12,256 matches
-
lângă șemineu, chiar sub un uriaș colaj Gilbert și George 3, stăteau două fete cool În costume gri și purtând ochelari, care Îi Întruchipau pe cei doi artiști. Erau și perechi Bogie și Bacall, care stăteau pe scaune lăcuite cu negru și decorate cu auriu, ca și un foarte convingător duo Jean Shrimpton 1 și David Bailey 2, care chicotea la bar. O pereche Penelope Tree și Truman Capote stătea pe podea cu picioarele Încrucișate, discutând aprins, În timp ce o combinație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
recuperat mult timp. Pe la 2 dimineața, Hunter s-a dat jos din pat, și-a deschis valiza burdușită și a scos de acolo o cutie albă. Când mi-a dat-o, am văzut două cuvinte delicioase - Sabbia Rosa - tipărite cu negru de-a latul părții superioare a cutiei. Înăuntru se afla o cămașă de noapte lungă din mătase turcoaz, cu o garnitură de dantelă minunată. Am pus-o pe mine și m-am rotit În fața oglinzii. Era exact În genul Catherine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Helen strigă: — Poate aflați cum să prefaceți țărâna în pâine. Și eu îmi continui drumul, șchiopătând. Și ea strigă: — Unde vă duceți? Ieșirea e pe-aici. În dreptul unei vitrine irlandeze cu frontonul spart cotesc la dreapta. În dreptul unui cabinet Chippendale negru de lac japonez cotesc la stânga. În spatele tuturor acestora, vocea ei zice: — Poate reușiți să-i însănătoșiți pe cei bolnavi. Poate reușiți să-i vindecați pe ologi. În dreptul unui bufet belgian cu cornișă ornată cu sfere și stâlpișori cotesc la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
întoarce, traversând salonul. Așezând un alt pahar de vin roșu pe consolă, zice: — Nu mă face de râs de față cu ceilalți vrăjitori! Și deschide ușa. În prag stă o femeie scundă, care poartă ochelari cu ramă groasă, de plastic negru. Femeia poartă mănuși de bucătărie și ține în mâini o caserolă. Eu am cumpărat o cutie de salată de fasole. Helen a adus paste de la Chez Chef. Femeia cu ochelari își dă jos saboții, ștergându-i pe talpă de covorașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sticlă. Stridie zice la telefon: — Da, vreau numărul biroului de mică publicitate de la Carson City Telegraph-Star. O pană roz planează în derivă pe lângă fața lui; o suflă mai încolo. Mona începe să deznoade niște sfori cu unghiile ei vopsite în negru, zicând: — E mai greu decât pare din carte. Stridie ține cu o mână telefonul la ureche. Cu cealaltă freacă săculețul de mărgele care-i atârnă pe piept. Mona scoate o carte din rucsacul de pânză și mi-o întinde mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să se lase întunericul. Pentru ca Helen Hoover Boyle să-mi spună la ce s-a gândit. Are ceaslovul sub braț. Cu paginile pline de pete roz și purpurii. Îl deschide și-mi arată o vrajă, cu cuvintele englezești scrise cu negru sub păsăreasca originalului. — Zi-o, zice. Vraja? — Citește-o cu voce tare, zice. Pentru ce e? întreb. Și Helen zice: — Să ai grijă la candelabru. Începe să citească, cu vorbe monotone și egale, ca și cum ar număra, ca și cum ar fi niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un fragment dintr-o mare construcție anunță, pentru cei ce vin din sens invers, intrarea pe teritoriul județului Iași. Se înnoptează aproape văzînd cu ochii. Lumina farurilor abia răzbate la cîțiva metri prin fulgii deși. În față, pe șosea, ceva negru, neclar, de care se apropie cursa în viteză. Frînă bruscă. Pasagerii se trezesc săltați în picioare, apoi, în secundele următoare, cînd panica e în toi, cursa lunecă încet spre dreapta cu jumătatea din spate; lumea țipă și, pe măsură ce țipetele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cult. Propunerea a fost acceptată și a devenit, ulterior, o tradiție. Toți cei care obțineau titlul suprem își gravau numele acolo, după banchetul oferit de împărat. Ulterior, numele celor care promovau în posturi de miniștri, erau colorate în roșu, în loc de negru. Pentru învățații din dinastia Tang, participarea la " Banchetul cu flori de la Qujiang" și înscrierea numelor lor la Pagoda Cocorului Mare era o onoare. De pildă, marele poet Bai Juyi, contemporan cu Li Bai din dinastia Tang, a reușit să treacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fără copii sau cele care doresc să aibă mai mulți. Jucăriile de lut din ținutul Xun sunt realizate manual, de regulă, și crestate cu bețișoare. Decorarea în culori diferite se face după uscarea în aer liber. Culoarea de fond este negrul, pe care se aplică roz, galben, verde deschis și alb. Acest tip de jucării păstrează atât coloritul, cât și formele străvechi moștenite. Majoritatea jucăriilor de lut din ținutul Xun sunt fluiere cu imagini de păsări, animale și figuri umane. Cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
