1,673 matches
-
de crap fript, le-am turnat deasupra ulei de floarea soarelui și suc de lămâie, dar înainte le-am dat sticla cu „molecula”, după ce trăsesem eu o dușcă. Câte o cafea bună, caldă și câte o țigară. La cafea, și nelipsita ciocolată. Era prea cald, iar peștele nu voia să pună botul pe cârlig, așa că fiecare s-a aciuat în cortul lui, la nani. Eu m-am tolănit lângă focul care abia mai sclipea pe ici, pe colo, fumam și le
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o seară plăcută de iulie, să fie de atunci vreo douăzeci de ani, am hotărât cu fratele mai mare să facem o partidă de pescuit la Belcești, acest frumos și mare bazin bogat în crap, caras, clean, șalău și, bineînțeles, nelipsitul biban, fără de care o baltă nu-și are farmecul ei. Am plecat cu trenul de noapte și pe la ora 12 noaptea am descins în gara de destinație. Îmi amintesc că bătea un vânt năpraznic, iar câte o rafală ne izbea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vreme a trebuit să stea cu fața în sus ca să se oprească. Fără îndoială nu putea rămâne totul astfel, perfect, nu, nu putea ține, ar fi fost neomenesc. Deodată pianul s-a oprit. Ștefan a apărut în capul ușii, în nelipsita lui cămașă albă cu mânecile întoarse, așa cum îl văzusem prima oară. Abia atunci mi-am dat seama că îl cunoșteam de foarte mult. Îmi amintea de cineva sau de ceva, ca un parfum sau ca o mâncare sau ca un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o durere de spate îngrozitoare în urma loviturii și abia mă puteam ține pe picioare. Dar omul își făcea datoria și a trebuit, vrând-nevrând, să mă târăsc după el. Am coborât din mașină în curtea sediului poliției, unde ne-au înconjurat nelipsiții câini vagabonzi, mai vehemenți și mai bine hrăniți decât cei de la mătușă-mea de la bloc, pe care însă roibu i-a calmat ca prin farmec strigându-i pe nume - îi știa pe fiecare în parte și trebuie să fi fost
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
babaci. Eram gata să beau vinul cu primul suflet care mi-ar fi ieșit în cale, ca să nu mor de tristețe. Dar holul era pustiu. Nici miros de mâncare de la bucătărie, nici măcar miros de cafea nu venea de nicăieri, doar nelipsitul miros de mochetă stătută al holului. la care ușă să bat ? Mi-am amintit atunci de Dana, românca. Știam sigur că ea nu plecase acasă. De obicei nu îi căutam compania, pentru că era prea amară și prezența ei înnegurată mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
burgheză de dinaintea marii aventuri, care, iată, era pe sfârșite. Însă cum am început să mă uit pe hărțile și instrucțiunile pe care ni le dăduse Tukalaq, nostalgia s-a risipit, lăsând loc celui mai viu interes amestecat cu entuziasm, deși nelipsit de un oarecare gol în stomac. La urma urmei, începeam o nouă viață, și nici nu se putea loc mai potrivit decât tărâmul virgin al Nunavikului. Numai privind urșii polari, focile și renii din broșuri, amestecate cu fețele numai ochi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
țesut de mama Ana. Totul era neschimbat : frigiderul vechi, care torcea cu zgomotul obișnuit al frigiderelor Arctic din anii optzeci, servanta cu geamuri pătate de puncte negre de muște, gălețile de scos apă din fântână, amândouă pe jumătate goale, cu nelipsita depunere de țărână de la fund, linoleumul de pe jos, rupt și găurit pe alocuri, vița-de-vie care se vedea pe geam. Doar pereții, vopsiți în partea de jos într-un verde palid cu flori aurii șterse de vreme, erau mai scorojiți decât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
văzut foci înghețate sub formă de arc, cu nasul și coada în sus, în pozițiile în care fuseseră capturate, piei de caribou puse la întins, sănii, ski-doo-uri, jeepuri și chiar un pian cu câteva clape lipsă. Satul părea pustiu. Numai nelipsiții câini husky apăreau ca din senin și se gudurau pe la picioarele noastre, dornici de companie. Într-un sătuc pierdut în marele Nord sosirea unui grup de turiști nebuni constituie un eveniment despre care se va vorbi probabil tot restul anului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
