2,334 matches
-
s.n. - O.G.) de Francis Dhomont<footnote Francis Dhomont, "Le postmodernisme en musique: aventure néo-baroque ou Nouvelle aventure de la modernité?", în: Circuit: musiques contemporaines, vol. 1, nr. 1, 1990, pp. 27-48. footnote>. Sugestia fiind mai degrabă una metaforica, conținutul acesteia neliniștește și derutează în egală măsură, deoarece impune amplificarea complexității imaginii și, implicit, a confuziei ale cărei grade avansate intenționăm să le reducem până la nivelul unei comprehensibilități și plauzibilitate acceptabile. Rămâne de realizat alegerea între imaginea cercetătorului canadian în care barocul
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
traumatism cranian care îi șterge din minte ultimele 50 de zile. Eroii lui Martin Șuter ajung la un punct în care se desprind de trecut, din cauza unei fisuri produse în memorie, maladiile se deosebesc, dar de fiecare dată zona albă neliniștește și generează aventură. Aici se află miza profundă a cărților: interogația privind legăturile omului cu trecutul pierdut, dramă crizei de identitate, hătișul relațiilor sociale, ca și al celor intime. Șanse aduse de maladia Alzheimer Small World îmbină cronică socială a
Memoria ca teritoriu periculos by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3885_a_5210]
-
lucrări nemaifăcute de alții. Pe Biscornet nu l-au descurajat asemenea rigori, pe care le socotea pe deplin justificate. Ba chiar l-au ambiționat și mai mult. Una, însă, l-a pus serios pe gânduri. I-a creat insomnii și neliniști: realizarea ușilor de la intrarea în catedrala Notre-Dame din Paris. Și mai mult decât până atunci, toate visele lui Biscornet nu ieșeau din acest perimetru: ușile de la Notre-Dame. Marea încercare Pus în fața unei asemenea șanse, lăcătușul Biscornet a fost năpădit în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
pământ. M-a trecut un fior. În zare tăcerea era desăvârșită. Pâlpâiră sub un pâlc de salcâmi case albe. Ca o claie înmiresmată, le acoperea liniștea. Pufăind, niște bărboși se lățeau pe acoperișe. Parcă țineau sfat, în vreme ce câteva lămpașe licăreau neliniștit sub deal. Cred că voiau s-o fure pe zâna Viorică care, scoțând noaptea capul pe frunzare, începuse să părăsească palaturile de sub pământ. Neclintiți, bărboșii erau doar niște oale de ogeag. Câmpul se depărta nelămurit spre pâlcul de salcâmi ; o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
lui pe care niciodată nu se citea nimic arăta de data asta contrariat. Îl urmărise un ospătar de la bufet, acolo unde cerșetorul se aciua adesea pe la colțul meselor la care găsea resturi într-o farfurie. Pe drept cuvânt filosoful era neliniștit. Și altădată i se interzisese să cânte sau să cerșească. De data asta însă omulețul cu labe de gâscă îi întinse mâna. Spre cinstea sa, Neculai răspunse la fel. - El e tovarășu’ ?... Păi bine, tovarășe, ce fel de conștiință de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sfârșit, în problema dramei balansului, care se juca până la finalul său încă neprecizat, pierdut în meandrele din ce în ce mai îndepărtate ale timpului. Văzu că ascultătorii își cam pierd răbdarea. Ochii se întorceau involuntar către harta timpului și mai mulți oameni își priveau neliniștiți ceasurile. În mare grabă, Hedrock se retrase din camera cu pardoseala ei energetică aproape invizibilă. Vederea acelei pendule putea avea efectul unui adevărat drog. Nu era prea plăcut să știi că omul și clădirea se leagănă neîncetat, înainte și înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ci ceea ce îi dăduseră oamenii ca fiind obiecte stranii. Era în ele o stranietate conferită, dobândită printr-o conviețuire intimă și de durată. în condiția obiectelor intervenise un element necunoscut până nu demult Bătrânului condiția umană care îl speria, îl neliniștea, îl înhiba și îl incita în același timp. în labirintul arhivei nu avusese prilej de relații cu oamenii. Găsea doar povești aride în dosarele pe care le citea cu nesaț. îi cunoscuse prin această oglindă strâmbă și acum, după ce îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din înlănțuirea cosmică, din limitele comunității și din mărginirea personală. În orice caz, dacă un mister este comentat și i se găsește un răspuns, atunci misterul se cheamă problemă și răspunsul, soluție. E adevărat că misterul nu e comod, te neliniștește. Dar dacă misterul ar fi absent, neliniștea metafizică a cunoașterii ar dispărea și omul ar deveni mineral. Funcția pozitivă a misterului este incitația spiritului nostru de a-l dezlega. Lupta dintre intelect și mister se datorește nu numai intelectului, vocațional
