8,065 matches
-
să-l vedem la Craiova, în Festivalul Shakespeare, pentru care Emil Boroghină nu are liniște. Nici la Torino. Ce a însemnat acest interval, prilejuit de Premiu Europa pentru Teatru? O redefinire a actualității teatrale, o discuție prin comparație, elemente noi, neliniștile lui Nadj, o sală somptuoasă ca aceea de la Carignano, minunea să fiu acolo, pentru o seară, dar ce seară!, cu Lev Dodin, cu Vasiliev, cu George Banu, cu prietenii mei din țară, cu prietenii mei noi din lume, cu stările
Torino, mon amour by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10769_a_12094]
-
departe de familie, de prieteni și de toate deprinderile atît de familiare ale existenței pe care tocmai a părăsit-o. Să recunoaștem, o perspectivă morală nu foarte încurajatoare, mai ales pentru cineva care nu mai era la vîrsta aventurii. Această neliniște a exilatului, cu sufletul scindat între amintirile din trecuta sa existență (dorul pentru locurile de acasă pe care este convins că nu le va mai vedea niciodată, prietenii și colegii de odinioară, dar și ticăloșiile și nedreptățile pe care a
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
își au întotdeauna prețul într-o jertfă. Pasărea tăiată, boul jupuit sau mielul sacrificat atîrnînd de grindă sînt tot atîtea grozăvii pe care întîi ochiul și apoi cuvîntul refuză să le atenueze în vreun fel. Maturizarea nu se clădește pe neliniști benigne, ci pe ideea de ,vină" absolută, de la păcatul originar : ,mîncam dintr-un fruct foarte dulce și foarte frumos colorat / pe care șarpele mi-l întinsese mie", prin ratarea ingenuă a erosului : ,mîncam (...) fără să știu cum se cheamă și
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
ochiul și timpanul Cotroceniului! -Îți dai seama, mă întreabă prietenul ce-ar fi însemnat doar gândul unei rubrici de sport - indiferent la care televiziune - fără apariția acestui fotbalist ? Ar fi indus în oricare cetățean al plaiului mioritic o senzație de neliniște, pauperitate, și chiar de nesiguranță pentru ziua (și zilele ?) următoare, plus dorința de sinucidere etc. -Vezi că intri în ograda Guvernului, îl avertizez. Nu mai face aluzii... -Eu ?!? Să fac așa ceva ? Doamne ferește!... N-are rost să-ți mai spun că
Atenție, cad pesediști!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10955_a_12280]
-
mintea aspră și din topor a lui Moise Bâlbâitul, înțelepciunea cu multe tăișuri a lui Solomon", vine de undeva de departe în Metopolis, poate din Marmația sau poate ,de nicăieri"; Femeia-paracliser se retrage în clopotniță, iar comportamentul ei bizar răspândește neliniște printre metopolisieni, sensibilizați de o amenințare apocaliptică. Filip Teologul Umilitul este un savant al locului, teolog și bizantinolog cu stagii vieneze, care la bătrânețe, ademenit să se întoarcă acasă, este disputat de rude pentru averea lui și se refugiază în
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
acest subiect dat fiind că am atîția prieteni acasă pe care nu-mi pot permite să-i primejduiesc"). După prăbușirea regimului comunist simte pentru o clipă cîntecul de sirenă al revenirii în țară. Gîndul este însă repede reprimat și o neliniște vecină cu un difuz sentiment de culpă pare să pună pentru o clipă stăpînire pe ea: ,... mă tem de o posibilă explozie a antisemitismului fățiș (latent și intermitent ținut sub obroc atîta vreme...). Ca să nu mai pomenesc de Ťtrecutulť meu
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
frică de moarte e prejudiciabil, socotește Pascal. El scrie căŤomul care-și petrece atîtea zile și nopți în furie și în disperare pentru că și-a pierdut o funcție sau pentru vreo ofensă imaginară adusă onoarei sale e același care, fără neliniște și emoție, știe că va pierde totul prin moarteť (87). (Din altă perspectivă, a-ți apăra onoarea nu e vanitate, e voința de a-ți afirma condiția de om.)". Ca și: , Ce nu mă mulțumește este raționamentul potrivit căruia Dumnezeu
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
primul trenul oricărei iubiri. 2570. Adevărul este lacrima speranței de a fi împreună într-o lume a despărțirilor. 2571. Adevărul este cel care spală Moartea cu Apa Vieții. 2572. Adevărul este depărtarea din ochii care îl caută. 2573. Adevărul este neliniștea gândului de a se fi născut în minciuna acestei lumi. 2574. Adevărul este conștiința neantului și unica minciună a acestei lumi posesoarea atâtor adevăruri false. 2575. Adevărul este creanga pe care stă Destinul minciunii acestei lumi. 2576. Adevărul este pasărea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