astea te bucură întotdeauna: nu ești în Matto Grosso. Unele vânzătoare sânt tinere și drăguțe ca niște top-models. Peste tot, de-a lungul străzii, tonete cu ziare, detergenți și fructe. Aproape de șosea, Circa 7 de poliție te întîmpină prietenoasă, cu nelipsita dubită în față și cu panoul cu poze de delincvenți. Am stat de multe ori să mă uit pe pozele astea proaste, cu țigani hidoși detașîndu-se pe un fond ca de lapte, ținând în mâini, fiecare, lucrurile furate. Sub fotografii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ani, Întruchiparea metrosexualului. Camera lui era mereu un dezastru, dar folosea cele mai scumpe loțiuni și măști de față, Își pensa sprâncenele și Își făcea manichiura și pedichiura la salon. Se Îmbrăca În cele mai la modă haine și era nelipsit seara din club, tot sperând să agațe pe cineva. Era Înalt, brunet, arăta bine, dar era timid și nu-și găsea sub nici o formă iubite. Nu Înțelegea În ruptul capului cum o femeie tânără și drăguță, precum Kitty, care arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și - BOCITOARELE - special plătite de unele familii bogate Încât, te pune pe gânduri un asemenea ridicol spectacol...! Ajuns la cimitir, tragic - comedia se repetă cu o intensitate fulminantă...! După slujba religioasă oficiată de un preot or doi preoți cu dascălii nelipsiți În bocetele celor prezenți, coșciugul este așezat deasupra gropii iar unul din rudele mortului ține o cuvântare Înșiruind numai fapte bune din viața anterioară a celui decedat. În timp ce groparii se pregătesc să introducă coșchiugul În groapă manipulând frânghiile, unele rude
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se făceau multe minuni și semne. 44. Toți cei ce credeau, erau împreună la un loc, și aveau toate de obște. 45. Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia. 46. Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frîngeau pîinea acasă, și luau hrana, cu bucurie și curăție de inimă. 47. Ei lăudau pe Dumnezeu, și erau plăcuți înaintea întregului norod. și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
apropiați.” Remarcabil este nu numai talentul de portretist și de evocator al autorului, dar și darul de a povesti În chip emoționant. Sperăm să fie deictic crâmpeiul de text pe care-l extragem din paginile 232-233: „M-am urcat pe nelipsitul scaun din fața caselor sătești și am bătut la geamul dinspre stradă. Imediat a apărut la fereastră o verișoară a mea, Eugenia ( Jenica) Popovici, pe care o lăsasem jucându-se În țărână, iar acum era Învățătoare În sat... Nu pot descrie
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
războiului, care nu aduce nici o schimbare pentru ei, iar cei nenorociți continuă să trăiască în mizerie, persecutați și împinși de cele mai multe ori la sinucidere sau nebunie. Întâlnim nume, caractere, personaje și locuri deja cunoscute, din celelalte cărți ale scriitorului și nelipsitul râu, care traversează majoritatea romanelor lui Philippe Claudel. Traducere din limba franceză de Claudiu Komartin, colecția „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2007, 19.95 lei NY 10016. Noul cod al poeziei românești În perioada 1-8 mai a avut loc proiectul The
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
ochii lui sticloși îl mai puteai recunoaște. Era efectiv o ruină. Nu numai eu ci și ceilalți care stăteau la coadă la cele două ghișee sau așteptau pe canapele, privind absent prospectele cu profilaxia gripei sau a bolilor venerice și nelipsita cană de sticlă cu apă de pe măsuță, își îndreptau cu milă și oroare privirea înspre Traian. Nu am avut curajul să vorbesc cu el, oricum trecuseră vreo șapte ani de la vacanța aceea. Mi-am luat medicamentele și-am ieșit repede
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prescuri, cu atelierul și cu bodega din capătul uliței. Ea făcea legea în casa cu două camere și o bucătărie, unde ne adunam când pregătea ceva deosebit, o alivancă sau un balmoș ciobănesc, fie un tocin din cartofi rași, ori nelipsitele scârjele coapte pe plita încinsă și stinse cu lapte acru sau chișleag. Festinul se-ncheia cu procesiunea ghicitului în bobi de porumb sau fasole. Și mai niciodată bunica nu-și greșea prezicerile. Avea o istețime aparte când achiziționa lucruri ieftine
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
zărit cum bunica s-a apropiat de gard în poziție puțin aplecată și cu picioarele depărtate a efectuat o micțiune extrem de precisă la sol. Curând aveam să constat că nu era singura în parohie care uda colbul gros al ulițelor, nelipsit și azi, în ciuda proiectelor de asfaltare a străzilor, rămase doar pe hârtie în Primărie. Sunt peste 50 de ani de atunci, dar apreciez cât de mult au evoluat țăranii simpli în educație și bune maniere. Înflăcărată că i-a venit
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