se petrece în oraș, având ajutoare care să o secondeze. Prin urmare, de-o parte și de alta a sa, se găsesc și zeul-judecător, zeul cu cap de bou, cel cu față de cal, precum și Wuchang cel alb și Wuchang cel negru și alte zeități. În temple, există de obicei o statuie a zeității ocrotitoare a cetății și o reprezentare pictată a acesteia. Cea din urmă se scoate afară în cetate, de trei ori pe an primăvara, toamna și iarna, obicei care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
SUA două pagini de pamflegme scârboase până la vomă pe tema homosexualității declarate a acestuia. Este procedeul preferat al tribunului: când e dat cu capul de câte un principiu, atacă persoana. Nu homosexualitatea dlui Guest este determinantă; dacă dl Guest era negru, și nu homosexual, C.V. Tudor ar fi vorbit nu de faptul că ambasadorul SUA are ciclu menstrual, ci despre cioroiul care n-a putut veni la Cluj pe calea aerului. Dacă dl Guest era paralitic, ca Franklin Delano Roosevelt, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a pune însă în discuție numele câștigătorilor ori superioritatea lor de pe teren, adică de pe Băiuț), ați văzut cum pătimesc. Sunt tratați ca niște moșuleți toropiți, plecați cu sorcova. În cap. 3, „Incredibilele aventuri ale lui Știm și Ștam“, stă scris negru pe alb că lor, fraților mai mari, „le vine greu să înțeleagă“, „iar dacă au cu 11 ani mai mult, atunci chiar că trebuie să te oprești, să le explici totul frumos și clar, astfel încât, pe viitor, să eviți orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de deznădejde), ar fi frumos să spun că unul dintre noi scoate din buzunar o napolitană și-o împărțim, aș minți, am plecat din curtea școlii ținându-ne de gât, vorbind despre o tipă de la J care umbla cu un negru. Apoi, tabăra de la Breaza a avut cam tot ce-ar fi putut avea o tabără din vacanța de primăvară: ciripit de păsărele, fustițele fetelor, macaroane, marmeladă și mâncărică de cartofi, colțul crud al ierbii, meditații la matematică cu Stăneasca, diriga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bravo Pușița, bis, s-o dau cu capul de ușă. Plângea ca o disperată, naiba s-o ia. Nu a contat nici un moment faptul că Uca mi-a strigat să mă potolesc și chiar a încercat să mă țină.Vedeam negru în fața ochilor. Iar acum am să mă opresc ca un laș, nu, ca ultimul dintre lași, ca și când nu s-ar mai fi întâmplat nimic atunci: nimic despre mâna care a lovit-o, nu pe fetiță, ci pe ea, pe Uca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai dragă, fufa și subinginerul Sandu au fugit cu Fiatul 800 și cu banii frumușei; miliția i-a prins, iar justiția R.S.R. i-a condamnat pentru furt din avutul obștesc, cu executarea pedepsei la locul de muncă; tata a venit negru de supărare la Sinaia, unde respirau aer de munte fiii lui (eu și bebelușul Matei) și i-a povestit totul, de-a fir a păr, soției (mama); ascultându-l, mama s-a făcut de piatră, ca scovergile din Ferentari când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
imediat interesul. Un lucru era sigur, lui Norman Shine nu-i era frică de nimeni. M-am gîndit la baricade, la mașini incendiate răsturnate pe străzile Înguste, la cocteiluri Molotov. Sau, poate, la o uriașă luptă morală precum cea a negrilor din Sud, despre care citisem În ziarul Globe, un miting pașnic de prostest În fața prăvăliei - Shine, Sweat, Vahradyan așezați În mijlocul străzii, fătuci cu fuste și jachete simple aducîndu-le sandvișuri, zeci de reporteri, o revărsare de simpatie publică, un primar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
