2,766 matches
-
la superiorul său, un eunuc care poartă o decorație albă la pălărie și are un grangur la piept. — Mă cheamă Orhideea. Șoptind, m-am dus la eunucul slab și m-am prezentat. Îmi este foarte sete și mă întrebam... — Ssst! Neliniștit, își apasă degetul arătător pe buze. — Cum te cheamă? Cum să mă adresez? continui eu. — An-te-hai. — Ei bine, An-te-hai, aș putea să beau niște apă, te rog? El scutură din cap: Nu pot să vorbesc. Te rog să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru mult timp. E ca și cum ar studia detaliile fiecărei frunze. Concentrarea ei nu e tulburată de eunucii în trecere. Mă întreb la ce se gândește, dacă și ei îi este dor de familie cum îmi este mie, dacă e la fel de neliniștită ca și mine în legătură cu viitorul. Aș vrea să știu ce a îndemnat-o să participe la selecție. Sunt sigură că nu a fost vorba nici de foame, nici de bani. Oare visează să devină împărăteasă? Cum a fost crescută? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shim merge să anunțe sosirea noastră, aerul din jurul fetelor devine apăsător. Cea mai mică mișcare face ca bijuteriile noastre să zornăie ca niște clopoței de vânt prost confecționați. Simt o ușoară amețeală. Aud vocea eunucului-șef Shim, dar sunt prea neliniștită ca să-mi dau seama ce anunță. Vorbele lui sună distorsionat, ca acelea ale unei cântărețe de operă care joacă rolul unei fantome, vorbind pe ton stilizat. O fată de lângă mine se prăbușește brusc. Au lăsat-o genunchii. Înainte să apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trebuie să o ia de la capăt. Acoperișul, pereții, ferestrele, până și ușa cea nouă a unchiului - totul trebuie să dispară. — Decretul nu va fi emis dacă ușa voastră e îndreptată într-o direcție greșită! le zice căpetenia mamei și unchiului. Neliniștiți, mama și unchiul imploră să li se dea un sfat. În ce direcție credeți că ar trebui să îngenuncheați pentru a-i mulțumi Majestății Sale? întreabă eunucul, pentru ca mai apoi să își răspundă singur la întrebare: Nord! Pentru că împăratul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
asistată de servitoarele care umplu camera. În mod sigur ea crede că rahații ei sunt diamante și pârțurile ei sunt parfum. Majestatea Sa are reguli despre mărimea, forma, lungimea, culoarea și mirosul scaunelor? — Vă rog, doamnă. An-te-hai începe să devină neliniștit. Doar nu vreți să aduceți necazuri asupra Domniei Voastre și a mea. — Necazuri? Tot ce vreau este să pot să mă cac de una singură! — Aici nu e vorba de căcare, doamnă, șoptește An-te-hai de parcă ar avea gura plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
iubitule“ în toiul pasiunii, în loc de „Majestatea Voastră“. În următoarele câteva nopți sunt chemată din nou. Iubitul meu e într-adevăr uimit de faptul că e capabil să își planteze sămânța în mod repetat. Răsfățându-se, mă imploră să explorez. Devin neliniștită în ceea ce o privește pe Marea Împărăteasă. Mă va acuza că îl țin numai pentru mine, că o privez de nepoți „care să se numere cu sutele“. Plăcerea dragostei ne ține treji toată noaptea timp în care Majestatea Sa mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nu m-a mai vizitat niciodată până acum. Sunt sigură că are legătură cu faptul că Hsien Feng își petrece nopțile cu mine. Nu am nici o îndoială că eunucii ei spionează pentru ea, așa cum An-te-hai spionează pentru mine. O întâmpin neliniștită, însă îmi păstrez calmul. Semănând cu o superbă magnolie, își execută salutul, îndoindu-și ușor genunchii. Nu mă pot abține să nu-i admir frumusețea. Dacă aș fi bărbat, aș dori-o fără încetare. Îmbrăcată într-o robă din satin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
11 I-am povestit împăratului Hsien Feng despre dispariția pisicii mele, Zăpada, și despre faptul că nu am reușit să dezleg misterul. — Ia-ți altă pisică, fu răspunsul lui. I-am relatat incidentul numai după ce am realizat că eram prea neliniștită ca să-i îndeplinesc cererea de a cânta pentru el. Nu poate fi Nuharoo, îmi zise el. Poate că nu e foarte inteligentă, dar nu este rea. Sunt de acord cu el. Nu o dată m-a surprins Nuharoo cu purtarea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