militare. Nimic de mare valoare! spune aproape cu răutate și, pentru că știe că nu are dreptate, încearcă și să se autoconvingă. Insistă pe idee ca un anxios aflat la terapie intensivă. Vrea. își dorește cu toată ființa să scape de neliniștea aia animalică și inexpli cabilă ce plutește încă în aer. Dar, nu a văzut tot. Va mai face încă un tur, rapid, un fel „onor la drapel” prin fața manechinelor. Păpușile sunt uriașe, urâte și modelate din ipsos industrial. Au veșminte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tinereții la „Singapore”: Stan Palanca, Teodor Pâcă, George Mărgărit, Leonid Dimov. Se ducea, astfel, unul dintre cei mai mari boemi contemporani, poate ultimul. îN CLIPA REGĂSIRII în libertatea mării constrângerea e malul. Deplinul întuneric lumina o conține. Pe țărmul neclintirii neliniștea e valul și din ce-a fost el lasă doar lumea care vine. Nimic îți pare totul când cauți nemurirea. în muta disperare tăcerea e cuvântul. Nefericirea însăși cuprinde fericirea când, plin de umilință, tu părăsești pământul. Iluzia, supusă, ascunde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
azi și de mâine a semenilor - și toate acestea, altoite cu unica lor dorință de a descoperi un nou și bogat veșmânt pentru idei bogate în gândire și viziune. Nevăzutul, abstractul, ipostaza onirică, dar și finalitatea vieții și a omului, neliniștea metafizică a individului, amorul, locul și predestinarea individului în societate, relațiile umane în spațiul social-istoric, menirea artei și a creatorului, creatorul față în față cu propria opera sunt doar câteva din temele care străbat neîncetat bogăția poetică a acestei generații
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
formarea intelectuală, gusturile artistice, reacțiile în fața bolii sau a morții celor apropiați, secretele cele mai bine păstrate și indiscrețiile stînjenitoare din relațiile cu ceilalți. Sub pana scriitoarei, toți acești oameni devin vii, le simțim răsuflarea, le auzim oftatul, le înțelegem neliniștile, spaimele, temerile, impecabil camuflate în spatele ținutelor severe. Abia sosit în România, doctorul Carol Davila îi împărtășește soției sale românce exasperarea în fața unui comportament care face ravagii și astăzi, mai ales în viața politică: Oamenii aceștia ar trebui să priceapă odată
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
a intrat cu mine în salon, arătându-i florile lui Kavafis, crezând (naivul!) că vederea lor îl va bucura pe poet. Sunt sigur că într-o altă situație iasomia i-ar fi oferit o mare bucurie, dar acum coincidea cu neliniștea așteptării lui Ungaretti. Așa că, văzându-l pe Katraro, era firesc să se arate dezamăgit. În mod obișnuit, ar fi trebuit să ia florile și să le așeze în vază, lucru pe care nu l-a făcut. L-a salutat mâhnit
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
în felul acesta la acel tip de confesiune drag avangardiștilor potrivit căreia creația e nemijlocit informată de existențial, putînd fi socotită un puls "transcris" al acestuia la cotele unei înalte "mistuiri": "nu trăiesc cu detașarea condamnatului la moarte/ ci cu neliniștea condamnatului la viață/ nici nu beau să uit de moartea care îmi e camarad/ mă fascinează speranța/ mă întorc în mine în același timp cînd mă retrag în afară/ trenuri marfare transportă între mine și exterior sentimente/ în diferite ipostaze
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
alta (la dreapta? la stânga? înainte? înapoi?) pentru ieșirea din labirintul Arghezi. Poetul nu explicitează tema labirintului (de aceea s-ar putea să fiu acuzat că i-o atribui sau o inventez, fără ca ea să existe într-o formă evidentă de neliniște), dar ea rezultă din două surse de frământare sau îngrijorare: bâjbâirea spre un Centru ascuns (unde s-ar adăposti chiar Dumnezeul salvator) și căutarea unui Sens spre centru, ce poate fi adoptat ca sens al existenței. Arghezi se zbate el
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
cere investită estetic. Sau: dintr-o nestatornicie funciară, izvor de creație și inventivitate. Sau: dintr-o continuă nemulțumire de sine, ce se transformă în inventivitate ludică. Sau: dintr-un instinct al migrației dintr-o formă în alta. Sau: dintr-o neliniște a experimentului ca formă de cunoaștere. De unde această capacitate de regenerare continuă? Desigur: dintr-un spirit proteic, prin excelență. Dacă răspunsul pare simplu, fenomenul estetic e extrem de complicat. Știu că nu e o descoperire senzațională (despre proteicul Arghezi s-a
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
mai strălucit analist al comunismului românesc, nu e inclus între cei care vor avea un cuvânt oficial de spus despre crimele bolșevicilor români. Sunt sigur că prezența sa ar fi scutit comisia de numeroase bâlbâieli, capcane și amatorisme. O oarecare neliniște am constatat, totuși, în rândurile așa-numitei ,stângi intelectuale" - în fapt, un conglomerat de resentimentari, de veleitari invidioși ori de inși pe blazonul cărora nu atârnă doar clopoțeii democrației, ci și stigmatul rău mirositor al totalitarismului. Sigur că un astfel