căscă o gură mare, cu niște dinți lungi, ce se Închiseră ca o capcană pentru iepuri peste cuvintele: — Secret oficial. Nu peste multă vreme, domnul Prentice intră pe neașteptate În Încăpere, cu pașii lui uriași, urmat de un individ În negru, care ținea cu amîndouă mîinile un melon, de parcă ar fi purtat un lighean cu apă. Se opri gîfÎind În pragul ușii și se zgîi la Rowe. — Ăsta-i ticălosul! exclamă el. N-am nici o Îndoială, În ciuda bărbii lui. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi zis că murise cineva și nu te-ai fi mirat să vezi mobilele etichetate, gata să fie scoase la licitație. Pe asta, cel puțin am prins-o? șopti domnul Prentice. Întreaga casă era Învăluită În liniște. Un individ În negru, cu o mutră de cioclu, Îi Întîmpină În vestibul și le deschise o ușă. Intrară pe ușa aceea Într-o mică sufragerie În care se vedeau o mulțime de scaune urîte, rînduite În jurul unei mese enorme, și un birou. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
60,9) va fi un punct dur al discuțiilor.” Mai departe, se spune că: „Cât privește dinamismul economic, există o singură zonă a economiei care este stimulată de un asemenea sistem de impozitare și colectare economia subterană. Iar munca la negru nu va putea fi lichidată nici cu miliția câtă vreme ești amendat pentru înființarea unui loc de muncă legal. Unde sunt totuși banii încasați de la salariați, de vreme ce asupra calității vieții publice n-au efect? Nu sunt greu de găsit dacă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
-i spui ei asta. - Dar... ea a început! A spus că-i place de tine, că se bucură pentru Fred că are un frate așa mișto. Am oftat. Televizorul era dat pe MTV. Niște copile semidezbrăcate se frecau de un negru căruia îi atârnau câteva lanțuri de aur la gât. Problema era, aș spune, că frati-miu, Fred, mă ura. Nu pentru că aș fi fost preferatul părinților noștri, pentru că ei ne iubeau la fel de mult pe amândoi; iar fizic eram destul de asemănători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Kyoto. Shuoke nu le ducea dorul, iar nici ei lui, se pare. Shuoke suna la interfon. „Vin imediat“, se auzi vocea lui Suki. Shuoke se privi în ușa de sticlă în fața căreia stătea. Purta jeanși negri, Levis, un tricou Boss, negru, un blazer negru, tot Boss, și la toate astea adăugase niște mocasini Tod’s, negri. Iar în haine se afla un tip arătos, un metru optzeci și trei înălțime, păr negru, tuns scurt, ochi negri, liniștiți, fața colțuroasă, buze subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
între cele două întunecimi, a mănunchiului de peroane și a orașului întunecat. Să ies afară și unde să mă duc? Orașul nu are încă un nume, nu știm dacă va rămâne în afara romanului, sau dacă îl va domina complet, în negrul de cerneală. Știu doar că acest prim capitol întârzie să se desprindă de gară și de bar: nu e prudent să mă îndepărtez de aici, unde s-ar mai putea încă să vină cineva să mă caute; nu e prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
era acoperită de o voaletă neagră, fixată sub pălărie, dar mersul ei era greu de confundat: stătea cu capul sus, gâtul drept și mândru. Într-un colț al pieței, parcă supraveghind coada de la poarta închisorii, erau cei doi bărbați în negru, care mă interpelaseră ieri la observator. Ariciul de mare, voaleta, cei doi necunoscuți: culoarea neagră continuă să-mi apară în circumstanțe care o impuneau atenției mele; sunt mesaje pe care le interpretez ca pe o aluzie la noapte. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în mâini dușmane. Am comandat atunci cinci Mercedesuri identice cu al meu, care ies și intră pe porțile blindate ale vilei mele la orice oră, escortate de motocicliști ai gărzii mele personale, și la bord cu o umbră îmbrăcată în negru și înfofolită, care aș putea fi eu, sau orice dublură. Societățile al căror președinte sunt constau din sigle fără acoperire, iar sediile lor se află în saloane goale interșanjabile: întâlnirile mele de afaceri, prin urmare, pot avea loc mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Atunci am hotărât să dechidem groapa și să deshumăm cadavrul. Dar Faustino nu era acolo, mormântul lui era gol. Din ziua aceea s-au născut multe legende: unii spun că l-au văzut noaptea, alergând prin munți, pe calul lui negru, veghind asupra somnului indienilor; alții spun că va reveni, călărind în fruntea coloanelor, numai în ziua când indienii vor coborî la câmpie... „Atunci el era! Eu l-am văzut!“ aș vrea să spun, dar sunt prea tulburat ca să articulez un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]