trifoi și lucernă de la poalele Buzăului, și a se bolohăni la stomac din cauza nutrețului prea crud. Acolo, pe câmp, Rică aducea făină de porumb de la moară pentru mămăligă, iar Sile mulgea pe rând vacile bunicii și fierbea laptele într-un nelipsit ceaun, de unde mâncau pe săturate și alți băietani de vârsta lor ce căscau gura pe imaș. Când una din vaci căpătă o boală infecțioasă gravă, urinând cu sânge, boală denumită în termeni populari „curșeală”, cei doi păzitori au fost trimiși
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pe echipe, până noaptea târziu, timp în care se bea un butoi cu bere la halbă, adus în mod special pentru a încălzi oarecum atmosfera, căci majoretele și „manechinuitele” botoxate nu erau încă la modă. Noi, puștimea din preajma stadionului, eram nelipsiți și necesari în timpul jocului, pentru a ridica la loc popicele doborâte la plin și la izolat, fiind tocmiți cu ora pentru care primeam un leu, bașca o primă tot de un leu, pentru fiecare „nouar” doborât dintr-o singură lansare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
infracțiuni: dezvăluirea și transmiterea secretelor de partid și de stat în străinătate, subminarea economiei naționale, trecerea frauduloasă a frontierei, acte sociale de natură anticomunistă etc. La începutul Epocii de Aur, existau trei evoluții exponențiale la modă: moartea, cu partea leului, nelipsită în topuri fenomenul Beatles comunismul, noua găselniță socialisto - dâmbovițeană. Mi se face pielea de găină când „atac” acest cuvânt rezidual, tenace instalat în mințile bolnave de putere ale eșaloanelor doi și trei nomenclaturiste, care, din păcate, spre nenorocul blândului și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
adus Bourdain României, încât emisiunea sa să fi stârnit atâtea valuri? Prima: Bucureștiul e un loc cenușiu, întunecat, spune realizatorul. Imaginile însoțitoare prezintă însă, surprinzător, un București oarecum plăcut, cum eu îl văd rareori. Străzi vechi, destul de curate, câteva statui, nelipsita Casă a Poporului. Unde-s cerșetorii de la gurile de metrou? Unde-s înjurăturile taximetriștilor? Unde-s blocurile mărginașe care stau să cadă? Și cum ar fi descris oare Anthony Bourdain Bucureștiul dacă le-ar fi văzut? Astea rămân doar curiozități
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
drumeagului sau a punților de acces peste zone umede, te surprindeau mici terenuri de câteva zeci de metri pătrați, amenajate și irigate pentru cultura unor plante de consum curent, pe care le îngrijeau localnici în ținută de lucru și cu nelipsita pălărie de pai. Plaja din Tung Wan nu este la fel de întinsă ca cea din Stanley Village sau Gold Coast, dar nefiind aglomerată, îți dă senzația de liniște și te bine dispune. Am stat totuși pe ea mai bine de 2
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
sute de cluburi de noapte, baruri și restaurante situate de o parte și de alta a unei străzi înguste și în pantă, numită D’Aguilar Street, care găzduiesc petrecăreții. Patronului unui bar în care am servit o bere însoțită de nelipsitele alune oferite gratuit, i-am dat și noi niște bani românești pentru completarea colecției de pe pereți, care conținea bancnote și monede din toate colțurile lumii, păstrate ca amintire din partea celor care iau călcat pragul. Distracție singulară, unică de acest tip
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
și continuă să-și cultive hipocondriile cu o neliniște destul de benignă. Aglae nici nu se mai ocupa de el, lăsîndu-l singur în odaia lui, Aurica își făcea obișnuitele plimbări circulare pe Calea Victoriei, Titi copia în ulei cărți poștale ilustrate. Stănică, nelipsit din calea socrilor, găsi prilejul într-o zi să prindă pe Otilia singură. G. Călinescu - E foarte drept ce face moș Costache, îi zise el, cu aerede complicitate, ba e chiar dator. Îmi pare bine că-ți cunoști interesele. De ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de rău. - Ce vrea cu cheile? N-are chei? întrebă Aglae, agresiv, ca și când Felix ar fi fost vinovat cu ceva. Acesta ridică din umeri. Privi cu neplăcere așezarea în cerc a tuturor celor de față, căci se aflau acolo Aglae, nelipsiții Stănică și Olimpia, Aurica și Titi. Acesta din urmă, așezat la o măsuță lângă fereastră, copia în acuarelă un desen dintr-o carte ilustrată și arăta o atenție încruntată, prin care se simțea obligat G. Călinescu să nu mai remarce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]