1,627 matches
-
A fost acel dascăl total, urmaș al spiritualității și gândirii didactice proprii lui Spiru Haret, care s-a preocupat în aceeși măsură și de gospodărirea școlii, dar și de educație, fără de lipsuri, teamă, incertitudine... Mereu aproape de copiii nevoiași, de cei nefericiți, și-a urmărit elevii peste ani cu interes și dragoste pentru a fi sigură că au devenit maturi și responsabili, bine integrați în viața socială și gata să lupte cu greutățile, convinși că dacă vrei învingi. Așa se explică respectul
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
toți râd, e o romanță de mahala, o știu foarte bine, au lălăit-o de multe ori, îi trezește din melancolii. Vocea Maestrului e parcă de-acolo, din țigănie, Dumnezeule, mare actor!, cum de poate face așa de autentic pe nefericitul ăla de mahala? — Cânți foarte bine, complimenteză a nu știu câta oară Căpșuna, i-ar plăcea să-l aibă partener într-o piesă, să joci cu Maestrul într-o piesă, mamăăă, ce lovitură de imagine!, să-i spunem lui Laszlo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aia cu plete și ochii de aur, vindea săracul pe bogat, mai ales, au schimbat nume de localități, stații de cale ferată, denumiri de străzi, s-au distrus monumentele unor personalități neagreate de comuniști, că ei au făcut toate astea, nefericiții de comuniști... — De unde știi?, iar cu vânzătorii lui ’48 m-ai omorât, ești subiectiv, probabil e numai părerea ta, eu nu știu nimic despre asta... — Măi, fato, ești așa tânără față de mine, cu 1968, anul tău de naștere, ești născută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am știut să mă descurc, singurul lucru care mi-a trecut prin cap a fost să mă însor. Am luat-o de nevastă și, peste trei luni, a pierdut copilul, sarcină oprită în evoluție. Nu știu ce amestec a avut Dumnezeu în nefericita asta de întâmplare, dar mi-a părut așa de rău, că am umblat nebun pe străzi, am urât-o pe Rita mea ca pe un dușman. M-am trezit însurat cu o femeie care îmi pierduse copilul, murise copilul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și are nenumărate muieri, și asta nu e așa de ușor de dus în spate. Mereu zice că eu aș fi putut să fiu cea mai bună dintre toate femeile lui, dar că nu, nu sunt, că Magistrul, că Discipolul... nefericitul de el, nici nu realizează ce noroc are cu mine, altfel ajungea un bețiv, un nenorocit, eu l-am așezat la casa lui, dar asta, acuma, nu mă mai ajută cu nimic. Și Loredana, rece, fără nici o emoție, stinge o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să-mi vomit sensuri ciudate pe meningele lui?, o să vină timpul și am să-l întreb eu cumva. Răbdare... După un timp, Maestrul o ține în brațe și îi cântă, am o voce care te mângâie pe ovare, cum zice nefericita aia de Căpșuna, femeile iubesc cu urechile și bărbații cu ochii, vreau ca fata asta să fie a mea cu tot ce are ea -cu inimă și suflet și carne și tot-tot -, vreau ca ea să se îndrăgostească de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și una de întrebări se rotesc prin căpșorul ei, dacă eu aș fi avut o casă a mea și aș fi vândut-o, dacă eram eu atunci o femeie bogată, oare el ar fi fost în stare să-mi recomande nefericitul ăsta de parter, mi-ar fi spus: cumpără-l, că nu te-aș duce eu undeva unde e rău! Oare mi l-ar fi recomandat pe Nicu Ciot, ăla de care îmi tot vorbește acum, muncitorul de la firma lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aș fi putut ajunge la Styx și să trec dincolo, a fost o înfiorătoare călătorie de-a lungul durerii, căci, dacă mă doare inima, mă doare tot: și mușchi, și oase, și piele, și sânge. Am mers prin casa asta nefericită ca printre o sută de aurolaci care scuipau pe mine, mânjindu-mă toată, întinzând cu degetele lor murdare o salivă galben-vânătă, până-n ochi. Am mers prin apartamentul ăsta, ducându-mi singurătatea până la cer, dar cerul nu vede, cerul nu vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
au prăbușit fie din cauza urii, fie din cauza disprețului. Totodată el va afla cum s-a întâmplat că, o parte din ei procedând într-un fel, iar ceilalți procedând în mod contrar, unii au avut un sfârșit fericit, iar ceilalți unul nefericit, indiferent de modul în care a acționat fiecare dintre ei. Într-adevăr, lui Pertinax și lui Alexandru, care au fost principi noi, le-a fost inutil și dăunător faptul că au vrut să-l imite pe Marcus Aurelius, care ocupase