afirmă el. Începe să anuleze audiențele. Retrăgându-se în sine însuși, petrece din ce în ce mai mult timp închipuindu-și că e un împărat din altă vreme. O expresie visătoare, plină de tristețe melancolică, îi îi cuprinde privirea atunci când își descrie reveriile. Devin neliniștită când văd documentele urgente care se strâng în teancuri. Nu pot să mă bucur de atenția lui când știu că miniștrii și generalii săi îi așteaptă instrucțiunile. Mă tem că voi fi făcută răspunzătoare - o concubină care l-a sedus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
numit în 1852 la comanda armatei din Hunan, de unde este el de origine. E cunoscut pentru metodele sale meticuloase de instruire a oamenilor. A suprimat cu succes fortărețele din Taiping de pe fluviul Yangtze, ceea ce i-a adus laude din partea capitalei neliniștite și nerăbdătoare. A continuat să-și călească oamenii, care au ajuns să fie cunoscuți sub numele de Vitejii Hunan. Ei sunt cea mai eficientă forță de luptă din imperiu. Datorită sprijinului prințului Kung, împăratul i-a acordat generalului Tseng o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a fi foarte scurtă. Îi duc dorul atunci când treburile îl țin departe de mine. 13 — Aud bătăi de inimă promițătoare, se aude vocea doctorului Sun Pao-tien prin perdea. Asta îmi spune că aveți un sheemai. Ce înseamnă asta? îl întreb neliniștită. Între mine și doctor se află perdeaua despărțitoare. Cum sunt întinsă pe pat, nu pot să-i zăresc chipul, ci doar umbra proiectată pe perdea de lumina lumânărilor. Mă holbez la mâna lui, care e dincoace de perdea. E așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
brodată cu crizanteme albe. Cerceii ei sunt ca două globuri cât nucile, care i se leagănă până la umeri. Când se așază și zâmbește, i se văd gropițele din obraji: — Bebelușul doarme toată noaptea? întreabă ea. Nu încă? Nuharoo mă privește neliniștită. — Aș fi recunoscătoare pentru niște cuvinte de noroc, îi spune ea doamnei Yun. — Ați observat că prunii au înflorit? De parcă nici nu ar fi auzit-o pe Nuharoo, doamna Yun continuă: Azi-dimineață s-a întâmplat un lucru foarte ciudat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plânge că îl doare. Plânsul nu poate decât să vă facă să pierdeți mai mult timp, doamnă. An-te-hai se ridică de jos, unde stătuse în genunchi. Ochii lui, de obicei blânzi, au devenit duri. De ce nu fugi, An-te-hai? îi zic neliniștită. Ai fost bun cu mine și te voi binecuvânta. — Eu trăiesc pentru dumneavoastră, doamnă, spune An-te-hai, dându-se tare cu capul de pământ. Nu vă dați bătută încă! — Cine mă poate salva, An-te-hai? Împăratul este plecat prea departe, iar spionii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să mai aștept, mă duc la Nuharoo. Dar cum ar trebui să acționăm? întreabă Nuharoo. Să emitem un decret urgent în numele lui Tung Chih care să-l convoace pe prințul Kung la Jehol, răspund eu. — Ar fi valabil? Nuharoo devine neliniștită: De obicei, Su Shun este cel care concepe ordinele și pregătește edictele. — Cu ambele sigilii ale noastre, este valabil. — Cum ai trimite decretul prințului Kung? — Trebuie să ne gândim la o modalitate. — Cu câinii de pază ai lui Su Shun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din copierea sutrelor. L-am întrebat câți călugări adăpostește în templu, și el mi-a spus că opt. De unde am primi ajutor dacă ar ataca bandiții? Cu cât mă gândesc mai mult la acest bărbat dubios, cu atât devin mai neliniștită. — Li Lien-ying, șoptesc eu. Eunucul meu nu răspunde, iar lucrul ăsta e cât se poate de neobișnuit. Li Lien-ying are somnul ușor. Aude și o frunză care cade din copacul din fața ferestrei. Ce-o fi cu el? Îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
asigurau legitimitatea guvernelor lor. Noi urma să permitem ca voturile să fie anonime, ceea ce nici un conducător în istoria Chinei nu mai făcuse. Am acceptat, deși nesigură de rezultat. Propunerea a fost tipărită și distribuită împreună cu buletinele de vot. Am așteptat neliniștiți rezultatele. Spre dezamăgirea noastră, jumătate dintre guvernatori nu au răspuns și un sfert și-au exprimat dorința de realegere a regenților lui Tung Chih. Nimeni nu a menționat sprijinul pentru rolul în guvern al prințului Kung, care și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eroi, cu un astfel de sfîrșit? Nu, hotărât, trebuie să ferim literatura să intre în asemenea impasuri, fiindcă, să fie clar! literatura de relație se află într-un impas, și nu literatura noastră pe nedrept numită evazionistă. Mă opresc aici, neliniștit. Dar de unde-mi vine neliniștea? Au existat parcă pe lume niște teritorii în care nu numai literații, ci întreaga populație, de multe milioane, a unor imperii, trăia în felul acesta... Aurul îl aruncau, râzând, unor străini care puseseră pentru prima