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
singuri. Dar ei au o superioritate față de mine. Sunt foarte invidios pe elefant și pe măgar: ei mor singuri. Se izolează când mor. Moartea măgarului e cea mai glorioasă. Prinții și regii mor în fața asistenței: mor ca niște vaci... Sunt neliniștit de bătrânețe și însingurat. Am un regret: că nu m-am însurat, să am și eu un copil. Chiar dacă sunt niște javre, copiii, dar oricum... Sunt carne din carnea... sunt javre din carnea ta. Așa o fi vrut Dumnezeu. Eu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de fila goală. Prima mea grijă e să nu fiu pândit de demonul originalității. Urmăresc să nu fiu original și să fiu cuviincios. — Ești inspirat? — Nu, nu stă niciodată un zeu în colțul camerei mele când scriu eu. Sunt foarte neliniștit. Eu, care sunt creștin... Am două neliniști: să nu se afle în expunerea mea nici o inadvertență terminologică și nici o impietate. Nu mă interesează dacă memoria mea se va păstra veșnic sau dacă or să mă uite oamenii. Eu, care sunt
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
o dată putința să te salvez, pe tine și pe mine!" Încă o dată... ce imprudență! Să presupunem, iubite maestre, că ruga noastră s-ar împlini. Ar trebui să trecem la fapte. Brr...! Apa e atât de rece! Dar să nu ne neliniștim! Acum e prea târziu, va fi întotdeauna prea târziu. Din fericire!
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
era viermănoasă pe dinăuntru, osândită la o decadență inevitabilă, al cărei spectacol nu putea scăpa clarviziunii acelui om excepțional care era don Francisco de Quevedo. Însă eu, pe atunci, nu eram sensibil decât la Îndrăzneala spuselor sale; și aruncam priviri neliniștite spre stradă, așteptându-mă să-i văd apărând dintr-un moment În altul pe poterașii prim-magistratului corregidor cu un nou ordin de Întemnițare ca răspuns la orgolioasa lui imprudență. Atunci am văzut careta. Ar fi o minciună din partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mesaj din partea noastră? — În nici un caz. Tipul acela Îl luase probabil drept un imbecil. Asta mai lipsea: să se arunce În gura lupului, alertându-i pe ambasadorul englez și pe servitorii lui. Pe pisică o omoară curiozitatea, Își zise pe când privea neliniștit de jur-Împrejur. Își repetă că era momentul să se Îngrijească de propria-i piele, pe care mulți vor fi dispuși să i-o găurească de-acum Încolo. Trebuia să se ocupe de sine, punându-se la adăpost; de aceea dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bună zi, în timp ce încerca să se concentreze pe un studiu profund, ca orice studiu referitor la credințele popoarelor din vechime, că ea nu se va încadra niciodată în plutonul gospodinelor sociabile și joviale, ca orice gospodine. Aspect care nu o neliniști câtuși de puțin. Totuși, așa, într-o doară, își zise că dacă ea, Melania, Doamne ferește, ar fi să dea ortul popii, ăștia nici nu ar găsi-o decât după cine știe cât timp, după miros. Melania însă nu se grăbea să moară
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
moale de in. Se uită pe geam afară. Cerbul dispăruse. Se uită la bărbatul de lângă ea și-și lepădă și cămașa. Se zări, îmbujorată, în oglinda din perete, de deasupra patului. Tudor se repezi spre ușă. Să-nchidem ușa, se neliniști el. Las-o așa! șopti ea. Cerbul a plecat după ciuta lui. Tudora e-n poiană. Toată pădurea nuntește. Bine-ai venit, Tudore! Sfârșit Sinaia-București-Valea Vinului-Bârnova: 1975-1976-2005. CUPRINS CAPITOLUL 1 5 CAPITOLUL 2 14 CAPITOLUL 3 20 CAPITOLUL 4 32
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de ce socotește aceste povestiri și aceste preocupări mai grave decât tradiționalele legende pe care mama i le impune? "Privește Avito îi spune vocea interioară de ce te temi mai mult ca să-i vorbești de Bau-bau decât de Dumnezeu, și nu te neliniștești de ce îi impune credința în îngeri și da, credința în vrăjitoare, privește cum făcând asta îi pun în distinctă sferă.... privește, Avito, privește bine", și se reîntoarce la izvorul copilăriei sale, a acelei copilării de care niciodată nu vorbește. "Taci
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