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cu o mămăligă uriașă. -Hai, dragul meu. Măturătoarea doarme la umbra unei tarabe. Trecem pe lângă ea dar nu ne aude. Nu mai pot Îndura iubirea tatii. Sunt un bărbat de patruzeci și șapte de ani. Ce mult te iubim! Ce nefericiți am fi fost dacă nu te aveam. Ce păr bogat ai! Ce coace mințișoara ta? Cine știe ce nou alfabet o să inventezi!,,.âmi spuneau când aveam câțiva anișori,, Creșteam , părul mi se rărea, nu vorbeam, deși Înțelegeam aproape totul. -Ce faci dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care mor pe străzi, având ca singură avere punga pe care o strâng În mână și din care inspiră substanța letală, cei ale căror uși sunt capacele canalelor, cei pentru care nimeni nu dă telefoane Îngrijorate. Aproximativ trei sute de asemenea nefericiți sunt Îngropați anual În spațiul delimitat, primăria cheltuind câte 1000 de lei pentru fiecare ,,Neidentificat,,. Morțile lor, de cele mai multe ori violente, nu Îngrijorează pe nimeni, ferparele nu le consemnează. Singure, știrile unor televiziuni particulare Își mai măresc reating-ul, anunțând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea continuă să-și verse amarul, repetând aceeași expresie ”un grande farfallone”. Mă întreb, care suferă mai mult, fratele călugăr din biserică care așteaptă ore și ore și nu intră ”un'anima viva” (un suflet viu) în casa Domnului, sau nefericita aceasta de soție care are un soț afemeiat. Inclin să cred că mai mare este suferința acestei femei. Mă ridic cu sufletul acum îngândurat și-mi continui drumul. Menționez că din Imperia mi-a fost trimis cu poșta în România
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
rămași în spitale 65, deci o letalitate de aproape 70%! La 28 iulie/9 august, consulul Lagan constata că, în capitala Moldovei, "holera pare a fi acordat un răgaz micului număr de locuitori care se mai găsesc încă în acest nefericit oraș"66. În anexa întocmită de Karneev la raportul lui Kiseleff către Nesselrode, din 13/25 august, se remarcă, de asemenea, o accentuată diminuare a epidemiei de holeră la Iași, unde între 30 iulie/11 august și 9/21 august
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
vâre pe al lui. Pe unul dintre ei l-am surprins În timp ce scotea pe furiș trusa mea de voiaj, ca să vâre În locul ei, ce credeți? Niște linguri de lemn! Atunci m-am enervat cel mai tare și-am strigat la nefericit, dar știți ce răspuns mi-a dat? Stupefiant! „Vere dragă”, mi-a spus omul acesta, pe care nu-l văzusem niciodată Înainte să fi ajuns acolo, nici pe el, nici pe vorbăreața lui nevastă, nici pe fiul lor, un puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mult untdelemn și, În plus, de proastă calitate... Existau și niște sendvișuri pe care abia le-am atins, doar mă duc la o recepție, dragii mei, trebuie să mă Înțelegeți, le-am spus. Atunci când am ajuns la ei, aveam deja nefericitele experiențele culinare anterioare, de când fusesem cu toată familia, pentru câteva zile, În orășelul nostru, la vila unui prieten al lui Victor. Nu mi-ai spus de fapt cum ai petrecut acolo. Ai putut să faci puțină mișcare, să respiri aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fi Însoțită de o bucurie tacită. La naiba cu toți! Neputința este cea care te scoate din minți, adeseori. Pe mine, mama m-a iubit cel mai mult! Am apărut Într-un moment nepotrivit. Acum o Înțeleg atât de bine. Nefericita! A avut grijă să-mi pună blestemele chiar În scutece! În inocența mea, le-am purtat și le-am păstrat ca pe singura zestre pe care mi-au putut-o oferi! Grele blestemele astea! Abia le mai pot duce! M-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pentru o oră și se pot reîntoarce la ea când ies din biserică. Eu nu, deși mi-aș dori din tot sufletul să pot face asta. „Asta este opera mea“, își spuse Charlot în gând. — Văd că te numeri printre nefericiții care au credință, spuse el sumbru. Ea se ridică de pe pat. —La ce bun să mai vorbim? Aș vrea să-l văd aici în fața mea și să am un pistol în mână. —Ai un pistol? — Da. — Și presupui că, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