Sertarele infernului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10858_a_12183]
-
anii din urmă. În linii mari, proza scriitorului nu a suferit mutații majore după prăbușirea regimului comunist. Firește, ea ține pasul cu mutările survenite în viața politică și socială. Temele și obsesiile din ,epoca de aur" au fost înlocuite cu neliniștile tranziției. Au apărut personaje noi (fostul refugiat politic revenit în țară, cerșetorii, oamenii de succes și învinșii tranziției), dar tehnicile narative au rămas cam aceleași. Chiar dacă, în textele de după decembrie 1989, strategiile narative nu mai sînt expuse la vedere, ca
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
ales cele legate de generație) și a lăsat în stadiul de manuscris sau de dactilogramă corectată pagini ce n-au mai apucat să fie publicate, datorită ocupațiilor multiple ale gânditorului. Arhiva lui, imaginea unui inteligențe în erupție, animată de o neliniște productivă, a fost pusă de către Marin Diaconu într-o ordine tematică foarte necesară, alăturând texte finisate și pagini neterminate din aceeași sferă ideatică. Nota asupra ediției promite că în volumele următoare vor fi restituite scrierile economice, scrierile de istorie (de
Un intelectual intrat în legendă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10864_a_12189]
-
ales, durerile lor. Mircea a plecat pe urma celor ce se duc dintre noi în nesfârșitul drum spre cele veșnice câmpii. A rămas în urma-i un mare dor de prezența lui, pe lângă toate celelalte pierdute odată cu el. Cărți, cuvinte, zâmbete, neliniști, speranțe... A rămas, pentru mine, și regretul de a nu-i mai putea spune vreodat că a avut dreptate. Nici eu nu știu cum, împins mai mult de condiționări exterioare, am trecut la scrisul pe calculator. Prin redacții și edituri nu se
Mircea, computerul și dorul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10876_a_12201]
-
vocație, actor din nevoie, activist cultural, gazetar purtător al unei misiuni civilizatoare, e urmărit drumul de la Odessa la Sankt-Petersburg, Iași, New York peregrinările prin Est și saltul în Statele Unite. Toate acestea au lăsat urme nu doar în viața unui personaj neliniștit: neliniștea lui a modificat ceva din viața celor din jur. N-a avut întotdeauna succes: dar ce poate înlocui mai bine succesul decât convingerea multor oameni de azi care-i cântă cântecele, convinși că acesta e folclorul evreiesc ? Zalmen Mlotek, director
La pomul lăudat... by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/10872_a_12197]
-
și cu acel "cum"jucau, care m-a impresionat teribil. M-au impresionat protagoniștii - Irina Wintze, Zoltan Lovas, Ovidiu Ghiniță, Carmen Vlaga, Liliana Balica - dar și Corul - nu chiar antic, autoarea doar a plecat de la tema Fedrei a lui Seneca. Neliniștile, tăcerile, frămîntarea interioară, distanța, de ce nu, mi-au consolidat credința că arta făcută cu patimă, cu credință, arta care-și strigă limitele, precum și pe cele din noi, nu are cum să fie percepută greșit. Poate să-ți placă sau nu
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
Deși rostirea inițială domină printr-o negație, aceasta relevă tocmai ascensiunea înspre lumina purității: „Nu vreau să trec ca o pasăre / ce planează incert / peste memorie...” Zborul înseamnă aspirație. Oscilație suspendată din prea-plinul marilor frământări interioare, „la un pas de neliniște”. Oscilație între tăcere și cuvânt, între luciditate și stare iluzorie, între concret și abstract. Alternanța „să trec” (din primul plan liric) - „să treci” (din al doilea plan liric) devine translatare întru îngemănare: eu și tu. Un noi al cuplului triumfător
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
performanța ca în numai câteva vorbe să definească întregul univers poetic al lui Ilie Constantin: "Nuit naissante, fantasme d'un havre,/ souvenir, galaxie ébauchée:/ j'aime le tendre, le doux cadavre/ de l'herbe ŕ peine fauchée!" Sunt prezente aici neliniștea existențială, acea teamă nedefinită, specifică liricii lui Ilie Constantin, dar și speranța găsirii unui adăpost, nostalgia după un loc liniștit, aflat departe de zgomotul lumii. Omul lui Ilie Constantin este o ființă însingurată și fragilă care trăiește sub teroarea unei
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
raporturile venei safene sau planurile pectoralilor pe care le desenez cu grijă în caietul de alături, pătat cu grăsime. Cui îi pasă că inima acestui bărbat a iubit, a urât, s-a zbătut în spaime ori s-a poticnit în neliniște?" Filozofând în imediata vecinătate a cadavrelor aflate pe masa de disecție, memorialistul mai are o revelație importantă: ,Sculptorul însuflețește materia inertă și o integrează destinului uman; medicinistul o demolează savant și o restituie neantului, păstrând din ea doar amintirea cu
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]