exclusiv pentru crearea unei "opere", iar în scrisori sunt expeditivi și convenționali. Ion D. Sîrbu și N. Steinhardt investesc foarte mult în fiecare scrisoare, fără să le pese că textul respectiv va fi citit de un singur om. Amândoi sunt neliniștiți și merg cu sinceritatea până la autoflagelare, ca unele personaje dostoievskiene. Există însă și o deosebire importantă. Ion D. Sîrbu își declară nefericirea, plăcându-i să se chinuiască în văzul lumii, în timp ce N. Steinhardt, deși este la fel de nefericit, se declară senin
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
inima întregului popor. Sunt bun cu acela care e bun, dar sunt bun și cu acela care nu e... Sunt sincer cu acela care e sincer, dar sunt sincer și cu acela care nu e... Existența pământească a înțeleptului e neliniștită, fiindcă el își întinde inima asupra întregii lumi. Toți îl privesc și-l ascultă. Toți sunt copiii săi.“ Nimănui nu i se potrivesc mai bine aceste cuvinte decât lui Mircea Eliade. Și nimeni nu știe mai bine ca el cât
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
și dacă reinterpretezi mișcarea, ai sentimentul clar că tu te ridici cu pământul. Evit de la o vreme să mai ies la ceasul când apune soarele. Bucureștiul e un maidan de unde revoluția aștrilor e prea spectaculoasă. Sunt bătrân, dinamica cerească mă neliniștește, îmi dă senzația de a fi veșnic în călușei. Caut orizonturi acoperite, care să-mi dea iluzia a sta pe un teren ferm. Dumneata poți să râzi, un om ca mine, care se izolează, vede universalul și ignorează particularul. De
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Voltaire, Saferian își așeza baza de operații pe mai multe state, ca să poată fugi ușor dintr-unul într-altul. Deși creștin, avusese o mamă arabă, de unde impulsul migratoriu. Turburările politice din Europa la acea epocă, înghițirea Austriei și amenințarea Cehoslovaciei nelinișteau pe blândul negustor. Despre aceste evenimente vorbise armenește cu doctorul Rapig Sahazizian, care-i adusese scrisori de la rudele din Orient. - Sida trebuie să fie mare! zise el către doctorul Rapig,gîndindu-se la fata unui văr din Cairo și privind cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei. Am mereu încredere în cinstea, în nobleța firii tale, Pica, fiindcă nu-mi închipui că am produs monștri. Ce zici de un june care e bătut cu frânghia udă? - Te asigur, tată, că n-a suferit nimic grav. Te neliniștești degeaba. Copilării de-ale lor, pe care eu nu le înțeleg... - Știi că ai haz, Pica? Crezi tu că mă turbur fiindcă a suferit din cauza bătăii? Eu mă sperii de voința lui de a se G. Călinescu supune biciului. De
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
teoriilor mele în jurul anonimatului, se pare că sunt împins de o forță obscură să ies din rânduri. De altfel, aceasta e condiția nației întregi. Un popor care n-a produs pe Homer sau pe Platon, nici un general ca Caesar, e neliniștit, simte nevoia să sară peste determinațiile de timp, în plină aventură. E un risc într-asta, dar, vorba lui Pascal (Ioanide: "Și asta e tot din auzite, Tudorel n-a pus mâna pe opera lui Pascal".), și o șansă de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îndoială. Îndată ce vine Cioarec după mine și spune exact aceleași lucruri mai prost, mai confuz, ascultătorii sunt în delir. Le place Cioarec în sine, îl simt al lor, n-au sentimentul a fi depășiți. Eu însă inspir respect șefilor, îi neliniștesc prin "spiritualitatea" mea, cum zic ei fără să înțeleagă perfect sensul acestui cuvânt. De aceea m-am specializat în probleme de cabinet, voi adopta pe măsura succeselor noastre metoda de a mă ascunde, de a fi un personaj ocult și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Tudorel. Ioanide nu considerase niciodată G. Călinescu de fapt pe Tudorel singur, ci numai alături de Pica. Tudorel și Pica înfățișau laolaltă progenitura lui și ce lipsea la unul se completa prin imaginea celuilalt. Chiar când Tudorel începuse să-l neliniștească, în figura lui recunoștea mereu ceva din Pica. Acum, că Pica murise, luase cu ea tot ce fusese inteligibil în fratele ei, substanța comună a celor doi gemeni înrudită cu formula sufletească a lui Ioanide fusese absorbită de umbra Pichii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
incită? — Și eu am! — Crezi că asta creează vreo legătură între noi? îi strigă ea tăios. El clătină insistent din cap și-i puse un deget pe buze, simțind că orice cuvînt i-ar îndepărta unul de celălalt. Dorința lui neliniștită de a fi tandru cu cineva care avea nevoie de tandrețe dar o respingea îi stînjenea mîngîierile, pînă cînd ardoarea genitală îi goli mintea de orice gînd. După aceea se simți ușurat și ar fi dorit să doarmă. O auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]