imaginea neclară nu îi spune nimic. Caută cu înfrigurare lupa și analizează încă și încă o dată chipurile necunoscuților. Nu, imaginile decolorate ale celor șapte bărbați nu îi spun nimic. Mai interesante s-ar putea să fie cele scrise pe verso, tot cu creion chimic, din păcate foarte decolorat. Caută cu înfrigurare lupa și se străduiește să descifreze literele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în căutarea unor fantome. A plecat de acasă fără să îi poată răspunde lui Victor la întrebările lui insistente : "Unde vrei să pleci în prag de iarnă ? Explică-mi ! Ce te frământă ? Scrie, telefonează, informează-te ! Cum să înfrunți singură necunoscutul când ești încă atât de fragilă... Și mai ales pentru ce ? Pentru ce ?" Întrebările lui, la care nu avusese răspuns, încep să o frământe. Într-adevăr, de ce am plecat fără ezitare din coconul călduț al existenței mele, din casa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aici ? Dragoș Frunză nu răspunde pe loc. Se ridică, încearcă să curețe un geam cu batista în carouri. Privește în noapte. Vântul de miazănoapte a depus deja troiene. Gara pare departe, iar ei sunt ca și pierduți pe un tărâm necunoscut. Trebuie să mărturisesc că nu am prevăzut o înrăutățire atât de bruscă a vremii. Azi dimineață, când am luat trenul spre oraș, cădea doar câte un fulg. Și nu am apucat să previn pe nimeni când mă întorc. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cute și întinderile de piele marcate de vârstă ?" Nu fi stupidă, Dora ! Ce importanță are pielea, sau cutele, petele, ridurile ? Aceasta este clipa ce ne-a fost destinată și nu trebuie să o ratezi, are dreptate Dragoș", îi răspunde o necunoscută voce din interiorul ei. Ieșite de sub control, degetele ei devin și ele febrile coborând în mângâieri din ce în ce mai tandre de la fruntea năpădită de o chică de păr rebel, la obrajii înfierbântați, la barba deasă, încărcată de senzualitate, oprindu-se un lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doi frați pe care nu îi cunoștea ? Oare nu o trimisese ca semn de prietenie nemărturisită pentru cei doi băieți, copiii prietenului tatălui ei ? Inima o ia la galop când constată că într-adevăr fetița ținută de mână de femeia necunoscută seamănă atât de bine cu propria ei imagine din fotografia rătăcită demult într-o carte. Mai ales ochii, cum bine sesizase Ciprian. Emoția pe care o resimte se strânge ca un oribil ghem dureros concentrat în mijlocul pieptului. Tremurând se așează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bărbatului așezat la înălțime, în fața ei. Nu-i vine a crede că întâlnirea cu el a fost aievea. Nu-i vine să creadă nici că această călătorie printre troiene, în plină noapte, pe locuri și mai ales spre o țintă necunoscută este reală și nu doar o fantasmă a ei. Nu își amintește cu precizie cum s-a despărțit de Victor. Nu i-a lăsat nici o informație despre ținta călătoriei ei, care și pentru ea fusese o nebuloasă care abia, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
l-a oprit cu greu. Am ridicat privirea. Dacă există cu adevărat dragoste la prima vedere, atunci pot spune că asta s-a întâmplat între noi. M-am simțit dintr-odată transportată pe alte tărâmuri, singură, doar cu el, cu necunoscutul ofițer român. Mulțimea nu mai exista pentru mine. Privirea ochilor mei s-a pierdut în adâncile iezere ale ochilor lui. Simțeam, și mai târziu mi-a mărturisit că simțise și el la fel, că timpul s-a oprit ca să ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Minodora a apropiat de buzele mele un vas cu apă din care am băut cu sațietate. Apa câinelui. Cât era de bună apa ! Cât de necesară pentru revenirea la viață ! Tăcerea a fost întreruptă de vorbele aspre a doi bărbați necunoscuți care au venit să ne scoată din beci și ne-au urcat fără nici o explicație într-o căruță la care era înhămată o vacă. Unul din ei a luat dintr-un cotlon întunecos al beciului gemăntănașul meu cafeniu, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și cu mezinul Vasili am format o "celulă" de muncă în ținutul Baraba. Până acolo am făcut o zi de drum din zori până la asfințit, într-un camion acoperit cu prelată care a mai lăsat pe drum, în locuri complet necunoscute, câte un grup de femei și copii. Din fericire era plină vară și nu aveam încă să ne batem cu frigul siberian, ci numai cu norii de oribile musculițe care intrau în ochi, în gură, în nas. Am fost debarcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-au îndreptat și mai amenințătoare spre el. Iuliana, mama lui Vasili, s-a grăbit să îl protejeze cu trupul ei. Două gloanțe s-au grăbit și ele să sloboadă moartea. Nici unul nu și-a greșit ținta. Iuliana și tânărul necunoscut au căzut dintr-o dată ca un singur corp masiv prăbușit cu lentoare. După câteva secunde de tăcere oripilantă, cele trei femei bunică, mamă și mătușă au început să țipe și s-au prăbușit și ele peste cele două corpuri. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în pământul înghețat de sub mestecenii de pe colina noastră o singură groapă largă și am împletit din crengi două cruci pe care cu greu le-am înfipt în mormanul de bulgări tari ca gheața care era mormântul Iulianei și a tânărului necunoscut. Ana, mama Iulianei, a zăcut cu fierbințeli până în primăvară, nici unul din leacurile mele nu i-au putut face bine. În delirul ei își chema mereu nepoții : "Artenie ! Vadim !", la care probabil fusese gândul Iulianei atunci când a încercat să îl apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]