deja un pic mai bine. ― Vezi, spune Lauren. Există o luminiță la capătul tunelului, și amândouă începem să râdem. Așa e mai bine, continuă ea. Poți să stai aici cât de mult vrei tu. ― Asta e cealaltă chestie, spun eu nefericită. Am încercat să-mi schimb zborul azi dar nu-l pot lua mai devreme dacă nu plătesc biletul întreg. ― Deci cât o să mai stai? ― Cam două luni. Ei bine, acum chestia asta chiar să mă sperie. Pot să-mi găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care se ținea de mine ca scaiul? Chiar ea o zăpsit-o pe muierea mea că umblă cu al lui Cocostârc și mi-o spus... Nuuu! Nici vorbă, fiindcă, oricum ar fi, nu-i ca mama adevărată”... „Să știi că nefericitul aista s-ar putea să gândească oleacă. Și bine-ar fi, fiindcă băiatul - care are minte cât pentru doi - mâine-poimâine pleacă la liceu, iar fata rămâne singură, mititica”. Hai, surule, că cu așa tovarăș de drum mai bine lipsă - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aiurea, dacă s-ar întâmpla ceva între mine și Christy? Dacă ne-am îndrăgosti? Și dacă, la întoarcerea mea la New York, Christy ar veni cu mine și acolo ne-am întâlni cu Luke? Și dacă Luke ar fi teribil de nefericit, și-ar da seama că mă iubește cu-adevărat și m-ar implora să-l părăsesc pe Christy? Iar eu i-aș arunca în față o replică îngrozitoare gen „îmi pare rău, Luke, dar am descoperit cât de superficial ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trebuie să presteze ca să-și merite tainul, pune de zor și el etichete pe toată lumea. Să nu credeți că am vreo înclinație spre cei din PSD, departe de mine gândul acesta. Cred că toți ați văzut la televizor pe „nefericitul” mare ștab pesedist Constantin Nicolescu, din Argeș, care a fost lăsat de căruță chiar de arterele coronariene (evident artere pedeliste, care sabotau individul din interior) pe fondul unei evidente mizerii preventive, pusă la cale de haita pedelistă. Cred că nici măcar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
am răspuns. — Păi uite ce e, dă-i drumul, ca să scapi de ea, și pe urmă putem să avem și noi o seară agreabilă și distractivă. Am șovăit. — V-a trecut oare prin cap că soția dumneavoastră e teribil de nefericită? — O să-i treacă. Nici nu pot descrie răceala extraordinară cu care mi-a dat acest răspuns., M-a descumpănit, dar mi-am dat toată osteneala să nu mă trădez. Am adoptat tonul pe care-l folosea unchiul meu Henry, preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bine dispus și când își făcu apariția Dirk Stroeve și se așeză la masa noastră îl atacă iarăși, zeflemându-l feroce. Manifesta o iscusință pe care nu i-aș fi bănuit-o niciodată în a descoperi punctele cele mai sensibile ale nefericitului olandez. Strickland nu folosea pumnalul sarcasmului, ci bâta invectivei. Atacul fu atât de nemotivat, încât, luat pe neașteptate, Stroeve rămase lipsit total de apărare. Te ducea cu gândul la o oaie speriată care aleargă de colo până colo fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cele din urmă îi dădură lacrimile, care-i curseră șiroaie pe obraji. Și lucrul cel mai grav era că deși Strickland îți stârnea ura și spectacolul era îngrozitor, nu puteai totuși să nu râzi. Dirk Stroeve era una dintre acei nefericiți ale căror emoții sunt ridicole chiar atunci când sunt foarte sincere. Dar la urma urmei, când privesc retrospectiv iarna aceea petrecută la Paris, amintirile cele mai agreabile se referă la Dirk Stroeve. Căminul lui avea ceva de-a dreptul fermecător. Alcătuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Stroeve continuase să refuze, e ușor de presupus că a ieșit din atelier jurându-se să nu se mai întoarcă niciodată. Dar omulețul era atât de necăjit încât n-aș fi putut să zâmbesc. Dragul meu, nu fi așa de nefericit. O să se întoarcă. Nu trebuie să iei prea în serios ce spun femeile la mânie. — Tu nu înțelegi. E îndrăgostită de Strickland. — Cum?! M-a surprins afirmația lui. Dar nici nu-mi intrase bine în cap ideea că i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]