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să zicem ca el că "este realmente magnifică", expresie care s-ar potrivi doar unor creații ca Mizerabilii, Război și pace, sau, la noi, " Scrisorilor" eminesciene, care, pe lângă puterea și profunzimea inspirației, ne fac să simțim incendiul înalt al conștiinței neliniștite a creatorilor lor, este o frumoasă carte fără cusur, datorită căreia putem să-i iertăm autorului ei toate păcatele, fără să-i inventăm însă virtuți pe care nu le-a avut. Ba chiar putem să ne punem întrebarea dacă nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
rafinata cunoscută numai de puțini, care explică pesemne plăcerea pe care i-o făcusem eu cu uciderea minuțioasă și crudă a "calului" meu. Prin 1952, mă aflam la Tușnad într-un prim concediu adevărat din viața mea. Un prieten foarte neliniștit în conștiința lui, neliniște pe care n-o înțeleg nici azi, mă avertizase prin luna mai a aceluiași an că dacă nu scriu imediat ceva prin care să fac să dispară norii unei maladii literare inventate de care mi se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
O, spiritul suferea și el fiindcă știa că o să fie gonit din casă, și să moară și el făcând să tresară o secundă marele spirit din care făcea parte și care guvernează universul." "Numai o secundă?" l-am întrebat eu neliniștit. "O, da! mi-a răspuns, și asta chiar dacă unii dintre noi reușim să prelungim această secundă prin urlete de sirene care să se audă pe o mare parte a pământului sau daca ne ridicăm statui curând după aceea ciocanele cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sporovăiau toată vremea despre mîncare și despre plozi. Fusesem prezentat în plenul unei astfel de conferințe. Directoarea n-a uitat să sublinieze faptul că eram primul titrat din analele școlii, ceea ce arăta grija partidului și guvernului față de școala din Dobrina. Neliniștite, dintr-o dată toate privirile s-au întors spre mine. Nu pot uita labele de gîscă pe care le-am tras, pe rînd, la pupat. Surprinse, noile mele colege ezitau să se supună acestei mondenități. Țineam în palmă degetele lor țepene
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
eu cu invidie. Apucînd o cale cunoscută, șoricelul tipăi grăbit către sacul cu nuci, căci doamna Tomulescu, între altele, îmi folosea odaia ca depozit de provizii. Alese una și, grăbit, se înapoie la gaură; nuca însă nu voia să treacă. Neliniștit, animalul începu să dea semne de perplexitate: dispăru în gaură, se întoarse iar și, încercînd să tragă nuca înăuntru, repetă de cîteva ori operația. Zgomotul nucii îl înfricoșa. „Fiecare cu problema lui.” Nici traiul de șoricel nu-mi mai păru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trimis la Oraș să facă pușcărie. Se zvonise, câțiva ani mai târziu, că un Înger cam năuc se rătăcise pe Înserate În preajma satului. În loc să-și ia zborul În sus și să-și vadă de ale lui, el tot dădea rotocoale neliniștite, de parcă ar fi uitat unde era cerul și Încotro pământul. Se Încurcase În firele de telefon și se zbătuse o vreme Între ele până să scape. Umpluse locul de pene lungi, nepământești, și de petice din cămeșoiul cel alb. Spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Îndrepta spre zărgheala de dinaintea morții. În dimineața În care avea să pună la dospit ultimul Plocon, Tușa oftă adânc Înainte să se apuce de treabă. Era ziua când ea stăpânea satul. Oamenii se băgaseră cuminți prin case și așteptau neliniștiți, dar nu Înfricoșați, frământarea pământului și a tuturor alor firii. Tușa potrivi În căpistere apa, făina, sarea, drojdia. Câtă vreme lăsă aluatul la Îndemânat, se apucă să Încingă cuptorul cel mare. Îndesă În gura neagră și afumată snopi de stuf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
altă parte, În altcineva. Șarpele Își potrivea la loc fălcile fără țâțâni și broasca Înghițită Înainta Încet prin trupul negru și solzos ce se odihnea acum la soare, Îndestulat. Fioroasa spinare cu țepi Își iuțise rotocoalele În jurul Eleșteului și apa, neliniștită, scotea bolboroseli aproape de amenințare. Își Întoarse capul către culmea dealului spân pe care fusese cândva conacul boieresc. De-acolo cobora, cu pași Înfrânați, nea Mitu Păcătosul. Tălpile gumarilor alunecau tot timpul În țărâna potecii și hârșâitul lor se auzea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]